Hermeneutica Miturilor
Eseu
"Inimă putredă".
"Inimă putredă," este un basm din colecția de basme a domnului Ionel Oprișan.Basmul, debutează printr-un motiv folcloric,pe care noi l-am numit, potrivit conținutului său, "motivul Sefora".Vom reda mai jos, conținutul motivului, așa cum apare el scris în basm.(pg.6):
"(Ionel) apucă un drum și merge câtva timp așa și dă de-o fântâniță. La fântânița aia, el obosit de drum, se-apucă să bea apă, să se răcorească,să se spele pe picioare,cum era obosit și stă rezemat și dus.Între timp,apare o fetișcană să vie să ia apă.Vine fetișcana.El dă bună ziua.Ea nu mulțumește.'Ci:
-N-am voie să mulțumesc la nimeni.
(Ionel) rămase foarte uimit.Luă fata apa, plecă.Se duce în casă și-i spune lui taică-său:
-Tată, un băiat tânăr, uite-așa, așa, stă la fântână , mi-a dat bună ziua.
-Ci băiat e ăla?Ia du-te și adă-l încoace.
Vine fata .'Ci:
-Vrei să poftești până la noi acasă, că te cheamă taică-meu?"-s.a.m.d.
Motivul acesta corespunde unui motiv mai vechi, pe care îl vom regăsi în Vechiul Testament, la capitolul Exodul(2;15-21):
"Faraon a aflat ce se petrecuse, și căuta să-l omoare pe Moise.Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, și a locuit în țara Madian.A șezut lângă o fântână.Preotul din Madian, avea șapte fete.Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheburile ca să adape turma tatălui lor.Dar au venit păstorii și le-au luat la goană.Atunci Moise s-a sculat,le-a ajutat, și le-a adăpat turma.Când (fetele) s-au întors la tatăl lor Reuel, el a zis:
-Pentru ce va întoarceți așa de curând azi?
Ele au răspuns:
-Un egiptean ne-a scăpat din mâinile păstorilor și chiar ne-a scos apa și a adăpat turma.
Și el a zis fetelor:
-Unde este? Pentru ce ați lăsat acolo pe omul acela?Chemați-l să mănânce pâine.Și i-a zis:"
Ce vrem să spunem arătându-vă această coincidență care nu este totuși coincidență?Că basmele, sunt apocrife ale altor lucrări mai vechi, în cazul acesta, basmul nostru este un apocrif vetero-testamentar.Lucrul acesta se întâmplă dincolo de voința noastră, nerespectând interpretările exegezei, care vede în acest basm, ca de altfel în toate basmele, orice altceva în afară de valoarea de semnificație conținută de acestea.Curios, dar basmul continuă să rămână vetero-testamentar și mai departe:
" Mai Ionele uite care este situațiunea.Eu te iau ca copil aici, să fii copil al meu, te fac vânător, da' cu condiția: numa-n Pădurea Neagră să nu vânezi.Încolo, în toate pădurile poți să vânezi."
Întotdeauna, o interdicție se referă la ceva sacru, care trebuie respectat, încălcarea sacrului putând fi atât de cumplită încât poate duce la moartea aceluia care o înfăptuiește chiar fără să aibă vreo vină.Cum apare această încălcare a sacrului, în Vechiul Testament?
"Odată,(Moise) a mânat turma până dincolo de pustie și a ajuns la Muntele lui Dumnezeu,la Horeb."
Ce-i spune aici Dumnezeu lui Moise?
"Dumnezeu a zis:
-Nu te apropia de locul acesta ; scoate-ți încălțările din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt."
Interesant este faptul că interdicția de a nu călca încălțat într-un spațiu considerat sacru, este valabilă și în ziua de astăzi. Astfel când vii din oraș, te descalți la ușă înainte de a intra în casă. Aceasta se întâmplă, deoarece, se dă o explicație profană fenomenului, legată de menținerea curățeniei, câtă vreme ideea de sacru, pare să se fi estompat, până la pierderea totală, fiind substituită așa cum am văzut, cu altceva.. Ori casa, este o incintă sacră, un rai care a fost al străbunilor noștri, și ale căror spirite benefice ne veghează neștiute din icoanele pozelor lor, aflate pe pereți.Interdicția sugerată lui Ionel, se leagă de existența în acel spațiu a unei entități malefice, pe care povestitorul o numește "Măgăoaia".Iată descrierea întâlnirii dintre om și monstru, deși vom vedea la un moment dat că este vorba de cu totul altceva.
