Urma ei mirosea a iarbă, a frunze proaspete, avea un trup minunat, culori ce te fermecau... dar era materialistă, fără suflet iar el nu putea accepta așa ceva! De durere, s-a închis în el și a suferit... Deși frații îl îmbiau cu toate bunătățile din jur, pentru el nu mai existau... Și a pornit, singur peste pustiul cenușiu, straniu, ce îngrozea pe toti... Și a mers, fără hrană, fără pic de pauză până simtea că-l părăsesc puterile... A început să simtă rafale de vânt din senin, culori ce apareau și dispareau miraculos, doar sclipiri! Și după o zmucitură teribilă, ce i-a tăiat răsuflarea... totul în jur era schimbat, s-a trezit într-o lume ce semăna perfect cu cea de acasă, dar cu alte ființe în jur! Semeni de-ai lui i-au zâmbit, l-au văzut fără forțe și i-au adus hrană proaspără, îmbiinbu-l... Ce mai, era raiul! Oare? Era atât de real... Și nu înțelegea, se simțea ca pe pământ, era pe pământ.. pe un alt pământ! Oare ce fenomen straniu l-a mutat și în ce lume?
Mergea îngândurat, era după ploaie si pe trotuarul cenușiu, în fața lui a zărit un melc! Era așa frumos și mare! Mai încolo erau urme de la alți melci zdrobiți de trecători neatenți... L-a apucat ușor cu doua degete, de cochilie și l-a mutat în partea cealaltă a trotuarului spre care melcul se indrepta. Abia a apucat melcul să-și retragă cornițele și era iar în verdeață! L-a privit o secundă mulțumit și a plecat mai departe. Ce lent reacționau ei, melcii, ce rapid trebuie să-i fi părut ”călătoria” peste trotuar! Apoi și-a amintit de problemele lui și a mers mai departe îngândurat...
-->
Răspunsuri
Mulțumesc pentru apreciere Lenuș și pentru filmuleț d-lui Muntean. O zi frumoasă!
Cu prietenie Lenuş