Te scufunzi
în dantela albă
a unui vis umed
și ascuns
un sărut ce atinge
în repaus fructul
alunecării
suflet confuz
într-un val de magia
ritmului
printre foi albe
cu mărgele de sudoare
inima ta geme
coapse atinse
respirații de plăcere
ploape ce cobo
Aș vrea să zbor pe aripile
unui vis magic
fragmente de stele din părul tău
și roua de lună pe pielea mea
prin universuri infinite
și mări imense de albastru
îmi ajunge să ating limitele lumii
să mă așez pe primul nor
să mă poarte într-o călătorie
la
Sunt
Sunt un punct mic
în universul infinit
o masă de materie
fără formă, fără spațiu
sunt o bucată de gândire
ce străbate universul
sunt lumină, sunet și vibrație
sunt punctul unei linii
dintr-un desen
fără început, fără sfârșit
în proiectarea vieț
Memoria unui gând
Respir încet
să nu te trezesc
te admir în tăcere
îți ating privirea
îți mângâi fața
o aromă picantă
îți înconjoară trupul
gânduri pe nisip pictez
unde plâng secretele
în stelele nopții
lacrimi curg
în memoria pașilor tăi
pe aripi
Trăiesc în lumea ta
făcută din tăcere
plină de goluri
de singurătate profundă
totul plutește ca o plută
pe o mare de durere
rămân în același timp
o ramură uscată tăiată din copac.
© Lenuș Lungu
Citeste mai mult…
-->