Suntem poeţi

 

 

Suntem poeţi, frumosul ne provoacă,

Când floarea, prinde ziua să-şi desfacă,

Cu frumuseţea dulce risipită,

În fiecare clipă de ispită.

 

Ce-am fi dacă nu ar zâmbi iubirea,

Ce ne-ar scuza în vreme risipirea,

Decât fiinţa celei ce străluce,

Cu gură moale şi atât de dulce!

 

Am rătăci şi-acuma în pustiu,

Cu însetarea celui ce e viu,

Dar nu va fi nimic ca să ne ierte,

Cu-mbrăţişarea tandră să ne-mbete.

 

Am rătăci ca pulberea în vânt,

Cu semnul nostru veşnic de pământ

Şi aripile umerii vor rupe,

De neiubirea vremilor trecute.

 

Voi sângera amurgul care vine,

Cu dorul meu avându-te pe tine

Şi-oi tremura copac, pierdut în lume,

Lipsit de tine fără nici un nume.

 

Doar pulberi albe ridicate-n aer,

Păsări ucise, amintiri de vaer,

Neconsolate zile de viforniţi,

Născute în ale babelor paporniţi.

 

Mă lasă-n amintiri acum să sper,

Să te închid ca-n teama mea de ger,

În somnul meu fiinţă să colinzi,

Ca luna rătăcită în oglinzi.

 

 

Și eu te caut

 

Și eu te caut luceafăr călător,

Prin razele luminii, prin zorii zilelor

În pulberea de lume și-n vârf de nostalgii,

Pe străzile umplute cu ramuri fistichii.

 

Poeți suntem și vremea ne surprinde,

Cu frumusețea care se desprinde,

Din versul ce îl scriem cu doruri nesfârșite,

Să prindă ochiul lumii în sesuri infinite.

 

Și ce  aș fi în lume, de nu te-aș căuta!

Pe unde inima, haotic m-ar purta!

Tu ești iubitul meu din raiul ce îl caut,

Când fiecare noapte cântă de noi flaut.

 

Așez la masă flori și mă ridic la stele,

Îmi iau ca așteptare doar gândurile mele,

  Cobor și mă-nvelesc cu pătura de vise,

Ce am țesut-o noaptea în versurile scrise.

 

Te strig să vii la  geamul la care umbre bat,

Când zorii de lumină prin patime răzbat,

Când soarele colindă prin ochiul de mireasă,

În care fericirea își construiește casă.

 

Prin raze  de iubire cutreier ca prin lanuri,

Cu rătăcite gânduri ce  noaptea își fac planuri,

Dar mă întorc deodată în patima robirii,

De a-ți cădea în brațe prin vorbele iubirii.

 

Suntem poeți de-o vreme, pe aripi duse-n zbor,

Tu cânți strigând la mine, cu glasul de cocor,

Iar eu te caut ziua, țin soarele pe plită

Și noaptea te aștept, să îți devin iubită.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->