Deşi în acest an, iarna s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, în sfârşit, zăpada a început să coboare lin şi să îmbrăţişeze pământul. O dată cu apariţia ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi şi s-a deschis la culoare. Şi prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile şi toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se şi făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a aţipit puţin, dar suflarea sa gerul, aspreşte aerul pentru a curăţa microbii adunaţi din timpul anului, care a plecat în trecut.
Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alţii au ieşit să se bucure de doamna iarnă, musafira aşteptată de ceva timp. Încet, încet, pomii s-au albit, crengile au fost împodobite de beteala albă de nea. Covorul gros de zăpadă s-a aşternut şi el, şi puritatea anotimpului străluceşte peste tot, încălzind privirea cu frumuseţea ei. Pe alocuri, încep să se vadă urmele de paşi ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorinţa de a vizita anotimpul alb.
Cei mai nerăbdători pentru al vizita, sunt copiii, care vor să se joace, să facă oameni de zăpadă sau să meargă cu sania. Toţi îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă.
Mălina se trezise şi se ridicase din pat. Este un copilaş blond cu zulufi lungi şi cu ochii albaştri-verzui. Se plimbă puţin nehotărâtă de colo-colo prin camera ei cu pereţii roz şi plină de jucării. La un moment dat îşi luă o păpuşă în braţe şi se duse la geam. Privind afară, îi spuse:
- Puşa dragă, tu vezi ce frumos este afară? Oau! A nins peste tot! Uită-te şi tu! Ridică păpuşa în sus şi o îndreptă cu faţa spre geam, apoi continuă, uite cum sunt pomii! Sunt îmbrăcaţi de zăpadă, şi jos este aşa de alb! Ce spui, Puşa? Mergem şi noi să ne jucăm afară?
Şi mai privind câteva clipe, văzu că Mioara şi fratele ei Săndel ieşiră afară. Începură să prindă în pumnii lor micuţi zăpadă şi să arunce unul în celălalt, râzând şi făcând gălăgie. Deşi Mălina îi privea de la geam dar nu-i îi auzea, imaginea celor doi prieteni ai săi care se jucau, o determină să alerge de la geamul din camera ei până în bucătărie, la mamaie Ana.
Bunica scosese blatul pentru Cocosana de la cuptor, pentru nepoţica ei dragă, când îi auzi paşii şi glăsciorul:
- Mamaie, ce frumos e afară! Eu şi Puşa vrem să mergem şi noi!
- Draga lu’ mamaie! Am treabă acum, trebuie să-ţi fac prăjitura. Când vin mami şi tati de la servici, mergi cu ei, draga mea!
- Mmmm! Începu ea să facă în timp ce se încrunta, făcând botic şi să bată din picioruşe, eu vreau acum! Când o să vină mami şi tati, Mioara şi Săndel n-o să mai fie afară! Hai, te roog!
- Draga mea, şi vrei să te joci cu ei, aşa-i? Eu înţeleg, dar cum să te las afară singură?
- Lasă prăjitura, că o faci tu mai târziu! Hai, mamaie! Hai, te rog eu, din tot sufleţelul meu!
- Au, mânca-l-ar mamaie de sufleţel! Şi aşezându-se în ciuci, în faţa fetiţei şi sărutându-i obrajii roşii, îi spuse, eu voiam să termin prăjitura până când vor veni ei de la servici. Dar aşa ...
- Lasă mamaie, că am să le spun că eu am vrut să mă joc afară cu zăpadă, cu Mioara şi cu Săndel, da? Că şi lor le place zăpada, ca şi mie.
- Bine, bine sufleţelul meu drag! Bine, hai să mergem să ne îmbrăcăm şi mergem.
- Şi-o luăm şi pe Puşa pe noi?
- Nu draga mea, nu mai bine luăm sania să te plimbi cu ea?
- Nuuu, că eu vreau să mă joc. Şi vreau s-o iau şi pe Puşa.
- Dar Puşa este o păpuşă draga mea, ea nu se joacă. Tu ai să te joci cu zăpada şi cu prietenii tăi, şi-ai să uiţi de ea. Mai bine o lăsăm acasă.
- Nuuu, eu vreau să vină şi Puşa cu mine, te roog!
- Bineee, vine şi Puşa cu tine atunci!
