O cafea....târzie

[Lenuş Lungu]

Bună dimineaţa! Nu aşteapta o zi întreagă să  râşnești,repede la râșnit să ne bem cafeaua și lasă să curgă cuvintele din  cafea, iubire,vise.Lumina dimineții îşi joacă rolul şi se retrage, ca o graţioasă balerină. În jurul ceștii de cafea  lumea îşi pierde realitatea şi începe să articuleze jocul umbrelor. Lucrurile au sau nu forme, culori, prezenţă. Ca proiecţii de grad secund, mâinile mele, ale tale se amestecă, se suprapun, se despart iar, într-o inutilă încercare de a recupera certitudini.Ceștile pot fi înşelătoare.Dacă le privim dinafară, îţi oferă o imagine,cea reală,dinăuntru  o altă imagine cea visătoare. Din faţă, din spate, mereu la fel.Ceștile mint. Şi erau ultimele în care aveam încredere,ne joacă mereu feste. De la un licăr la strălucire nu e decât un pas,cafeaua este gata făcută cu mâini dalbe de femeie o cafea târzie.Ofer cafea din belșug contra unor gânduri și vise, iar în dimineaţa asta târzie, echilibrul cafelei amare ca dulceaţa de cireşe amare, făcută de mine vă așteaptă. Am sentimentul că singurul lucru din lume care îmi poate oferi echilibru este cafeaua. Mă adună din toate locurile în care m-am risipit....hai să vă adunați și voi o dată cu mine.Dacă ne bem cafelele împreună, mai ales într-o dimineaţă târzie și întunecată ca asta, avem toate şansele să pătrundem în lumea gândurilor si viselor.