Ghiocelul
Din negura pământului bulbul s-a jertfit pentru a da naturii o altă viaţă.Tânărul vlăstar croitu-şi-a drum printre rădăcini de ierburi veştede,printre grămezi de pietre şi omăt mâlos.Ca-n chinurile facerii, trecut-a obstacolele puse în calea-i de mama natură.
În sfârşit,izbutit-a să iasă la lumină:întăi ca o frunzuliţă firavă,apoi ca un fir de iarbă bătut de vânt.Dacă l-ai fi văzut nu ţi-ai fi dat seama de minunea ce avea să se-ntâmple.Într-o dimineaţă începu să râdă la soare cu petalele-i albe,neprihănite.
-A înflorit ghiocelul!-strigă însăşi natura...A venit primăvara!Totul se trezeşte la viaţă...ce minunat!
Soarele începe să râdă întocmai ca un bunic de poznele nepotului.
Ghiocelul nici nu-şi dă seama de bucuria ce-o dăruieşte în jur.El doar se bucură de razele soarelui,de picăturile de ploaie...de tot ce-l înconjoară.Se ofileşte şi lasă alt bulb în grija pământului pentru a renaşte în altă primăvară...
-->
Răspunsuri
Multumesc Lucia Secosanu,Delia Staniloiu și Lenus pentru aprecieri...acest text a pornit ca o incercare de proza...Inseamna ca pot sa scriu mai departe...avand mai mare grija la detalii.
Pentru textul Primăvara (Vestitorii primăverii) nota mea este 7
Mi-ar fi plăcut să fie mai.... Începuse foarte frumos! Nota 7
Punctez această proză cu 10
Felicitări pemtru plăcerea lecturii
Mulţumesc dragă Delia Stăniloiu pentru aprecieri.
Multumesc pentru minunata imagine si pentru popas draga Mihaela Mosneanu.
Frumoasă proză
Mulţumesc.
Vine din suflet.