Luna se sufundă în marea de nepătruns a nopţii întunecate! Liniştea temporală pătrunde în adâncurile dimensiunii atemporale a conştiinţei noastre. Unde se află sentimentele umane? În lumina divină a razelor solare! În ritmurile universului in care am fost creaţi!
Am pornit pe o cale şi am ajuns...unde? Privim spre înalturi la sublimul act dumnezeiesc, profund prin strălucirea pasiunii cu care am fost investiţi! Tot ce facem în numele iubirii are forţă supremă! Imaginaţia este copilul drag al magiei, în funcţie de treapta evolutiei.
Individualitate şi destin! O cărare în viaţa e o certitudine dar şi o provocare. Depinde, fiecare cum se raportează la misiunea încredinţată!
Dantela trăirilor este ţesută în borangicul argintiu al afecţiunii. Aşterne constelaţii de vis,cu condiţia să avem ochii spiritului deschişi si spălaţi în lacrimile provenite din suferinţele păcatelor strămoşeşti.
Eu, sunt semnul de întrebare şi aştept răspunsul din secretul existenţei mele!Un punct mic în infinitatea de virgule şi semne ale exclamării !
Muzica este cheia sol ce descuie porţile interzise. Ea rupe zăgazurile abisului. Fiecare ritm marchează un pas,un vers dintr-o poezie ne transpune în stele iar arta indiferent sub ce formă se manifestă, ne întăreşte statutul uman.
Cu ce te pot ajuta pe tine,care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitaţii în pădurea de nepătruns a nedreptăţii si nepăsării.
Tu, spirit rătăcit verşi lacrima înţelegerii, priveşti trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutăţii şi chipul hidos, stafidit al mârşăviei. Tremuri! Răceala indiferenţei, frigul neantului îţi tulbură aura. Poţi să-ţi culci gândul obosit pe perna inimii mele! Sufletul meu să-ţi fie înveliş, să nu simţi furtuna sau viscolul ce agită perfecţiunea clipelor.
Închide pleoapa-ţi obosită, călătoreşte în lumea pasiunii! Visurile de basm să te poarte pe tărâmuri necălcate de necurăţia coşmarului!
O linişte senină se aşterne pe fruntea ta. Respiraţia devine liniştită. Zâmbeşti, semn că acel copil nevinovat din străfundurile fiinţei tale se bucură de dansul îngerilor ce-ţi ocrotesc somnul ! O sărutare adie abia simţit pe tâmpla ta, ca un fluture jucăuş...
Tresari şi obrazul tău se răsfaţă in dantela inimii. Surâsul cuminte este geana din dansul norilor.
Putem admira genialitatea formei în puterea naturii, prospeţimea apelor, în şoapta vântului.
Mediul înconjurător e o enigmă pentru noi. Plin de culori pastelate si nuanţele curcubeului.
Să câştigăm libertatea din zborul păsărilor. Să avem semeţia şi distincţia munţilor, gingăşia plantelor, căldura soarelui, limpezimea de cleştar a apelor..inocenţa copiilor...
MACRAMEUL ALB AL PARADISULUI...
Constantin Camelia
2010
-->
Răspunsuri
Mă îngrozește masca ta,
Doar gândurile delicate,
Ți-arată altfel inima,
Cât de frumos și dulce bate....
Masca din poza?E superba!Multam de versuri frumoase!
... dar până la urmă n-am prea priceput dublajul: aceeaşi însemnare şi aici şi pe blog...
Pai,blogul e biblioteca personala a fiecaruia dintre noi! Dincolo,ne intalnim la un club de proza! Un ceai..o cafea...un trabuc pt domni...Pana ne obisnuim cu procedeul,mai bajbaim!
Dantela,la propriu!
Frumoasă Dantelă ...Felicitări!
Multimiri!E tesuta cu fir din borangicul inimii