Copacii pe drum
Copacii pe drum parcă-s razna
Și satul e plin cu nămol
Începe acum iarăși cazna
Doar râul se scurge domol
Căzute sunt două trei case
Și nopțile zac în genunchi
Iar oamenii vor să le lase
Fugind la mătuși pe la unchi
La rad
Câte poezii...
Câte poezii atâtea lacrimi
Se vor scutura frunze în vânt
Din cuvinte au să curgă patimi
Peste umbra celui care sunt
Fetele-au să plângă fericite
Cu speranțe goale delirând
În dorințele neprihănite
La Luceferi noaptea fremătând
Fericire
De primăvară
Printre-atâtea crengi uscate
Sunt vreo două înflorate
Mugurii s-au despicat
Florile s-au revărsat
Cerul peste ele-a nins
Iarna printre crengi s-a prins
Dar acum nu se topește
Altul e albul ce crește
Bâzâit ca de motoare
Prind albinele să
Printre ochii
Printre ochii de lumină
Printre buruieni gârbove
Satul se întinde-n tină
Și în versuri printre slove
Caii-au nechezat sălbatic
Dând în poartă cu piciorul
Și-au țâșnit apoi tomnatic
Într-un crâng ce-și plânge dorul
În tăcerea
Speranța...
Speranța aceasta-i bătută în cuie
Ne umple ființa cu dor și dureri
Iubirea a fost dar se pare că nu e
Se-ngroapă în fila trecute-i plăceri
Iar noi rătăcim pe cărările dese
Prin codrul de umbre umblăm fără rost
O lună o rochie albă își țes
Adormite păsări cântă
Adormite păsări cântă
Rostind versuri peste sat
Noaptea asta se întâmplă
Din amurg că s-a lăsat
Primăverile se-avăntă
Cu ochi mari surâzători
Cu flori vesele la tâmplă
Şi parfum la cântători
Vino în nemărginitul
Sufletului meu ce ar
Ziua trece risipită
Ziua trece risipită dragostea e volatilă
Fluturii înoată-n ceruri cu aripa lor nubilă
Vântul cară doar miresme, zgomote de flori-Ce-ți pasă
Drama vorbelor rostite în târziul lui că-l lasă
Cresc narcisele copile, parfumat plecând p
Îmbracă-te în raze...
Îmbracă-te în raze frumoasa mea vecină
Cu roze te încinge cu maci ce-or sângera
Când noaptea se coboară și-n ceasul orb suspină
Și stinsă-i încă vorba ce-n lacrime va sta
Bat clipele metalic vibrând caldă ninsoare
Vor curge în c
De-aş avea
De-aş avea şi eu o mândră
Subţirică dulce floare
Apă rece curgând blândă
Noaptea plină de răcoare
Plaiul să o înconjoare
Cu-ale lui braţe frenetic
Sufletul pasăre zboare
Prin simbolul meu hermetic
Ea fugind prin iarba moale
Cu-a ei vise
Eu scriu multe versuri...
Eu scriu multe versuri de înfiorare
Vorbele...emoţii le aud râzând
Când cuprinşi de doruri către înserare
Mai rupem tăcerea florilor trecând
Trupul tău mă cheamă parc-ar fi ecou
Te cuprind cu teamă, mult nepreţuită
Din adânc de
La naiba...
La naiba cu iubirea programată
Noi ne iubim în fiecare zi
Când tu mă strângi în brațe îmbăiată
Și nici sărutul buzelor nu-l știi
Eu te prefac în jarul de la sobă
În vâlvătăi într-un prezent aprins
Când Moș Crăciun scoate-n secret
Pădure...
Pădure prefăcută în chibrituri
Eu te consum încet și nu te tai
Străpuns diurn doar de diverse ticuri
De flăcările răbufnind bălai
Ardem și noi cu toamnele alături
Când ne-nvelim în nopți de catifea
Ca într-un dans de liniștite focuri
În car
O noapte-atâta
O noapte-atâta de catifelată
S-a-nfășurat absentă-n jurul tău
Aud cum pașii dulce-au prins să bată
În inimă...Un nesfârșit ecou
Tăcuta doamnă-n ceruri se revarsă
Luminile cad viu din trenă, albe
Tu ești acum a umbrelor mireasă
Un crin
Lacul...
Lacul gândurilor mele
Lin foşneşte printre trestii
În hăţişul plin de stele
Lunecă tăcute bestii
Aştept luna să răsară
Ca o galbenă gutuie
Colo sus pe policioară
Cu dorinţa-i amăruie
Tu să baţi uşor la uşă
Numai umbră şi impresii
Şi din urma de c
Eu știu că minți...
Eu știu că minți,frumoasă mincinoasă
Minciuna ta are un iz de frică
Ai început de când erai mai mică
Ne-ncrezatoare când ai fost aleasă
Amanta mea cu buzele perfecte
Cu șoldurile mângâiatei ploi
Atâtea ne mai mint pe amândoi
Că lu
Iubirea uneori...
Iubirea uneori e-un furt
Și o plătești plângând cu bani
Iubiții noștri sunt golani
Și n-au deloc tupeul scurt
Te fură...privilegiu vor
Cu punga ta să îi adapi
Bine le fie numai lor
Cât vei trăi și până crăpi
Iubită și cu
Damnatele mele...
Damnatele mele dureri
Din nopți și din zori adunate
Îmi cântă și azi ca și ieri
De dor... de singurătate
Se-mprăștie trupul străpuns
De clipele-n carne - cuțite
De-atât rătăcit nerăspuns
De vorbele mele rănite
Degeaba to
Ne pierdem...
Ne pierdem şi ne regăsim
Aşa iubirea se înnoadă
Şi noi trăim un dulce chin
Ca două stele fără coadă
Prin cerul vieţilor plutim
Bătuţi de soarta cea haină
Şi în amurg ne risipim
Ca două inimi fără vină
Nimic din ce dorim nu-i chip
Peste iubi
Rondel
Tu te îmbraci, eu te dezbrac perfid
În ochiul de lumină-ntunecată
Când luna în tăcere ferecată
Își plimbă urmele pe vechiul zid
Între noi doi stă răstignit un vid
Se zbate-n el fantoma blestemată
Tu te îmbraci, eu te dezbrac perfid
În ochiul
Ne-am lovit...
Ne-am lovit într-un garaj
Focul a țâșnit vioi
Tu veneai de la etaj
Eu mă scuturam de ploi
Ai strigat:
-Ambuteiaj.
Dacă vrei-așa-ntre noi
Mă pricep și la menaj
De lunea și până joi
Ne-om iubi-n Maiama Bichi
Degustând aerosoli
Ce să f
-->