Dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Prin raiul zilei lunecăm păgâni,
Insomniaci dorinţei suntem pradă,
Ne ducem alergând prin săptămâni,
Ca soarele aripa să ne-o ardă.
Lăsăm în urmă visele absente
Şi lucrurile noastre fără leac,
Schimbările în viaţă sunt mai lente,
Chiar dacă uneori ne par un fleac.
Şi ardem flăcări zămislite-n vreme,
Ne facem în clepsidra vieţii scrum,
Numai iluziile prin poiene,
Gonesc năuce pe un rest de drum.
Zvârlim iarăşi poverile ce cad,
Ca nişte stele strălucind mărunte,
Cu buzele poeziilor ce ard,
Eu te sărut iubirea mea pe frunte.
Şi din fereastra ta cea zăbrelită,
Mă-ntorc mereu în haosul nocturn,
Acolo unde zace pedepsită,
Vechea domniţ-a orelor din turn.
Pe zidul veşted iederi lunecoase,
Îşi lasă semnătura în zadar
Şi luna împrejur lumina-şi coase,
În gândul ce se cerne solitar...
****************************************
Amanetaserăm de toate,
Să ne hrănim cu vorbe dulci,
Azi mă întreb cum de se poate,
În patul sorţii să te culci ?
Eu ard în doruri nesfârşite,
Ascunsă în clepsidra vieţii,
Printre iluzii prăfuite
Şi-adorm în zorii dimineţii.
Îmi car poverile în spate,
Muşcând din buze uneori
Şi mă întreb şezând pe coate,
Unde-i iubitul ? Printre flori !
Mă zbat în nopţi cu lună plină,
Cu stele-n rând mărgăritare,
Când mă îmbata-ceiaşi vină,
A vieţii mele solitare.
Alunec printre gânduri negre,
În schimbul unor vorbe dulci
Şi prind cuvintele integre,
Pe umărul tău să mă culci.
Fereastra de o vom deschide,
Spre ziua care va să vină,
Doar ploapele mai pot închide,
Durerea de la rădăcină.
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Prin raiul zilei lunecăm păgâni,
Insomniaci dorinţei suntem pradă,
Ne ducem alergând prin săptămâni,
Ca soarele aripa să ne-o ardă.
Lăsăm în urmă visele absente
Şi lucrurile noastre fără leac,
Schimbările în viaţă sunt mai lente,
Chiar dacă uneori ne par un fleac.
Şi ardem flăcări zămislite-n vreme,
Ne facem în clepsidra vieţii scrum,
Numai iluziile prin poiene,
Gonesc năuce pe un rest de drum.
Zvârlim iarăşi poverile ce cad,
Ca nişte stele strălucind mărunte,
Cu buzele poeziilor ce ard,
Eu te sărut iubirea mea pe frunte.
Şi din fereastra ta cea zăbrelită,
Mă-ntorc mereu în haosul nocturn,
Acolo unde zace pedepsită,
Vechea domniţ-a orelor din turn.
Pe zidul veşted iederi lunecoase,
Îşi lasă semnătura în zadar
Şi luna împrejur lumina-şi coase,
În gândul ce se cerne solitar...
****************************************
Amanetaserăm de toate,
Să ne hrănim cu vorbe dulci,
Azi mă întreb cum de se poate,
În patul sorţii să te culci ?
Eu ard în doruri nesfârşite,
Ascunsă în clepsidra vieţii,
Printre iluzii prăfuite
Şi-adorm în zorii dimineţii.
Îmi car poverile în spate,
Muşcând din buze uneori
Şi mă întreb şezând pe coate,
Unde-i iubitul ? Printre flori !
Mă zbat în nopţi cu lună plină,
Cu stele-n rând mărgăritare,
Când mă îmbata-ceiaşi vină,
A vieţii mele solitare.
Alunec printre gânduri negre,
În schimbul unor vorbe dulci
Şi prind cuvintele integre,
Pe umărul tău să mă culci.
Fereastra de o vom deschide,
Spre ziua care va să vină,
Doar ploapele mai pot închide,
Durerea de la rădăcină.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc !
Mă zbat în nopţi cu lună plină,
Cu stele-n rând mărgăritare,
Când mă îmbata-ceiaşi vină,
A vieţii mele solitare.
Alunec printre gânduri negre,
În schimbul unor vorbe dulci
Şi prind cuvintele integre,
Pe umărul tău să mă culci.
Fereastra de o vom deschide,
Spre ziua care va să vină,
Doar ploapele mai pot închide,
Durerea de la rădăcină.
------------Un poem in deplină concordanţă cu starea mea sufletească. Felicitări pentru talentul de a sublima aristic o stare, o trăire pe care numai cei care o trăiesc şi cei care au o sensibilitate aparte o pot percepe!
Mulţumesc frumos!