Povestea lui Harap Alb
O serie de basme populare si culte- si aici ne vom referi printre altele si la unele dintre basmele domnului Creanga,nu sunt altceva decat apocrife Biblice.Aceasta inseamna, ca o serie de intamplari,care s-au petrecut cu multa vreme in urma, avand o valoare arhetipala(deci o baza de plecare istorica de necontestat,)se vor regasi in Biblie, in Vechiul Testament, dar si in Povestea noastra, sub forma infidela a unor motive folclorice, cu valoare simbolica.Deoarece noi vom considera in mod oarecum fals ca arhetipul il constituie ceea ce apare mai intai in Vechiul Testament, variantele care apar in basmele noastre populare si universale, le numim apocrife. Nu toti exegetii vor fi de acord cu cele spuse aici. Unii dintre ei, necunoscand valoarea de semnificatie a basmului, vor face o serie de afirmatii gratuite, care nu corespund insa realitatii transmise de text.
Ceea ce m-a distrat la un moment dat, dar va marturisesc, fara rautate, au fost afirmatiile unui mare exeget roman Garabet Ibraileanu, referitor la Povestile lui Ion Creanga.
"Sa nu ne inselam,-spunea domnia sa si nici nu stia cata dreptate avea,-Povestile lui Creanga, sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc.Soacra si nurorile ei, Stan Patitul, Badea Ipate, etc., sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani din plasa Muntelui,din judetul Neamt.Si vestitii nazdravani, Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila, Gerila si Setila, sunt flacai sugubeti si" ai dracului",ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti din "Amintiri"...-numai cat tratati epic."-incheiat citatul.(pg.42)
Dar cum ar fi aceste povesti daca personajele respective ar fi fost tratate cu o tuica, o bere, sau un pahar cu vin, nu ne mai spune nimeni.Si autorul continua in acelasi spirit autodemolator:
"Creanga este atat de realist, incat unele dintre povestile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti si trupesti, peste masura omeneasca.Iar creatiile pur fantastice,, ca zmeii s.c.l., Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate zilele din Humulesti, si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate."
Care picior de egalitate?Autorul nu ne mai spune, asa ca Dvs., va trebui sa alegeti cu discernamant, daca acel picior, este stangul sau dreptul.
Ca urmare a acestor scapari,Garabet Ibraileanu, va trage doua concluzii care mie personal mi s-au parut foarte simpatice:
1)"Opera lui Creanga, este epopeea poporului roman."
2)"Creanga, este Homer al nostru".
Raspunsul meu este simplu:
Aiurea.Domnul Garabet Ibraileanu, va imbrobodeste, si data fiind personalitatea domniei sale sunteti in stare sa credeti ceea ce va spune.
Din clipa cand Garabet Ibraileanu, exprima astfel de opinii,el deschide,fara nici o intentie negativa desigur,cutia Pandorei, interpretarii nationale, a unei povesti, care are un caracter universal.Pentru ca iata ce aflam de la un alt exeget, Cristea Sandu Timoc:"Ovidiu Barlea, in volumul" Povestile lui Creanga," (1967) arata ca tipul A.Th.531(Spanul), este atestat in intreaga Europa, dar si in India si in America,iar tipul A.Th.513,( al tovarasilor supranaturali,)este raspandit in Europa, precum si sporadic, in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson,ed.1964.)"Ce face Cristea Sandu Timoc? Ne spune intr-un limbaj simplu, ca Povestea lui Creanga, este universala, contrazicandu-l pe Garabet Ibraileanu, care are o cu totul alta opinie.Afirmatia lui Garabet Ibraileanu,s-a raspandit in randul exegezei, determinandu-i pe unii comentatori sa sustina o serie de lucruri, care sunt in afara realitatii istorico-mitologice a povestii noastre.Spre exemplu:
"(Harap Alb,)... este este asa cum se spune in colindele noastre, junele bunu dintr-o indepartata epoca, a civilizatiei taranesti...", iar uriasii din poveste, "sunt simboluri simpatice, ale duhului pamantului, dar si ale virtutilor populare, expresii ale felului de a fi, a gandi, ale poporului nostru,foarte inzestrat vital,prietenos,saritor, neprotocolar, iscusit, optimist, s.a.m.d."Putem face orice interpretare dorim dar eu ma intreb, de ce aceasta poveste a fost atat de importanta pentru Ion Creanga, incat el a simtit nevoia sa ne-o spuna?Eu, ca cititor, am nevoie de o relatie mult mai simpla, care sa se stabileasca intre mine si Poveste. Vreau, sa stiu care este mesajul , care este morala Povestii,care este cu alte cuvinte, valoarea ei de semnificatie, pentru ca povestile nu se spun numai de dragul divertismentului, asa cum sustin unii exegeti.Povestile au o tinta precisa, si aceasta tinta suntem noi, cititorii, fie ca suntem tineri sau batrani, femei sau barbati.
