Şi Omega 3, că, ştiţi,
luna trecută am neglijat...
Da, vedeţi, era să uit,
luaţi-le şi pe-astea pentru prevenţie.
Da’ eu sunt cronică...
N-are a face, Omega ajută inima...
Cu fibrilaţie atrială?
Şi cu...
Bine, dom’ doctor, săru’mâna!
Şi cumpără ţugu
Citeste mai mult…Şi Omega 3, că, ştiţi,
luna trecută am neglijat...
Da, vedeţi, era să uit,
luaţi-le şi pe-astea pentru prevenţie.
Da’ eu sunt cronică...
N-are a face, Omega ajută inima...
Cu fibrilaţie atrială?
Şi cu...
Bine, dom’ doctor, săru’mâna!
Şi cumpără ţugu
Citeste mai mult…imensitate...
imensitate, totul e imensitate
prin care noi fugim la adăpost
ca să comitem uneori păcate
în zilele păgâne și de post
să ne iubim ca fluturii ce zboară
și osteniți se-așează pe bujori
când luna albă spune că e seară
și-n cerur
Marinei Tvetaeva
zi de toamnă liniștită
frunze cad pe drumuri lin
tu pe bancă obosită
te oprești să stai puțin
vântul printre crengi se duce
un popas neliniștit
liniștea a prins să urce
maci roșii în asfințit
sentimentele-nflorite
în dor
și am să pun...
și am să-mi pun soarta pe masă
tăiați din dânsa cât veți vrea
aleargă nopțile prin casă
și frig e la fereastra mea
că te sărut cui îi mai pasă
mi-e dor de tine nesfârșit
miresme florile își lasă
în purgatoriul regăsit
depa
La mijloc de apă
E-o umbră de piatră
Piatră netezită
De valuri izbită
Stă pe jumătate
Mai mult că nu poate
De cai e împinsă
În adânc de clisă
Racii pe sub ea
Loc îşi fac să stea
Peşti când vor veni
Toţi s-or cuibări
Piatra-i supărată
Că voinicii-o calcă
Cân
Îmi place...
Îmi place-această casă-ntunecată
Ce șade între noi ca un fundal
Din lumânări lumina e plecată
Ca un ecou plângând sentimental
Ploaia pe ziduri a căzut odată
Sunt cearcăne și riduri mai adânci
De stele noaptea este epilată
Curgând lic
Iubirile neprihănite
Încearcă dintele advers
Printre speranţe tolănite
La rubrica: Faptul divers
Le mângâi virginal pe crupă
Le muşti cu patimă şi furi
Parfumul spânzurând în cupă
Osândă ce-o culegi din nuri
Toastul este doar beţie
Făcută de-un barbar pă
Cândva trăirăm în copaci
Gustând banane cu duiumul
Și tu ca o banană-mi placi
Nu ți-aș mai da din brațe drumul
Dar timpul a trecut rapid
Veni ceva ce nu știu spune
Și eu te-am sprijinit de zid
Să nu fii singură pe lume
De-atuncea ne iubim
Ca valurile lumii
Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini
Cuprinsă de-ntuneric de sfâșiate patimi
Și-azvârli în adâncimea albastră ce se-așterne
Corăbii de lumină în tainele eterne
Prin cerul alb cresc roze înveșmântate-n spumă
Trec pescăruș
Trec frunzele...
Trec frunzele cu foşnet pe alee
Visând în van acelaşi nerăspuns
Ai obosit de dragoste femeie
Melancoliile iar te-au pătruns
Din frunza veşniciei te vei naşte
Din legea coastei ce nu s-a prescris
Şi vei rămâne poate printre moaşte
Într-un
Poezie închinată doamnei / domnișoarei Mariana Minca.Ea a lăsat două versuri memorabile, pe care le-am folosit pentru scrierea unui rondel.Replica domniei sale apare în -Pelerin în lumea poemelor:
Iubito te-aștept...
Iubito te-aștept pe un pod pl
Te ţin strânsă-n braţe
Te ţin strânsă-n braţe
În noi noaptea plânge
Cu lacrimi de stele pe cer
Ţi-e fruntea fierbinte
Şi părul pe moaţe
Dar eu numai gura ţi-o cer
M-azvârl în privire
Ca-n valuri de mare
Trec zâne prin mine înot
Şi trupul e-ofrandă
Prea dul
Fâşii de ziuă...
Fâşii de ziuă, blestemaţii şerpi
Cu funiile lor mă înconjoară
Corbi numai nopţile târziul zboară
Ca să mă muşte iar cu colţii sterpi
În nări se răspândeşte-a primăvară
Efluvii al miresmelor gingaşe
Vin amintiri de dragoste să-şi la
Speranțele vin...
Speranțele vin, poate pleacă
N-apare de loc curcubeul
Doar nopțile-n prag se îneacă
Și-n nuferi i-ascuns heleșteul
La masa de lemn stau de pază
Și lampa prezență obscură
În noaptea din mine veghează
Când somnul din gene o fu
N-ai mai venit...
N-ai mai venit la mine niciodată
Prin dorul meu n-ai mai dorit să treci
Privirea ta acum e înghețată
Și mâinile-s ca niște sloiuri reci
Între noi doi curg valuri de ninsoare
În iarna noastră nu e nici un vad
Doar stelele în
Hai vino măi, să ne-ntâlnim diseară
Pe lângă teii care s-au uscat
Acolo unde într-o primăvară
Sub luna rece noi ne-am sărutat
Atâtea amintiri încă ne-apasă
De multe ori rămân insomniac
Și te doresc încât de loc nu-mi pasă
Că tu miroși a flori
Prin pădurea neumblată de picior de om , frenetic
Căprioare fug de-a valma pe sălbatice poteci
Printre umbrele-nserării rătăceşte un venetic
Îmbrăcat în zale negre şi-n culori atât de reci
Colo-n mijlocul poienii sub al lunei scut senin
E-o copilă
-->