Şi Mălina sări la gâtul bunicii de bucurie, sărutând-o pe obraj. Ea o îmbrăţişă cu drag pe nepoţica ei dragă, după care plecă din bucătărie şi ajungând în camera fetiţei cu ea în braţe, scoase din dulap nişte nişte ciorapi lungi, pantalonaşi şi două bluziţe groase, o helancă şi una de melană. După ce o îmbrăcă, îi dădu ciorăpei de lână, nişte cizmuliţe lungi şi îmblănite în picioruşe, apoi îi prinse zulufii cu un elastic. Înainte să plece, îi dădu pe ea o geacă, o căciuliţă şi când vru să-i pună şi fularul, atunci fetiţa începu să facă mofturi:
- Nuuu, nu mamaie, nu vreau fularul!
- Dacă nu vrei fularul, atunci nu mai mergem afară, îi răspunse bunica, privind-o blând, dar hotărâtă. Şi să ştii că vorbesc serios, draga mea.
- Mmmm! Începu Mioara iar să facă şi să dea din picioruşe.
- Niciun mmm, ai înţeles? Iar dacă nu vrei să-nţelegi, rămânem în casă!
- Mmm! Mmm! Of, mamaie! Of, bineee, decât să nu mai merg afară, mai bine pune-mi şi fularul!
Şi în timp ce bunica îi punea fularul peste guriţă şi năsuc, ea se foia nemulţumită, dar înduplecată de dorinţa de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuţa ei îşi luă de pe cuierul din hol o geacă groasă şi o căciulă, când să iasă cu fetiţa pe uşă, Mălina, care ţinea încă păpuşa în braţe, îi spuse:
- Dar pe Puşa n-am îmbrăcat-o. O să-i fie frig.
- Păi şi vrei să ne întoarcem, s-o îmbrăcăm? Întrebă bunica, atentă şi curioasă.
- Mmm! Nu, azi o las acasă, pentru că Mioara şi Săndel, poate că pleacă, dacă mai stăm s-o îmbrac, şi privindu-şi păpuşa, dar să ştii Puşa dragă, că mâine te îmbrac şi te iau afară cu mine. Dar azi rămâi acasă, da? Şi după ce o lăsă jos în hol, bunica o luă pe fetiţă de mânuţă şi plecară afară.
De la primii paşi de când ieşiră afară din scara blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei şi începu să strige în gura mare:
- Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit şi euuu!
- Mălina! Strigară Mioara şi Săndel, alergând şi ei în calea fetiţei. Dar când să ajungă lângă ei, Mălina alunecă şi căzu. Când se ridică râzând, hăinuţele ei erau albe şi bunica sări s-o cureţe, dar Săndel îi spuse:
- Nu tanti Ana, nu, lăsaţi că o curăţ eu!
Şi începu să dea cu palmele peste hainuţele prietenei lui, fâcând să cadă zăpada. Apoi începură toţi trei să facă bulgări în pumnii lor micuţi şi să arunce cu ei, tipând şi râzând cât îi ţinea gura. Văzând zbenguiala copilărească a celor trei copii, mamaie Ana îi privi cu drag un timp, apoi se simţi atrasă de pofta lor de joacă. Începu şi ea să facă bulgări din zăpadă şi să arunce în copii, făcându-i să uite pe loc că ei trebuiau să arunce unul în celălalt, aşa că arsenalul de bulgări micuţi porni spre mamaie Ana. Şi se jucară aşa o vreme, ţipând când cădeau şi râzând de mama focului, când se ridicau de jos, ajutându-se unii pe alţii.
La un moment dat ieşiră afară şi părinţii Mioarei şi ai lui Săndel. Aceştea începură să arunce şi ei cu bulgări, aşa că cele două tabere de joacă se egalară. Se jucară astfel, până când veniră de la servici Alina cu Andrei, părinţii Mălinei. Văzându-i pe cei trei copii şi pe ceilalţi, Andrei strigă:
- Alooo! Ce faceţi voi aici? Strigă Andrei, tatăl Mălinei, în timp ce Alina, mama fetiţei râdea de spectacolul oferit de cei trei copii, de mamaie Ana şi de părinţii celorlalţi.
- Ooo! Hai salut, Andrei! Salută tatăl celor doi copii, dând noroc cu acesta. Uite, ce să facem? Ne jucăm şi noi cu copiii! Haideţi şi voi, la joacă!
- Hai, că venim! Răspunse Alina, mama Mălinei, hai Andrei! Hai şi noi, că nu am apucat să ating zăpada în acest an, dacă n-a nins. Mamaie, săru’mâna! Salută ea voioasă pe mama lui Andrei.
- Săru’mâna, mami!