Cand Pompiliu Constantinescu afirma ca "mitul narativ din Povestea lui Harap Alb, isi releva existenta epica in sine,ca proiectie in fantastic,"am avut sentimentul ca cineva cauta sa ma pacaleasca.Cine spune adevarul si cine incearca sa ne induca in eroare?Garabet Ibraileanu cu realismul lui Creanga sau Pompiliu Constantinescu cu epicul proiectat in fantastic? Singura consecinta a acestui citat este ca trebuie sa-l inveti pe dinafara, ca sa-l tii minte, dar daca te intreaba cineva despre ce este vorba, nu poti sa dai nicio explicatie plauzibila. Autorul nu ne explica de ce craiul, tatal lui Harap Alb, avea numai feciori, in vreme ce fratele acestuia avea numai fete.El, ca si ceilalti, ne lasa sa ne balacim intr-o ignoranta culturala, din care insasi menirea lui de exeget,trebuia sa ne scoata.Dar el nu o face, nu pentru ca ar fi lipsit de inima, ci pentru ca nu cunoaste valoarea de semnificatie a Povestii, toata cercetarea alunecand pe ideea limbajului folosit de Creanga, pe taranismele sale, confundandu-se valoarea de semnificatie a Povestii, cu perspectiva taraneasca din care Creanga ne spune aceasta istorie.Ca sa intelegeti despre ce este vorba, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:"Daca Biblia, este scrisa in Limba Romana, este ea romaneasca?"Daca intr-o biserica, un capitol din ea este citit de un taran,inseamna ca personajele din Biblie sunt tarani de-ai nostri, din Ardeal sau din Moldova,doar pentru ca il auzim pe omul nostru ca vorbeste ardeleneste sau in dulcele grai al Iasului?"Stiti ce faceti acum?Ati inceput sa va indoiti.Ori motorul cercetarii striintifice, se pune in miscare pornind de la propria noastra indoiala.Ea-indoiala- este cea care ne determina sa aflam unde este si cum arata adevarul. Pentru a ne familiariza cu continutul Povestii, -pe care am convingerea ca fiecare dintre noi il cunoaste destul de bine-, vom apela la rezumatul lui Jean Boutiere:
"Un tanar print, se duce la unchiul sau care trebuie sa-l faca mostenitor.Este obligat pe drum sa sa-si schimbe identitatea cu un om despre care a fost atentionat la plecare sa se fereasca.Insarcinat in trei randuri cu misiuni periculoase, de catre necunoscut care vrea sa scape de el, tanarul revine totdeauna victorios,datorita ajutorului unui cal fermecat, al unei zane, al unor tovarasi miraculosi si al unor animale recunoscatoare.Dupa ce tradatorul a fost demascat, eroul se casatoreste cu printesa pe care a cucerit-o in ultima instanta."Inainte de a incepe interpretarea Povestii,subliniem faptul, ca "Popa Smantana", cum i-a zis lui Ion Creanga, Jacob Negruzzi, indiferent de neconformismul sau fata de autoritate in genere, si de cea bisericeasca mai ales,era un foarte bun cunoscator al scrierilor sapientiale Vetero-Testamentare.
