Ninge potolit, o brumă, care curge-acuma des,
Desfacându-şi peste case semne fără înţeles,
O zăpadă subţirică scârţâie uşor sub paşi,
Aş ieşi un pic afară, dar iubito, nu mă laşi.
Bine e la tine-n braţe când te strâng la piept cu foc
Şi când sânul tău miroase doar a flori de busuioc,
Când îţi mângâi părul negru cu-ndrăgite scânteieri
Şi visez la tine-n braţe, alte-n floare primăveri.
Trupului îi dau bineţe şi îl ţin aproape, strâns,
Aud streşinile casei, izbucnind ziua în plâns,
În povestea de iubire, numai noi ne-am dezgheţat,
Chiar de păsările toate, peste vremuri au plecat.
În acest rai singuratic numai noi umblam pe-aici,
Sărutându-ne-n livadă, sărutându-ne pe prici.
Şi-ntunericul azvârle pe sub pleoape doar scântei
Şi cuvinte răsfăţate cu glas dulce de femei...
******************************************
Eu trăiesc iubirea noastră înălţându-mă spre cer,
Unde-o pasăre măiastră, cântă dorul efemer
Şi pătrund în amintirea iernilor care s-au dus,
Când ţinându-ne de mână lunecam pe derdeluş.
Însă astăzi iarna cade sub o pătură de stele,
Unde mâna ta întinsă prinde patimile mele,
Eu îmi las tăcut pivirea, ca în ochi să te cuprind
Şi cu gura mea fierbinte, buzele să ţi le prind.
Trupul meu tremură-n braţe, lacrimi curg ca nişte ploi,
Peste crinii de lumină, care ard în noapte goi.
Şi în lanul de iubire mă visez un mac că sunt,
Ce-ncălzeşte-n întuneric îngerii de pe pământ.
Colo-n braţele deschise, tu cu patos mă săruţi
Şi şopteşti cu glas de taină: iubito să nu mă uiţi,
Eu, iubita mea, cu tine, viu trăiesc iubirea noastră,
Privind umbra ta sfioasă, înflorind în zare-albastră.
-->
Răspunsuri