UN ÎNCEPUT
Alexia stă de vorbă, ca de obicei cu Silvia ,de cuvântul careia a ţinut intotdeauna seama,ştie că e independentă, nu datorează nimănui nimic.
-Azi a fost pe la mine fratele Dorinei, ştii tu,prietena mea de la serviciu.
-Şi ce,n-a mai fost si altădată,e important?intreabă Silvia.
-Nu e aşa de important, doar că de cum l-am văzut parcă am simţit că mă furnică ceva din tălpi până în creştetul capului,îi mărturiseşte Alexia.
-Te cunosc eu pe tine, nu ai curajul să te laşi condusă de inimă,iar o să-ţi spui “ce va zice Adi”comentează Silvia.De câte ori ai încercat să te desprinzi de sub influenţa lui şi n-ai reuşit.Ţi-a făcut curte?
-Normal,ştii că toţi îmi fac curte mie,replică ea cu aroganţa femeii căreia i s-a spus de nenumărate ori că e frumoasă.
Silvia o priveşte cu un soi de dispreţ amestecat cu invidie. Ea nu a fost niciodată frumoasă , a trăit mereu cu frustrări nedefinite legate de acest domeniu,al frumuseţii.Era de mică interiorizată, creştea ca o plantă ţinută fără lumină:lungă şi firavă.Când o priveai parcă tot treceai prin ea,era transparent de slabă şi unde mai pui că avea un ten măsliniu şi un nas mare cu o cocoaşă.Aşa i se părea ei ,deşi nu era chiar aşa, dar oricum nu era perfect şi ea suferea.Mama ei era prea ocupată cu CAP-eul ca să-i observe frămăntările iar tatăl era aproape absent din viaţa ei fiind pleacat pe şantier.Când venea acasă, la două -trei săptămâni mai mult dormea.
Era atât de obosit că uneori,în zilele de sărbătoare,dormea toată ziua,lucru ce o scotea din sărite pe Ana,mama Silviei.Fire dominatoare şi temperamentală,aceasta dorea atenţie,sex,activitate din partea lui.Exista o nepotrivire fundamentală între acesti doi oameni,pe care Silvia nu a înţeles-o.Din senin,între cei doi se isca câte un scandal iar cel care ceda era tatăl.El simţea nevoia să se explice în faţa Silviei,adolescentă fiind.Odată chiar a avut o izbucnire ce a rămas fară replică din partea ei:”Nu o mai satură Dumnezeu!” Atunci nu a inţeles că era vorba despre sex,lucru pe care îl considerau tabu în familie.Mai târziu,liceană fiind, a început să înţeleaga şi a făcut-o să se indepărteze tot mai mult de Ana.De fapt, traumele peste care a trecut în adolescenţă nici măcar nu erau bănuite de Ana.Ea o credea urâcioasă:-Seamănă cu taică-su-se scuza ea pentru lipsa de interes pe care i-o acorda.
Era vară,fânul de prin livezi era adunat în depozitele de lângă casă.În şura înaltă, unde vitele dormitau liniştite,fânul depozitat de curând mirosea a vară coaptă încât aveai senzaţia că timpul a stat pe loc.Umbrele serii se lasă încet peste căsuţa de la marginea satului iar Silvia, obosită de alergătura de peste zi,se strecoară în patul din camera dinspre drum .Totul e liniştit, câinele veghează pe treptele din faţa uşii.Aproape de miezul nopţii se aude câinele lătrând şi câteva voci pe-afară.Inima Silviei începe să bată nebuneşte.Si-a dat seama că Ana, mama ei, nu era în casă.Deodată în camera unde dormea intră doi bărbaţi ce vorbesc:
-Hai să o controlăm pe ea,zice o voce de bărbat.Se apropie de patul Silviei şi pune mâna pe cuvertura ce acoperea trupul firav al fetei.Îşi strecoară mâna pe sub invelitoare,înaintează spre partea intimă a trupului Silviei.Deodată această scoate un ţipăt ascuţit de parcă străpunge cu el cerul.Insul sare ca ars şi zice:
-Să o lăsăm,e nebună,mergem la curva cealaltă.Silvia deschide un ochi cu frică şi îl recunoaşte pe Mihaiu lui Cristea, un bărbat trecut de prima tinereţe.Nici nu are curajul să se uite cine este celălalt, nu a ştiut niciodată.Cei doi ies din cameră,Silvia îşi dă seama că o căutau pe Ana cu un scop precis.
-Nu e pe aici,aude ea vocea unuia dintre ei,referindu-se la Ana.Se face linişte dar Silvia nu poate să adoarmă,sufletul ei tremură de indignare,mintea scormoneşte după nişte răspunsuri.După o oră prin curte se aude mişcare,voce de bărbat şi femeie.Îşi dă seama că e Ana cu cineva.După clipe de gândire ajunge la concluzia că a fost în podul şurii,pe fănul proaspăt cosit cu acel bărbat.Cu siguranţă, acolo a fost,ştia că a mai fost acolo cu cineva şi altădată.Niciodată nu a ştiut ce i s-a întâmplat fiicei sale în prag de pubertate.Mai târziu avea pretenţia ca Silvia să o iubească, să-şi descarce sufletul în faţa ei.A fost un moment pe care l-a închis în suflet, ca multe altele care au urmat.
-->
Răspunsuri
Îmi placecum scrii proza ! Felicitări !
Foarte frumos,am lecturat cu plăcere
Cu prietenie Lenuş