Nu trebuie sa pierdem din vedere niciodata acest aspect, ca Ion Creanga,in ciuda firii sale neastamparate,era un bun cunoscator al Bibliei.Si acum haideti sa citim Povestea impreuna.Sa ne amintim cum debuteaza Povestea lui Harap Alb:
"Amu cica era odata,intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare care era imparat intr-o tara mai departata.Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde Imparat.Si Imparatul Verde, nu avea feciori, ci numai fete."Aparent, actiunea Povestii se desfasoara intr-un spatiu geografic neprecizat.Nu ni se spune unde se gasesc tarile celor doi imparati, aceasta imprecizie, plutind si in jurul cronologiei, adica a timpului cand aceasta istorie fantastica s-a desfasurat, cat si in privinta numelor reale ale personajelor implicate in Poveste.Aceasta stare de lucruri, va determina pe unii exegeti sa inventeze un concept pe care l-au numit "illud tempus" sau "illo tempore", care nu este altceva decat o definitie a acestei "imprecizii creatoare a povestitorului popular.Exegetii au spus in felul urmator:Exista un timp istoric, legat de derularea evenimentelor omenesti care a fost masurat cu o oarecare precizie, si in care evenimentele povestite, pot fi incadrate.Daca aceasta incadrare este imposibila, inseamna ca timpul cand s-au desfasurat evenimentele mentionate, se gaseste undeva la inceputurile istoriei, dar nu in cadrul istoriei, ci in afara ei.Acest timp, a capatat denumirea de "illo tempore"facand ca produsul folcloric, sa fie amplasat aici.Ori ceea ce nu a abservat exegeza, este faptul ca nici un eveniment nu se poate produce in afara istoriei, pentru ca istoria, tocmai aceasta relatie o stabileste:existenta unei intamplari, petrecute in timp.Nimic nu se poate intampla fara timp.Chiar si ignoranta noastra poate fi stabilita in timp desi ea apartine mai degraba mentalului, decat istoriei.La un moment dat, acest concept, a inceput sa defineasca, nu momentul din afara istoriei, cand s-au petrecut evenimentele din basm, ci incapacitatea culturala a exegezei, de a stabili cu certitudine, istoria intamplarilor povestite.Am aratat ceva mai inainte cum incepe Povestea lui Creanga.Daca exegeza nu este capabila pe baza acestui inceput (si a altor detalii narative) sa stabileasca timpul cand s-au intamplat evenimentele,aceasta incapacitate se datoreaza abordarii defectuoase a Povestii.Si acest defect de logica, va permite in mod ciudat, ca unii comentatori, sa afirme ca Povestea se desfasoara intr-un cadru taranesc,ca Harap ALb este taran, si ar mai fi lipsit afirmatia ca locuia in Humulesti, numai pentru ca Povestea o spune Creanga, seducandu-ne cu graiul sau moldovenesc, pentru ca in felul acesta confuzia sa fie totala.Primul lucru pe care trebuie sa-l faca un comentator, este sa se intoarca in copilarie, si sa inceapa cu intrebarile pe care le punea atunci:De ce?-asa cum proceda cand vroia sa capete o anumita explicatie.De ce imparatul se numea Imparatul Verde? De ce craiul avea numai baieti?De ce imparatul avea numai fete?Greseala care se face de regula in abordarea folclorului, este aceea ca se considera produsul folcloric, ca fiind o creatie personalizata, avand la baza niste emotii, ca este vorba aici de o creatie a mentalului, in care nu se reflecta decat personalitatea aceluia care a scris.Eu spun cu totul altceva.Povestitorul, nu creeaza opera sa fara sa aiba un model.Acest model, sunt faptele de viata, sunt evenimentele reale, care pot fi fixate in coordonate istorice.Cine acuza basmul si produsul folcloric, de lipsa unei baze istorice, isi face un mare deserviciu, iar ceea ce este si mai grav, reuseste sa ignore capacitatea Dvs. de gandire.Iata ce citim in "Biblioteca Istorica" a lui Diodor din Sicilia:(pg.44):
"...dupa cum recunoaste toata lumea, o seceta mare bantuia aproape tot pamantul locuit, cu exceptia Egiptului, fiindca tinutul fusese ocrotit prin insusi asezarea lui..."
