Balada iubirii

[Gabriela Mimi Boroianu]

(partea I ) E iarnă . O pătură albă de nea acoperă totul în jur parcă vrând să dea strălucire nopții ce începuse să-și întindă umbrele peste curtea și căsuța ce se aflau la marginea satului. Dinspre pădure se auzeau lupii urlând. Focul ardea în sobă, copiii se jucau iar vocile lor erau acompaniate de lemnele ce trozneau, agitate de câte-o pală de vânt ce se aventura pe coș în jos. Bunica privea pe fereastră dansul fulgilor de nea cu gândul dus departe la anii când, lângă sobă, se jucau copiii ei acum duși departe. Își alina dorul cu nepoții, bucățele din sufletul lor. Trebuia să pregătească masa și apoi pe ei pentru somn. Copiii de azi sunt mai energici sau poate ea îmbătrânea și nu reușea să mai țină pasul cu ghidușiile lor. Se desprinse de fereastră și începu să pregătească cina. Când totul fu gata îi chemă la masa nu foarte încărcată. -Hai, spălați-vă pe mâini și veniți la masă, v-ați jucat destul! Trei glasuri ca trei clopoței răspunseră în cor : -Dar bunico e vacanță! Mai vrem să ne jucăm. În plus suntem în casă nu ne-ai lăsat afară. - Hai, lăsați vorbăria și treceți la masă! I-ar fi lăsat afară dar se temea să nu se-mbolnăvească. Erau tare fuduli când era vorba să se îmbrace iar dacă se mai și udau hăinuțele alea ale lor, răceala era gata venită! Nu-i putea convinge să poarte acolo o căciuliță de lână, ceva un flanel, o vestă, un fular cum crescuseră îmbrăcați copiii ei. E clar, e mult mai ușor să fii părinte decât bunic! -Bunico ne spui o poveste? zise Oana întrerupând gândurile bunicii. -Mâncați mai întâi. -Dar bunico dacă mâncăm tot, ne spui? -Mă mai gândesc! -Hai, bunico te rugăm! -Bine, bine, mai vedem. -Bunico ne-o spui pe cea cu Ileana Cosânzeana? întreabă Dana. -Nu mă, voi nu știți! intervine Gabiță, ne-o spune pe cea cu Haiducul Stelar și Lebăda fecioară! -Da! Da! aprobară fetele la unison, neștiind despre ce poveste vorbea băiețelul. -Te rugăm bunico și ruga lor curată încălzi inima bunicii care răspunse: -Bine , bine v-o spun! Se băteau turcii la gura lor așa de repede mâncau, parcă aveau concurs. Bunica zâmbea învârtindu-se după ei. Când totul a fost strâns iar îngerașii urcați în pat așteptau cuminți, nemaiputând găsi nici o scuză se așeză pe marginea patului începându-şi povestea. -A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nu s-ar povesti -Hai buni, nu așa...zise Găbiță. Daca vroim asta te puneam să ne zici Albă ca zăpada! Spune așa cum știi tu.. -Te rugăm buni ! Trei glasuri de copii și șase ochișori de veveriță implorau, iar inima bunicii se înmuie. -Bine , bine! Dar să știți că nu-mi mai aduc aminte chiar totul așa că să fiți și voi mai înțelegători dacă buni o mai greși ceva. Bine? -Da, buni! Și povestea începu să-şi cearnă cuvintele precum iarna fulgii într-o liniște deplină iar cei trei nepoței torceau cuminți ca niște pisoi ascultând vocea caldă a bunicii. A fost odată un astru mândru ce-n umbra Lunii sta ascuns. Cu raza lui scruta pământul și universul necuprins. Haiduc stelar neîmblânzit gonea prin codrii cerului În umbra Lunii învelit Stăpân al universului. Prea rece-n nemurirea lui călcând pe veacuri fără teamă Copil al Demiurgului născut fiind de-o pământeană Haiducea Calea Lactee furtuni stelare ridicând Chemări ascunse-ntr-o scânteie le căuta pe cer flămând. Nu cunoștea supunerea, nu avea milă sau respect Habar n-avea ce e iubirea, un sloi de gheață-n trup perfect. Dar laptele supt de la mamă și sufletul ce-n piept l-avea Nu-i dădeau pace și-l tot cheamă spre un ținut ce nu-l știa. Un loc unde minunile prind viață și se împlinesc Acolo unde zânele în rând cu oamenii pășesc . Negându-și sufletul, chemarea, scruta cu raza-n-infinit Trăindu-și singur nemurirea până-ntr-o zi când, obosit Făcu popas într-o pădure lâng-un izvor cu apa rece... Mândrul haiduc cu plete sure n-a mai putut de-aici să plece. Descălecând la ceas de seară când Luna umbrele alungă Simți fiorul prima oară, știu c-aici trebuia s-ajungă ! Va continua de Gabriela Mimi Boroianu Martie 2014

[Mihaela Moşneanu]

Mi-a plăcut foarte mult, cum aţi combinat proza cu poezia. Voi citi în continuare.

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos pentru popas, citire și apreciere. Sper să vă placă până la final!

[Lenuş Lungu]

Superb Mimi ...Felicitări!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc mult draga mea Lenus!

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Gabriela Mimi Boroianu]

Am gătat-o dar fiind mare am să o postez pe bucăți. Dacă sesizați ceva în neregulă aștept să-mi spuneți. E prima dată când încerc așa ceva și nu am experiență!
Mulțumesc mult !

[Viorel Croitoru]

Început frumos! Pe când continuarea? Că am mâncat tot ( și cafeaua!) și nu mă culc până nu ne spui!