- Bună, copii! Răspunse mamaie, haideţi că ştrengăriţa asta mică m-a scos afară, pentru că a vrut neaparat să se joace cu zăpada, cu Mioara şi cu Săndel. Apoi, dacă voi aţi venit, eu merg acasă, să termin Cocosana sufleţelului meu, da?
Părinţii Mălinei râseră când o auziră pe bunica, dar Mălina spuse:
- Eu n-am lăsat-o pe mamaie să termine prăjitura.
- Asta înseamnă că vei mânca mai târziu, draga mea, îi răspunse Alina, şi tot mai târziu îi vei putea invita pe Mioara şi pe Săndel pe la tine.
- Daaa!
- Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetiţa mea dragă. Mâncăm cu toţii mai târziu prăjitura ta preferată, când o termină mamaie, nu? O întrebă Andrei pe fetiţa sa.
- Daaa! Răspunse Mălina bucuroasă şi bătând din mânuţe, mai târziu o să vină şi Mioara cu Săndel pe la mine!
- Daaa! Veniim! Ţopăiră şi bătură din palme, cei doi copii.
- Până atunci, hai să facem un om de zăpadă, veni cu ideea Alina.
- Daaa! Săriră copiii cu gura, daaa! Hai, vrem un om de zăpadă, daaaa!
- Atunci, haideţi să facem şi-un om de zăpadă!
Şi văzându-i entuziasmaţi pe toţi de ideea de a aface un om de zăpadă, mamaie Ana îşi luă rămas-bun de la toţi şi plecă. După plecarea ei, copiii şi părinţii lor începură să adune zăpada. Muncind veseli cu toţii la adunat de nămeţi şi strângându-i pentru construcţia omului de zăpadă, nu-şi dădură seama când veni seara, dar acesta era deja făcut. Privindu-l, copiii erau încântaţi şi Mălina spuse:
- Dar n-are ochi, nas şi gură! N-are nici mătură, nici căciulă!
- O să aibă mâine Mălina, pentru că acum mergem acasă, draga mea, îi spuse Alina fetiţei. Mergem cu toţii, să ne schimbăm şi apoi mâncăm Cocosana, dacă o fi terminat-o mamaie.
- Daaa! Ce frumooos! Strigă Săndel, hai să mergem repede acasă, şi-apoi mergem la Mălina, da?
- Da, da, aşa facem! Aprobă şi Mioara.
- Nuuu! Nu, eu vreau acum să vină Mioara şi Săndel pe la mine! Şi după aceea merg acasă la ei.
- Nu draga mea, nu! Spuse Andrei impunător de data asta, nu! Trebuie să ne schimbăm cu toţii de haine, ca să nu răcim, apoi vor veni la tine, da? Şi dacă nu-ţi convine cum zic eu, atunci copiii şi părinţii lor nu mai vin deloc, ai înţeles?
- Mmmm! Măi tati, şi tu ca şi mamaie! Dacă nu vreau ca voi...
- Exact! Îi spuse şi Alina, dacă nu vrei să ne asculţi, atunci copiii, Marius şi Dana nu mai vin acasă la noi, şi tu nu vei mânca prăjitură, ai înţeles?
Mălina începu să se smiorcăie, apoi zise strâmbându-se toată, în timp ce pe ceilalţi părinţi îi pufnea râsul şi prietenii ei îi priveau foarte serios.
- Bineee! Se resemnă până la urmă Mălina, dar atunci, hai repede acasă!
Şi tatăl ei o luă în braţe, apoi îşi îndreptă paşii spre scara blocului. După ei, Alina, cei doi copii şi părinţii lor, intrară în scară. Mioara şi Săndel locuiau mai sus, la etajul trei, aşa că îşi continuară drumul pe scările blocului, promiţându-şi că se vor întâlni peste o jumătate de oră.
După plecarea lor, liniştea îşi găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, şi alunecau cu viteză să îmbrăţişeze pământul şi Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorţea uşor din aţipeală şi începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuţi şi el o dată cu el, şi începură să joace hora iernii într-o veselie, aşa că cei care veneau acum acasă, simţeau pişcătura anotimpului alb în obraji şi prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel şi părinţii lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana.
Sfârşit
Mihaela Moşneanu
-->
Răspunsuri
Am citit cu plăcere Mihaela. Felicitări!
Mulţumesc frumos, Constantin.
Mulţumesc frumos, pentru frumoasele imagini, D-nule Muntean.
... şi o cocosană...