Despre seceta,se vorbeste in mai multe locatii si in Vechiul Testament:
"Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut.Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif.In toate tarile era foamete.Dar in toata tara Egioptului, era paine."
Iar putin mai departe, putem citi:
"Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt,a zis fiilor sai:
-Pentru ce stati si va uitati unii la altii?-Si a mai zis:
-Iata, aud ca este grau in Egipt, pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."_________________
Seceta care a bantuit lumea Marii Mediterane, tara Canaan, tara Heteilor si dincoace de stramtoare(careia grecii ii spuneau Stramtoarea lui Heracles, si vorbesc aici ca sa se inteleaga de ceea ce astazi se numeste stramtoarea Bosfor si Dardanele,) a patruns in amintirea orala si scrisa a oamenilor locurilor.Nu numai ca a patruns, dar s-a si transformat in mit.Cele citate din Biblie, apartin Canaanului.Cum apare reflectarea secetei in mitologia elina?Citim in cartea lui Kun, "Legendele si miturile Greciei antice":(pg.67):
"Zeita Demeter,se mahni si mai tare. Se manie peste masura pe Zeus, stapanul tunetelor, pentru ca o daduse lui Hades, pe fiica ei Persefone,fara a-i cere invoirea.Parasi pe zei,parasi luminosul Olimp, lua infatisarea unei muritoare, si imbracandu-se in
straie cernite,rataci mult timp printre muritori,plangand indurerata."
Deja povestea aceasta este incarcata de semnificatii simbolice.Pentru ca Demetra este zeita fertilitatii si a agriculturii.Ea este Zeita, dar copila ei este tocmai aceasta fertilitate, tocmai aceasta agricultura primitiva, amandoua reprezentand rodul, in dubla semnificatie pe care o presupune:rodul pantecului zeitei, rodul graului cand face spic, sau al pomilor cand se umplu de roade, adica de poame.Intamplarea este o alegorie.Nu se spune cauza, dar moartea, reprezentata de Hades, a luat acest rod al pantecului zeitei,(care poate fi vazuta si ca anotimpul cand trebuiau sa se coaca granele pe camp.) dar cauza trebuie subanteleasa, pentru ca mitul ne spune adevarurile pe ocolite si dupa multe eforturi, ca in telenovele:Soarele stie ca Hades este autorul.Ori soarele si Hades se confunda la un moment dat unul cu celalalt.Primul devine cauza, al doilea efectul.Hainele cernite pe care le imbraca zeita, reprezinta seceta, faptul ca aceasta caldura excesiva, a transformat granele in scrum.Din aceasta cauza, Harap Alb, se insoteste cu Flamanzila si Setila, cele doua entitati care simbolizeaza seceta, si nu romani simpatici, mancaciosi si bautori, dar altfel plin de virtuti, cum sugereaza exegeza.De aceea, in unele basme, eroul ii cere sa i se faca o turta de cenusa amestecata cu laptele mamei sale.Dar cenusa este recolta uscata de pe camp, motiv pentru care in "Ispravile lui Pacala", a lui Petre Dulfu, popa ii pune lui Pacala saci umpluti cu cenusa pe care sa-i macine la moara dracilor.(adica in Egipt.)
