Găina
(Scheci a la nea Mărin)
Elena Agiu-Neacşu
Mă, fraţâlor, ascultaţi la mine păţanie! Mă pomenesc anu’ trecut, aşa pe primăvară cu Ion a lu’ Fleaşcă la poartă. Nea Mărine, zâce, vino pân’ la mine că am o treabă cu ’mneata! Ce treabă, mă? îl întrebai. Ce treabă ai tu cu mine? Vino, zâce, şi o să vezi! Bine, zâc eu, da’ nu stau mult, că vezi că nu e de stat. Nu, zâce el. Te aştept. Şi dacă tot promisăi omului, cum terminai trebile, ştii cum e dimineaţa, vacă, porci, una, alta, mă repezâi la el. Aşa, printre stropi, mă strecurai! Că eu când promit, ştiţi cum e... Ia zâ-i, mă, care e treaba? O, nea Mărine, zâce, ce bine că venişi! Bă, îi zâsăi eu, doar am stabilit... Vorba e vorbă... Veni cu treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia asculă, mă, nu mă chemaşi tu pentru nu ştiu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot de să nu-i mai scoţi vorba nici cu cleştele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? – mi ţi-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Şi mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăţ io cum să pună cloţa pe oauă. Da’ sângură nu s-aşază, zâc? Ce-are dacă s-aşază singură? Tuşeşte!? Ei... Şi plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai...
Abia cam la vreo săptămână, aşa, o văzui pe Veta că alege oauăle la lambă, că ne căzusă şi nouă găina a porumbacă. Treburi muiereşti...
Cum-necum, Ion a lu’ Fleaşcă până în toamnă îşi pusă pirostriile, şi le pusă, ce mai... Să mai zâcă cineva că găina nu are minte. Ba uite că are, zâc, da’ nu şi-o pune la contribuţie... Face iconomie... Şi-o pune la bătaie, bag’samă, atunci când trebuie. Şi cred că n-ar fi rău dacă ne-ar servi de izemplu. Aia e! Să fiţi iubiţi şi la bună vedere!
-->
Răspunsuri
Taifas nr5
Vă mulţumesc pentru imaginea sugestivă postată. Face cât 1000 de cuvinte...