MĂ LUPT…
Mă lupt cu drumul morții-ntunecat,
Când cer o îndurare-n altarul de priviri,
Visez izbânda sorții într-un pat,
Și las iubirea noastră-ntre psaltire.
Tavanul mi se pare ca cerul de aproape,
Iar luna se prăvale în patul nopții mele,
Durerile îmi scutur, privirile-s mioape,
Dar zvârl din valul sorții, puterile în stele.
Astăzi puțină milă presar peste noroc
Și prind la cheutoare coroana ăstui joc,
Nu dragostea lipsește și nici iertarea- spun,
Ci doar esența vieții din sticla de parfum.
ȘI EU AM PLÂNS
Și eu am plâns pe-o lacrimă de clipă,
Dar Dumnezeu cerul a scuturat,
Cu îngeri triști răniți la o aripă
Și praf de stele-atât de nourat.
Se prăbușea pe vise patul nopții,
Cu pletele întinse spre păcat,
Iar eu am plâns pe-o lacrimă a morții
Și cu iubirea nu m-am împăcat.
S-au rătăcit speranțele prin sfere,
În drumul lor cu roșii trandafiri,
Dar eu plângeam pe-a lacrimii unghere
Că în privire mă-nțepau cu spini.
S-au răstignit pe lacrimi sângerânde,
Îngerii nopții prăbușiți,
Dar eu plâng clipa ce m-ascunde,
De visul când eram iubiți.
ACOLO
Când în buchetul vieții,
O floare mai răsare,
Cărarea dimineții,
Rupe visul din zare.
Că noaptea în văzduh,
Când îți zidești iubită,
Tu rogi pe Sfântul Duh,
S-o lase adormită.
În visele din șoapte,
Mai strălucești de dor,
Când cerul stă-ntr-o parte,
Iar eu pot să mor.
Doar nesfârșite patimi,
Ce-au zăvorât speranțe,
Mai scapără în inimi,
Cuprinsul de distanțe.
Acolo sus regina,
Din pulberea zvârlită,
Îți adâncește vina,
Cu steaua zugrăvită.
Dar luna te așteaptă,
Privind Calea Lactee,
Să ardă un luceafăr,
În pieptul de femeie.
STRĂINULE…
Străinule de vânt,
Străinule de rai,
O aripă de gând,
Din ceruri să îmi dai.
Pe steaua libertății,
Ridică pasul mut,
Alungă judecății,
Tot drumul nefăcut.
Separă calea-ceea,
A marilor iubiri,
De mână cu femeia,
Aceleiași priviri.
Adormi în gândul nud,
Prezentul infinit,
Cu pieptul nopții ud,
Izvor nedumerit.
AI DUS..
Ai dus ușor genunchiul,
Spre clipa libertății
Și doruri în mănunchiuri,
Pradă te-au dat tristeții.
Covorul plin de slove,
Cu glasul surdo-mut
Și-o pătură de probe,
Îți fură așternut.
Rogi pacea să coboare,
Din serile-ncălzite,
Din piept să îți coboare,
Clipele hămesite.
În somnul tău domnește,
Marea de libertate,
Pe drumul unde crește,
Numai singurătate.
CÂT TE IUBESC DE MULT
Ieri infinitul cer nestins,
Ardea simțiri care visau în stele,
Cenuși de dor vărsând împins,
De arderile patimilor mele.
Cât te iubesc de mult tu nu vei ști,
Nici îngerul în veghea lui de-o clipă,
Dar din trăirile de peste zi,
Din mugurii de dor prind o aripă.
E rândul marilor iubiri să țină,
O clipă după alta visul viu
Și trandafirii-nsângerați de vină,
În soare-nfrigurați să-i știu.
Să-ntoarcem căile pierdute,
Din rătăcirile fără sfârșit,
Unde altare neștiute,
De dorul nostru ard în infinit.
EU ȚI-AM FOST CĂLĂTOR
Galaxii mor pe rând,
Unde ard începuturi,
Eu de teamă m-ascund,
Printre noi răsărituri.
Nu sunt înger în cor,
Am venit mai târziu,
Pe un drum călător,
Pentru-al vremii pustiu.
Azi mai trag de fuior,
Dar nu pot să te uit,
Firul nopții-n pridvor,
Are-un nou început.
Și mă-ntreb dacă ține,
Prin a vieții ruină,
Noaptea asta din tine,
Doar c-un pumn de țărână !
Când sărutul mi-l fluturi,
Am să stau în lumină,
Și te las să mă scuturi,
Cu a zilei furtună.
GONESC
Gonesc atâtea slove grele,
Prin somnul ce mă ține-n vis,
Pe unde arderea se stele,
Un purgatoriu a deschis.
Și adormiții lumii noastre,
Dorm somnul lor în visul meu,
Pe unde luna dintre astre,
Se tot roagă la Dumnezeu.
E noaptea pusă la-ncercare,
De-atâtea vise prinse-n somn
Și poartă luna pe cărare,
Și pașii viselor spre-un domn.
E drept că timpul mă constrânge,
Prin clipa lui se scurg tăceri,
Dar mie visul îmi ajunge,
Să trăiesc clipele de ieri.
sursa foto - internet
-->
Răspunsuri