Pentru ca textul cu Demetra, putea sa nu fie inteles de oameni, s-a lasat o usa deschisa catre semnificatia adevarata:
"Pe pamant nu mai crestea nimic. Frunzele copacilor palira si se scuturara. Codrii se despuiara de vesmantul lor.Iarba se ofili.Florile isi plecara coronitele lor multicolore si se uscara.Livezile nu mai dadeau rod,viile verzi de asemenea.Nu se mai coceau ciorchinii grei, plini de must.Viata abia mai palpaia pe pamant.Foametea domnea pretutindeni.Peste tot se auzeau plansete si vaete.(Acestea erau de fapt plansetele si vaetele zeitei despre care am citit mai inainte.)Dar Demeter coplesita de durere, ca-si pierduse fiica iubita,nu vedea si nu auzea nimic."Singurul tinut care isi pastrase prospetimea, datorita apelor binecuvantate ale Nilului, era Egiptul.Rapirea zeitei Persefona de catre Hades si ducerea fetei in imperiul subteran al mortii, inseamna tocmai acest lucru:In vreme ce toata lumea suferea de seceta, singurul loc unde se mai faceau grane,era Taramul Mortii, condus de Faraon, adica Egiptul.Pentru ca inca din vechime, Egiptul, datorita cultului pe care il promova, era considerat o lume infernala.De aceea, Dumnezeu va salva copiii lui Israel din apa mortii, care strabatea infernul, ducandu-i spre tara unde curge lapte si mier,tara Fagaduintei.Sicriul in care se gaseau acesti copii reprezentati la un moment dat chiar de Moise, era Egiptul.Se creea astfel un paradox, sanctionat sau reprosat egiptenilor de catre mitologia greaca:In vreme ce lumea vie tragea sa moara, lumea infernala, Egiptul, continua sa ramana verde, sa aiba viata, pentru ca Hades, zeul infernal al mortii, (care in Egipt purta desigur alt nume, acesta putand sa fie de fapt chiar numele lui Faraon,) o furase pe Persefona.
_Cred ca am fost destul de explicit aratand de ce fratele mai mare al craiului, se numea Imparatul Verde, iar tara lui,(desi era vazuta din afara ca un mormant urias,) se numea la randul ei, tara Verde.Desigur, exegeza, minimalizeaza numele imparatilor si crailor din basme,legand aceasta denumire mai mult de fantezia creatorilor populari decat de semnificatia simbolica pe care o contine.Am obtinut acum un reper fix si un vector in miscare.Reperul este Egiptul antic, vectorul este fiul de crai care se indreapta catre Egipt.Motivatia acestei miscari, este data de seceta generala care bantuia lumea si de situatia exceptionala a Egiptului, care dispunea de granele trebuincioase celorlalti.Observati?A fost suficient sa punem corect intrebarea, ca raspunsul, a aparut aproape de la sine.Voi face o scurta paranteza, pentru ca mi-a venit o idee pe care doresc sa vi-o impartasesc si Dvs.Ce fac doi oameni cand se intalnesc?Se saluta si daca se cunosc, vorbesc.Dar despre ce vorbesc ei?In marea majoritate oamenii vorbesc despre trecut, despre amintirile lor, despre istoriile care sunt inchise in aceste amintiri.Viitorul este o fictiune, si din acest motiv, oamenii simpli nu vorbesc despre el, pentru ca nu-l cunosc, si nu prea stiu ce sa spuna despre acesta.Din acest motiv,viitorul este tezaurizat mai mult de politicieni, care sunt niste creatori de posibilitati stiintifico-fantastice.Despre prezent, iarasi nu se poate vorbi.Pentru ca prezentul are darul sa semene cu o pasare care zboara intotdeauna spre trecut.Prezentul oamenilor, se confunda foarte mult cu trecutul lor.Acelasi lucru se intampla cu creatorul de folclor.El nu poate povesti despre prezent, pentru ca acest prezent abia incepe sa se formeze, si povestitorul, nu are amintiri despre el.De asemeni nu poate vorbi despre viitor, pentru ca tot asa, noi nu avem amintiri despre sau din viitor.Exista totusi o exceptie de la regula, Erich von Daniken, dar falsele lui "Amintiri despre viitor", apartin trecutului.Ce face povestitorul?Ne povesteste amintirile care au ramas in mentalul sau despre trecut.Pentru ca pentru el, aceste amintiri au o mare valoare, si intamplarile au o morala, sau cel putin asa crede el.Din acest motiv, povestitorul, ne povesteste trecutul, chiar daca amintirile nu-i mai apartin decat pe o durata limitata, celelalte, fiind ale umanitatii, din care face si el parte.Bun. Cum este rezolvata povestea secetei in Povestea lui Harap Alb? Foarte simplu.Prin introducerea a doua entitati, Flamanzila si Setila.Acestea fac ravagii in lume, cand le intalneste eroul Povestii, si Egiptul va deveni tinta celor trei calatori, care navalesc in el, intrand in istorie, sub numele triburilor hicsose, sau a "regilor pastori", cum sunt numiti in alta parte.Este momentul sa raspundem la cea de-a doua intrebare.De ce imparatul, are numai fete ?Cu toate ca raspunsul l-am dat putin mai inainte, sunt convins ca nu i-ati acordat o mare atentie.Din doua mari motive.Va amintiti ca Imparatul, este unul si acelasi cu Faraon, si se numeste imparatul Verde, din cauza ca insusi Egiptul poarta numele acesta.In Vechiul Testament, Faraon, da o porunca ciudata moaselor egiptene:
"-Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat(copilul pe care-l va naste femeia,) sa-l omorati, iar daca este o fata, s-o lasati sa traiasca."
