Dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Mă umple dorul ca o cupă,
Degeaba vinul lui îl beau,
Poate tăria să se rupă,
Eu tot pe gânduri albe stau.
Şi nu-mi ajung zilele toate,
Cu tine dragă să le-mpart,
Se mai întâmplă, se mai poate,
E orologiul lumii spart.
Şi ninge alb cu răscolite,
Atâtea gânduri ce mă dor
Şi zilele de noi strivite,
Mă prind pe drumuri călător.
***************************
Nu îmi ajunge ziua toată,
Scot zile noi din calendare,
Cu sfinţi şi sfinte laolaltă,
Într-o continuă mişcare.
Mă lupt cu morile de vânt,
Speranţa suntem noi,
Azi haos este în cuvânt,
Şi creşte-n amândoi.
În gerul ăsta noi visăm,
La-nmiresmate flori
Şi aripile ridicăm,
Să ne-mbătăm în zori.
Ce slovă s-a întunecat
Din dragostea curată?
Pe ce umeri s-a aşezat
Iubirea noastră toată?
Că stelele din cer privesc,
Iar îngerii se-ntreabă,
Acesti tineri se mai iubesc
Sau nu nu au nici o treabă ?
-->
Răspunsuri