Azi m-a trezit aroma proaspătă de cafea,
Dar şi raza fierbinte ce pe faţă îmi bătea
Şi-am aruncat un pumn de apă rece pe al meu chip,
În timp ce ascultam al păsărilor dulce cirip.
Am plecat într-o plimare prin a Codlei pădure,
În gând cu o nebună pof
ne scăldăm insomniile
în ceşti de cafea
trăim pe-un biscuite
ce se topeşte
ca aurolacii
privim
capacul de canal al cerului
luna
la eclipsă
mai cade un înger
printre noi
ne aruncă în beznă
păcatul
pe cortex
ni se târăsc melcii tăcerii
mutilaţi de schi
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentariile sunt închise.
-->
Comentarii