Deoarece moasele nu vor respecta ordinul dat de fereon, acesta il reformuleaza, dandu-l sub forma de decret catre toata populatia Egiptului:
"Sa aruncati in Rau(in Nil),orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca."
In Evanghelia dupa Matei, vom intalni aceeasi forma de de reglare demografica, desi incidentul, nu este confirmat de istoria profana in ceea ce-l priveste pe regele Irod.In legenda raului Ganga,din epopeea indiana Ramayana, ni se povesteste acelasi episod referitor la inmultirea excesiva a poporului evreu, motiv de mare tulburare(sau suparare) pentru Faraon:
"Asamanjas, ajunsese un nebun plin de cruzime.Isi petrecea timpul aruncand intr-un rau (dar" Raul" este denumirea pe care evreii o dadeau Nilului,) copiii mici si radea plin de veselie, vazandu-i cum se chinuiau murind.Fireste, poporul incepu sa-l urasca pe nebun, si-l izgoni din tara."Dar aceasta secventa nu exista din punct de vedere istoric, pentru ca, copiii aruncati in Rau, nu sunt decat copiii lui Israel, care traverseaza Marea Rosie,-cum scrie Biblia, in capitolul Exodul, atunci cand avand in frunte liderul lor spiritual, parasesc Egiptul.Tn varianta indiana, este singurul loc in care se spune in mod clar ca evreii nu vor trece prin Marea Rosie ci peste fluviul Nil, lucru pe care il face si Biblia, dar intr-un alt context, ceea ce face ca episoadele, sa para straine intre eledesi vorbesc despre acelasi lucru. Vreau sa retineti asta, ca aruncarea copiilor lui Israel in Rau, se refera de fapt la Exodul, cand in alta parte, Biblia ne spune ca poporul lui Israel, traverseaza Marea Rosie ca pe uscat._Prima parte a raspunsului, ar fi trebuit sa se lege de faptul ca Faraon ucidea copiii nou nascuti de sex masculin, dar raspunsul acesta este fals, deoarece episodul face referire certa la Exodul Biblic, care este povestit in forma lui mitologica, la fel ca in mitul Persefonei al grecilor.Al doilea raspuns (care este si cel adevarat, este urmatorul, sau se leaga de urmatoarea constructie logica:Zeul infernului, fura rodul Demetrei, pe care il transfera in infern.In limbajul desacralizat, asta inseamna ca in Egiptul lui Faraon, existau grane, in vreme ce dincolo de tara Egiptului, lumea incepea sa moara.Singura solutie, era aceea sugerata de Iacov copiilor sai:Ce asteptati?Duceti-va in Egipt sa aduceti grane, ca sa nu murim.Ce face fiul cel mai mic al craiului?Porneste la drum, ajunge dupa diferite peripetii in Egipt, se casatoreste cu fata lui Faraon sau a lui Potifera(Putifar dupa alte grafii,) zeita Asnat sau Asineta, care era fiica zeitei Neith, sau a zeitei cerului Hathor(corespondentul zeitei grecesti Demetra.).Asineta, este una si aceeasi cu fiica lui Demeter, Persefona.Prin urmare Harap Alb, se coboara in Egipt si se lupta cu Faraon(Hades,) luand-o pe Persefona(Asineta) de sotie.Primul lucru care o sa-l aud de la Dvs., este ca o fac pe desteptul si ca incerc sa va seduc cu vorbele.Nu este adevarat.Si stiti din ce cauza?Datorita visului lui Iosif, care imi confirma teoriaAcesta le spune fratilor sai:
" Noi eram la legatul snopilor,in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat,si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratii lui iosif, nu au inteles mesajul visului, dar i-au dat o interpretare oarecare:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi?"
