Prinsă-n braţe, tremurai
Prinsă-n braţe, tremurai tăcut,
Luna când azurul nopţilor despică,
Vreau pe pleoape-acuma să-ţi sărut,
Îngerii în lacrime când pică.
Te-am pierdut pe cel'lalt mal de râu,
Într-o nebuloasă de cuvinte,
Tu ziceai de mine că-s molâu,
Că nu sunt de loc un om cuminte.
Ai plecat prin umbrele-nserării,
O iubire plânsă-n paşi mărunţi,
Te priveam cu ochii disperării
Şi n-am înţeles de ce mă-nfrunţi.
Te-ai pierdut în vorba care-o sameni
Şi în clipele ce le deşiri,
Într-un rai acum sărac de oameni,
Cimitir de veştezi trandafiri.
Numai zvonuri zboară înflorite,
Pe pridvorul casei aşezând,
Dorurile tale-nchipuite
Şi-un motan domestic dormitând.
Azi-noapte
Azi-noapte-am întâlnit iubirea,
Visa pe-un colţ de stea,
Se oglindea cu fericirea
Şi doar că nu plângea.
Azi-noapte dorurile-au ars,
Pe-un colţ de nemurire,
Dar amntirile-au rămas,
Pe-un petec de simţire.
Azi-noapte soarele mi-a prins,
Raze blonde în păr
Şi a gustat cu dinadins,
Din fiecare măr.
Azi-noapte luna mi-a vorbit,
Prin colţul din fereastră
De teama ei, al meu iubit,
E pasăre măiastră.
-->
Răspunsuri