CÂRTIŢOIUL ŞEF

 

Stupidul cârtiţoi cu burta plină,

Ce-o viaţă-ntreagă tranşee a săpat,

Când s-a văzut deodată la lumină,

Prin ochii orbi, scântei i-au scăpărat

 

Cu ochelari pe nas, plin de-aroganţă,

Sfidând pe cei din jur cu vehemenţă,

Privind de sus, vorbind cu nonşalanţă,

Primea şi şoareci în audienţă.

 

Şi şobolani, şi nevăstuici la coadă,

s-au aşezat dreptate să le facă,

dar cârtiţoiul vorbe goale-noadă,

făcând reproş ţâştarilor să tacă.

 

Uitând că sub pământ se milogea

Şi îi ruga să-l scoată la lumină,

Intra prin galerii şi promitea,

Acum, la toţi le caută pricină.

 

Până ieri era „oi”, „tu”, sau... dute-n... draci,

Iar azi nu-i mai cunoaşte, nu-i mai ştie,

Printre miopi e şef, n-ai ce să-i faci...

Şi cei ce văd, sunt orbi – fir-ar să fie!

 

 

 

Morala

Orice nerod, când s-a văzut în frunte,

L-a strâns de gât pe taică-su şi-apoi,

Fiind pe tron, încalcă reguli multe,

Dar a rămas cu-acelaşi rang de...”oi”!

 

 

 

 

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • Foarte frumoase versuri...Felicitări!
    • Mă bucur din inimă, Lenuş!

      Cu prietenie,

      Elena

  • Atent - ca de fiecare dată - veniţi să întregiţi mesajul...!

    Cu mulţumiri,

    Elena

  • i-1891.jpg?width=400

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->