O, gandul meu de seara...Tudor Vianu
O, gândul meu de seară aducător de pace,
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,
Cum mi te-aşterni pe rană când zuciumarea tace
Împrăştiind odihnă şi farmece senine.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!
În noi sunt suferinţe şi doruri seculare:
La raza ta de aur se liniştesc deodată,
Ca urşii albi pe-ntinsul câmpiilor polare
Când pe cuprinsul bolţii luceafărul se-arată.
O, gândul meu de seară, eşti piatra peste care
Zidesc cu noi speranţe cetăţi ce nu s-or stinge,
Adânca ta tăcere e-un câmp de germinare
În care va renaşte dorinţa de-a învinge.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,
Cum mi te-aşterni pe rană când zuciumarea tace
Împrăştiind odihnă şi farmece senine.
Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!
În noi sunt suferinţe şi doruri seculare:
La raza ta de aur se liniştesc deodată,
Ca urşii albi pe-ntinsul câmpiilor polare
Când pe cuprinsul bolţii luceafărul se-arată.
O, gândul meu de seară, eşti piatra peste care
Zidesc cu noi speranţe cetăţi ce nu s-or stinge,
Adânca ta tăcere e-un câmp de germinare
În care va renaşte dorinţa de-a învinge.
-->
Răspunsuri
Să iubesc pînă la capăt -
Cine iubeşte pînă la capăt,
Trăieşte mult, se zice.
Să cuget pînă la capăt -
Cine gîndeşte pînă la capăt,
Are unde se-ntoarce,
Pînă la capăt să cred -
Cine crede pînă la capăt,
Se dezleagă de spaimă.
Să spun albului alb
Şi negrului negru
Să iau pulsul proverbelor.
Să bat eroic în piatră:
Poate că dau
De apele tămăduitoare.
Să îndrept albia izvorului
Spre tîmpla încinsă
A veacului,
Pregătindu-mă astfel
De fericire,
Şi nu numai de ea.
(Grigore Vieru)