Versuri

DE NU TE-AŞ FI-NTÂLNIT

 

Iubite, dacă de nu te-aş fi-întâlnit,

Ştiu că m-aş fi născut încă o dată,

Sau te-aş fi  căutat cu dor în infinit,

Să împărţim eternitatea toată.

 

Te înfăşau lumini în melancolie

Şi stele argintii cărarea-ţi luminau,

Mi-ai apărut pe-un petec de hârtie,

Când gândurile mele încă te căutau.

 

Am vrut să şti ce stare mă apasă

Şi că visam în braţe  să te strâng,

Să te sărut în sfânta noastră casă,

Să rămân calmă dorul să mi-l frâng.

 

Un zâmbet minunat eu am primit în dar,

Atunci am liniştit zbuciumul infinit,

M-ai rătăcit în tine şi m-am pierdut uşor,

De nu te-aş fi-ntâlnit cred că aş fi pierit.

 

 

DOUĂ PARALELE

 

Iubitul meu, privirile , ne cheamă,

Privirindu-te, tresar fără de teamă,

Îmi mângâi cu sărutul tău buzele mele,

De tine dragul meu mă legau doruri grele.

 

Pe braţe îţi stau azi şi simt căldură ta,

Dar nu vedeam privirea care mă aştepta,

Te-am căutat în lume pe firul infinit,

Am aşteptat să vii să îmi devi iubit.

 

Azi prima mângâiere parcă e vis de noapte,

Primele sărutări parcă-s cuvinte coapte,

Primul fior străpuns mă strigă, mă deşteaptă,

Iubite ai făcut, o punte peste soartă.

 

Şi  primul tău sărut căzut în mii de versuri,

Citeşte gândul meu şi-atâtea  mii de păsuri,

În dimineţi  trecute, uitate şi străine,

Ca azi eu aş fi vrut să  fi mereu  cu mine.

 

 

În inima mi-a stat un foc ca o văpaie,

Noroc că mai venea afară câte-o ploaie,

C-aş fi tot ars  cum arde focul din surcele

Şi duse ar fi fost toate stările  mele.

 

O inimă grăbită să te găsesc aveam,

Peste trăirea vieţii cu dorul mă-mbătăm,

Nepreţuite clipe sunt veşnic zăvorâte.

O! Ce m-aş fi făcut făr’ de  tine iubite!

 

Cu ochii  căutam, cu inima zburdam,

Cum zburdă cerul nopții în fiecare ram

Şi două drumuri drepte ca două paralele,

Se întindeau mereu iar noi umblam pe ele.

 

Dar  Soarele a bătut vetind în Univers,

Că au crescut priviri să se-ntâlnească-n mers,

Privindu-te iubite, azi inima  mi-e  trează

Că am văzut cum două paralele se intersectează.

 

 

 

ALTARUL MEU

 

Tezaur de iubire am găsit,

O inimă, un suflet îmblnzit,

Este altarul ce l-am vrut,

E cel pe care l-am cerut.

 

Ochii.Îi poartă luminile de jar,

Şoptesc din zbor că el e măcelar,

Că ia pe buze dulce şi amar,

Dar azi în suflet e hoinar.

Că a umblat în lung şi-n lat,

A mers din floare-n, floare

Şi a fost pirat.

 

Eu îl iubesc,  el mi-e bărbat,

Dar e şi cum mi-a declarat,

E măcelar, hoinar şi chiar pirat.

 

Iubitul meu mă va iubii pe veci,

Cu el voi înmulţii flori în ghiveci,

Că-n suflet l-am zidit altar,

Tezaur de iubire şi flori de chihlimbar.

 

FREAMĂTĂ CODRUL        

 

Freamătă codrul, inima-mi cântă,

Mi-alină dorul, de-a fi iubită.

Dorinţa mea e să trăiesc,

Şi-ţi dau de ştire că te iubesc.

 

Un freamăt vine fără oprire,

Cântă din inimi spre împlinire,

Pe val  iubirea, trece prin tine,

Vreau fericirea. Vino la mine.

 

În pragul uşii, te-aştept spăşită,

Îmi cântă codrii, îmi eşti ispită,

Tu porţi privirea cea nesfârşită,

Ce în tăcere se vrea iubită.

 

 

 

 LA CAPĂT DE PĂMÂNT

 

La capăt de Pământ cu tine vreau să merg

Şi lacrima iubirii din ochiul tău să șteg,

Sufletul cere să fie îndată dezlegat,

Din nostalgia vieţii în care ești intrat.

 

Durerea din iubire ajunge pan'la stele,

Urcată cred că e de gândurile grele,

Putere tu i-ai dat, c-un ochi de lună rece

Şi treptele de umbre acum le poate trece.

 

La capăt de Pământ cu mine de te iau,

Arunc pumnul de vise ce-n agonie stau.

Şterg lacrimile firii și-n ceruri le urzsesc,

Să îţi arăt iubite cât de mult te doresc.

 

 

 

VÂNTUL BATE

 

La fereastra casei mele,

Vântul bate nemilos,

Bate spulberâd la stele

Şi loveşte pân la os.

Se adună praf într-una,

Praful pulbere se face

Acum şade pe o parte,

E sătul şi asta-i place.

 

O morişcă-n depărtare

Cere-ntr-una ajutorul,

Vântul şi-asează pernuţa,

Apoi mâna să piciorul.

Nu aude, nici  nu vede,

Dar visează stând în cot,

Cum  îşi întinde rochia,

Lungă, neagră, din tricot.

 

Înserări de primăvară,

Însetări de acalmii,

Cer sperând să reapară

Stele-n straie arămii.

Și joacă un joc cu ele,

Cu fantome şi strigoi,

Pe un cânt ce tot răsună,

Cu glasul de piţigoi.

 

De pe patul micşorat,

Verde crud şi ruginiu,

El de frig îşi luă costumul,

De un negru-vişiniu.

S-a trezit în pragul nopţii

Şi-a plecat în depărtări,

Ca să bată tot peisajul,

Universului în stări.

 

 

 

 

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Topics by Tags

Monthly Archives

-->