Ori visul lui Iosif spunea altceva:
In timp ce granele voastre vor fi sarace, doar Egiptul va fi in masura sa va stinga foamea si sa va scape de la moarte.Iar Iosif va fi cel care, casatorindu-se cu fiica Demetrei, va va salva."Asa spunea visul.Ca Iosif se va casatori cu Persefona, fiica Demetrei,de aceea rodul va fi in casa lui.Filonul memorial grecesc,cuprinde si el aceasta intamplare istorica, a ascunderii -de data aceasta nu a lui Moise,( ceea ce reprezinta persapectiva ebraica a povestii,)-unui barbat printre fetele lui Lycomede.Numai ca grecii, il vor numi pe eroul lor Ahile, care este dupa parerea mea, pronuntia inversata a numelui pe care evreii il foloseau pentru Dumnezeu.Pentru ca Ahile, in forma inversa Eliha, este pronuntia deformata a cuvantului Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu(El,) insemnand"Cei puternici."Ce se va intampla cu Ahile/ Dumnezeu/Moise, o sa ca spunem ceva mai tarziu, pentru ca in decursul desfasurarii narative, Harap Alb, se va intalni cu El, de cateva ori.Hai sa va povestesc in momentul acesta, altceva.Citeam intr-un ghid(indrumar) pentru Bacalaureat:
"Speriat de necunoscut, si lipsit de experienta, el,(Harap Alb,) se vaicareste de fiecare data cand Spanul il supune la cate o proba, isi plange de mila:
"-Asa este maicuta, -raspunse Harap Alb, cufundat in ganduri, si galben la fata de parca-i luase panza de pe obraz.Spanul vrea sa-mi rapuie capul cu orice pret."
Dar aceeasi plangere, apare in folclorul nostru romanesc, in balada Miorita:
"Miorita laie,
Laie bucalaie,
De trei zile-ncoace,
Ori iarba nu-ti place,
Gura nu-ti mai tace,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?"
La care Mioara raspunde:
"Dragutule bace,
Da-ti oile-ncoace,
(...)
Stapane, stapane,
Iti cheama si-un caine,
(...)
Ca l-apus de soare,
Vreau sa mi te-omoare,
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean."
incheiat citatul.
Dar plansetul oii, este acelasi, repet, este acelasi ,cu plansul lui Harap Alb.Pentru ca si unul si celalalt pleaca de la ceea ce citim in Exodul sau Iesirea, de doua ori:
"Dumnezeu aude strigatul israelitilor.
Dupa multa vreme, imparatul Egiptului a murit.Si copiii lui Israel gemeau inca din pricina robiei si scoteau strigate deznadajduite.Strigatele acestea, pe care le-o smulgea lor robia, s-au suit pana la Dumnezeu.Dumnezeu a auzit gemetele lor..."
Ori al doilea moment, este al intalnirii dintre Moise si Dumnezeu, pe muntele Horeb(intalnire care nu se va petrece totusi acum, ci ceva mai tarziu, in timpul Exodului,) muntele cel sfant al Domnului, unde Creatorul se confeseaza fiintei umane:
"Domnul a zis:Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt,si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui.Caci ii cunosc durerile.M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, sa-l scot din tara aceasta, si sa-l duc intr-o tara, buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere..."
