În cerneală stau gândurile şi se îmbată. Cu un dans al petelor ele ameţesc străjile porţii de carton şi se strecoară în palatul versurilor. Îşi lăsă rădăcinile la intrare şi se agaţă de pereţii rigizi ai infinitului, sperând să găsească strigătul ascuţit ce le-a trezit din somn.
Rimele suflă peste ele o ploaie de culoare ce se aruncă în valurile albastre peste perdea.
Gândurile alunecă greu pe scările creponate, dar când se apropie de vârf, îşi deschid încet aripile, se dezbracă de pelerina monotoniei şi reuşesc într-un sfârşit să-şi ia zborul.
Zborul lor enigmatic ţine până dimineaţă când vântul le strică bucuria şi împrăştie stropi din munca lor pe filele îngălbenite.
A doua zi, gândurile o iau de la capăt.
Lenus
-->
Răspunsuri