Te desluşesc. Perdeaua e mai veche,
Decât iubirea noastră neelucidată,
Visez cu şoapte şi vorbe la ureche,
Văzându-ţi umbra cum se-ndreaptă.

 

 

Te desluşesc prin zgomote de armă,
Prin sunet de vioară…iubind un suflet pur,
În vis sau în cămara-n care o să doarmă
Şi iarăşi simt că-n gură vorbe-mi murmur.

 

 

Te desluşesc prin geamul din fereastra,
La care-am aşteptat să văd venind,
Iubitul meu în paşi urmaţi de umbra,
Care-ţi în urmă se-ascundea tremurând.

 

 

Te desluşesc prin mintea mea bolnavă,
Ce poate să ascundă crunt realitatea,
Acestui vis şi vasta libertate deopotrivă,
Şi m-aş trezi doar să ascund nedumerirea.

 

 

 

********'************************************

 

 

 

 

Iubirea noastră plină de-ntrebări,

De şoapte risipite la ureche,

Trecând mereu prin calde înserări,

Este de-acuma o poveste veche.

 

 

Ascult în noapte murmurul cum trece,

Cu paşi de dans ca un bătrân tangou,

Din care nimeni nu poate să plece,

Copii de stele trase-n indigou.

 

 

Te desluşesc în umbrele din pernă,

Un întuneric de lumină plâns,

Un zbor de fluturi zbatere eternă,

Într-un amurg de vorbe ce s-au stins.

 

 

Eu tremur la fereastra poleită,

Prin care îngeri cad un luminiş,

Când negura de floare e boltită

Şi tu sub gene mă priveşti furiş.

 

 

Ţi-aş săruta dorinţele pe toate

Şi gura cu miros de busuioc,

Când luminat de luna cea din noapte,

Întind spre cer aripile de foc.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->