Briza sufletului
O briză rece trece prin mine, mă apropii de întunericul meu, de amintirile mele, ce alunecă departe. Lacrimi seci îmi curg pe față și simt cum degetele tale îmi mângâie pielea...Notele sufletului sunt pline de vibrație.
Căldura din jocul viselor, cu fiecare îmbrățișare a ta este un torent, fiecare sărutare e ca o lumină caldă. Alerg desculță pe urmele tale, unde viața îmi rezervă triunghiuri ciudate cu fiecare zbor a respirației, cu fiecare tristețe respiră bronhiile-n mine. Timpul ne zgârie rănile de amor, în timp ce inima ta sună la interfonul inimii mele.
Sufletul mi se deschide și mă pătrunzi sculptând o statuie de gheață. Apoi se topește într-o mângâiere și într-un sărut plin de tăcere.
@Lenuș Lungu
(File din sufletul meu)
-->
Răspunsuri
Mulțumesc frumos Dorina!♥️
Criză?
Nu mai bine „briză”?
Mulțumesc frumos Nitu Constantin!♥️