Ultimul dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Dialogurile noastre, noi le-am scris ca o poveste,
Unde clipe îndrăgite tot mereu se regăsesc,
Şi-unde ca un înger iată, o iubită se găseşte,
În cuvinte răspândite, pumni de primăveri ce cresc.
Dorul tău îşi plimbă paşii prin aceste dulci grădini,
Unde îngerii coboară şi îşi cântă tainic zborul,
Tu închisă colo-n casă dincolo de ochi străini,
Depeni în tăceri diurne răsucit în ghem fuiorul.
Prinţul bate pe la uşă, ca a vântului părere,
Uşa de-o deschizi rămâne doar zăpada ce-a căzut
Şi la poartă-nzapezită, te priveşte prin zăbrele,
Fioros zâmbind la tine noaptea parcă e un lup.
Singură te-nchizi în casă şi uscate flori foşnesc,
Aşezat pe etajeră, dorul tău plânge mocnit,
Jos pe stradă, alte patimi, rochii se călătoresc
Şi se pierd ca dulci miresme undeva la asfinţit.
Numai luna se coboară noaptea din fereasta ta
Şi lumina ei ce-a pală printre lucruri o revarsă,
Îţi trimit buchete-albastre, poate nu mă vei uita,
Ca doi părăsiţi de vreme aşteptând în van revanşă...
*************************************************************
Peste pernă-mi aşez mâna şi piciorul pe un pled,
Arunc repede fuiorul şi la coală mă reped,
Florile de prin ghivece dorm sub scânteieri de stele,
Eu pe coala de hârtie aştern gândurile mele.
Dulce îmi plimbam eu paşii printre noile poeme,
Prin frunzişul toamnei arse ca prin scuturări de vreme,
Unde îngeri albi ca neaua au promis că s-or întoarce
Ca să îmi ridice dorul şi cuvintele dibace.
A bătut un prinţ la uşă precum vântul pe cărare,
Când eu ascundeam în pernă razele prinse din soare,
Că-n fereastra casei mele am pus flori de busuioc
Pentru lună, pentru stele poate-mi voi purta noroc.
Şi-am primit în dar poetul prins cu versuri de amor,
Ce îşi căuta iubită să îi scrie-n vers de dor,
Uite-aşa ne-am întâlnit, flori albastre-n ziua mare,
Înălţându-ne trăirea ca pe-o zi de sărbătoare.
-->
Răspunsuri