"Ce-avea el, niște prepelițe acolo,și-a aprins focul,și-a-nceput să le frigă.(...)Între timpul asta,o măgăoaie mare(cu ocazia aceasta am aflat că măgăoaiele pot fi și mici,) a-nceput să zică:
-Mi-e frig! Mi-e frig!
El:
-Nu te dai jos să te-ncalzești?
-Păi,'ce nu.Mi-e frică de câinii tăi."-s.a.m.d.
Acest motiv folcloric, este foarte celebru, el regăsindu-se în foarte multe din basmele românești și universale.Chiar și Ion Creangă, i-a acordat toată atenția, repovestindu-l în "Povestea lui Harap Alb," dar în poveste, măgăoaia căpăta statutul unui personaj fantastic bine definit, cu numele de Gerilă:
"Mai merge el cât mai merge, și când , la poalele unui codru,numai iaca ce vede o dihanie de om,care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne,și tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig."
Într-un alt basm,-"Trifon Hăbăucul"- prostănacul de Trifon, scapă un șarpe dintr-un stog de paie, căruia el însuși îi dăduse foc.Este vorba de același lucru.Și ca mintea cititorului cât și a exegetului, să se încurce în labirintul mitologiei, în "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", sluga diavolului, stă lângă niște cazane mari, în care fierb mai marii săi de pe vremea când eroul era un simplu oștean la împărăție.Datoria sa este să încingă focul, ca superiorii lui să fiarbă, sau să ardă cât mai bine.Toate sunt bune, numai că scena apare redată de două ori în Vechiul Testament, când Moise merge cu oile la muntele lui Dumnezeu Horeb, și se întâlnește acolo, cu Divinitatea:
"Îngerul Domnului, i s-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat; și iată că rugul era tot un foc, și rugul nu se mistuia de loc."
Măgăoaia din basm, este imaginea solară a lui Dumnezeu, care îi vorbește lui Moise din mijlocul rugului de flăcări.Este Șarpele scăpat din flăcări de către Ion Hăbăucul.Sunt șefii ierarhici ai fratelui rufos al lui Scaraoțchi, unde Dumnezeu este văzut ca o trinitate, dar și ca un Dumnezeu al războiului.Se mai întâmplă în cadrul basmului, ceva uluitor, care nu a fost explicat de exegeză, același lucru ca și în cazul lui Polyfem: Măgăoaia este orbită de Ionel cu fripturica lui, tot așa cum ciclopul este orbit de către Ulise, după ce a fost îmbătat.Secvența orbirii, apare și la Petre Dulfu, în Isprăvile lui Păcală, atunci când Păcală este trimis de către popa cel hapsân la Moara Dracilor, să macine niște saci cu... cenușă.În alte basme, -ca Scufița Roșie, spre exemplu, - locul orbirii este luat de îmbătrânirea lupului.Numai că această îmbătrânire nu este înfățișată ca în Odiseea, când Atena îl ajută pe Ulise să nu fie recunoscut de către familia sa și mai ales de către pețitori.Alegoria din Odiseea, este înlocuită cu altă mult mai sofisticată în Scufița Roșie,aici, avem de-a face cu o alegorie de mișcare,-dacă putem să spunem așa ceva,-lupul mâncând-o pe bunica și îmbrăcându-se cu hainele acesteia.Orbirea lui Polyfem, a Măgăoaiei, mâncarea bunicii de către lup și substituirea acesteia de către lup, toate acestea au o singură explicație.Este vorba de Cel vechi de zile,-numele lui Dumnezeu.Dar în afară de asta mai există un model arhetipal.Polyfem și Măgăoaia orbesc, pentru că iarna, soarele nu mai încălzește cu aceeași putere pământul.Nu este vorba de eclipsă, pentru că eclipsa nu ocupă decât o secvență insignifiantă de timp.Lupul solar,-Lykios, -o mănâncă pe zeița Fecioară adică intră în zodiacul ei(care este la sfârșitul lui august și începutul lunii septembrie)-în basm zeița Fecioară este Scufița Roșie-după care se succed următoarele întâmplări:
Soarele este împușcat de vânător(ori vânătorul are costumul verde, care sugerează natura renăscândă), iar Scufița va ieși teafără din burta lupului, transformându-se prin învierea sa în primăvara care va succede anotimpul iernii și al morții vegetative.Într-o parte, Polyfem și Măgăoaia orbesc, într-alta, Scufița Roșie este înghițită.Interpretarea este însă aceea
-->
Răspunsuri