O linişte imensă ...nu se auzea decât murmurul valurilor care parea a recita o poezie. Marea... e atât de frumoasă noaptea când e neliniştită.M-am trezit de dimineaţă,am deschis fereastra să privesc Marea când soarele va răsări.Mi.am preparat o cafea şi aşteptam răsăritul sorbind câte o gură de cafea.Vântul bătea dinspre mare şi nisipul era ud.. Timpul se scurge încet şi umed,semănând cu o versiune absolut satisfăcătoare a infinitului.Valurile lovesc cu putere ţărmul.Când răsăritul soarelui a început să apară îmi încălzea obrajii....Oare de la soare sau de la aburii cafelei?Am renunţat la tăcere, şi ascultam,atâtea lucruri ce marea le comunica,lucruri care altfel nu ar putea fi spuse,poezii care nu pot fi recitate în nici o limbă omenească şi melodii pe care nici o voce nu le poate intona. Dimineaţa, un soare cu dinţi îşi făcu apariţia timid.Murmur de vorbe....Valuri agitate..... Adieri de vânt cu nisip..... Nisip sărat în cafeaua de dimineaţa.Pe malul marii...Un peisaj superb la Mare...
-->
Răspunsuri
Mai placut este sa-ti fie servita cafeaua direct din mare.Seviti va rog!
Ce este mai placut decat sa-ti savurezi cafeaua de dimineata in compania rasaritului de soare la malul marii si al cantecelor marii...