De ce va spunem lucrul acesta?Pentru ca daca prima oara, Harap Alb sae indreapta vectorial spre Egipt, unde trebuie sa se insoare cu Persefona, sotia sau fiica lui Faraon, casatorie care inseamna altceva decat ne spune Biblia,ulterior, o serie de factori stresanti, vor determina eroul sa pregateasca Exodul.Si stiti unde ne vom da seama de acest lucru cel mai bine?Cand Harap Alb, va intalni langa o apa, o nunta de furnici, care trecea podul, de pe un mal pe celalalt.Aceasta trecere a furnicilor, de pe un mal pe altul, este scena trecerii Marii Rosii de catre copiii lui Israel, care se grabeau in acest fel, sa paraseasca Egiptul.Prima dovada in aceasta directie, este chiar numele sub care israelitii apar in Poveste:Furnicile.Cuvantul furnica, vine de la grecescul myrmex, avand aceeasi semnificatie.Dar acelasi cuvand va defini un popor, si anume myrmydonii.Si ca o curiozitate, va amintim ca peste myrmydoni, era domn(sau conducator,) cine altul decat Ahile/Elohim, despre care am vorbit mai inainte. Iar Ahile cu myrmydonii lui, vor face parte din coalitia de forte, care se va bate cu cetatea Troia sau Ilion.Dar acest lucru se va intampla mult mai tarziu in istorie, cum ne va povesti Herodot.
Iata cum este descris Exodul in Povestea lui Harap Alb:
"Si cand sa treaca un pod peste o apa mare(acest apelativ este folosit nu numai pentru mari, ci si pentru fluvii,ceea ce nedetermina sa credem ca israelitii, nu au traversat Marea Rosie, ci Nilul)iaca o nunta de furnici trecea tocmai atunci podul.Ce sa faca Harap Alb?Sta el oleaca si se sfatuieste cu gandul.:"Sa trec peste dansele,am sa omor o multime.Sa dau prin apa, ma tem ca m-oi ineca cu cal cu tot.Dar tot mai bine sa dau prin apa, cum a da Dumnezeu, decat sa curm viata atator gazulite nevinovate.Si zicand Doamne ajuta, se arunca cu calul in apa..."
Desi aici Creanga povesteste Exodul, el pastreaza intamplarea de baza, dar o fabuleaza potrivit legilor fanteziei lui.Pentru ca lucrurile nu s-au petrecut tocmai asa. Biblia spune altceva:
"Copiii lui Israel, au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat,si apele stateau ca un zid, la dreapta si la stanga lor.Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii lui Faraon,carele si calaretii lui, au intrat dupa ei, in mijlocul marii."
Avand in fata cele doua imagini, si considerand-o pe cea de-a doua ca fiind reala,va trebui sa gasim punctele comune intre imagini si sa intelegem, ce rol a rezervat autorul personajelor sale.Am spus ca furnicile, ii reprezinta aici pe copiii lui Israel.Dar atentie.Harap Alb, nu sare in mare dintr-un gest de altruism.El face ce face detasamentul de care al lui Faraon.Intra dupa israeliti, in mare.Deci Harap Alb, nu mai este aici junele bunu, despre care vorbea exegeza la un moment dat, ci insusi Faraonul Egiptului, care privit din perspectiva israelitilor, este un personaj negativ.Trebuie sa va atrag atentia asupra unui aspect foarte interesant care se produce in basme.In momentul cand povestitorul(Creanga, sau oricare altul), se apuca sa construiasca povestea sa, el foloseste un numar oarecare de arhetipuri istorice diferite, adica, episoadele sunt de foarte multe ori, fapte, care apartin istoriei, dar unei istorii discontinui.Ca si cum am avea pe masa de lucru, sa zicem, un eveniment din viata lui Stefan cel Mare, altul din vremea lui Mircea cel Batran si al treilea, din Razboiul de independenta.Aceste episoade nu au nimic comun intre ele.Autorul, va utiliza aceste episoade disparate, pentru a crea o fabulatie continua, in sensul ca evenimentele disparate, vorapartine "istoriei "acelui personaj.Aceasta va duce la o situatrie cel putin bizara, daca vom privi si caracteriza personajul, din perspectiva izvoarelor istorice fabulate si care alcatuiesc istoria lui.El nu va fi un singur personaj, ci va lua succesiv, chipurile personajelor istorice reale, ale caror perioade le strabate cu dezinvoltura, eroul nostru.El va fi in cazul aratat mai sus, Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, dar si unul dintre eroii care au luptat in Razboiul de independenta.Acelasi lucru se va intampla si in cazul Povestii lui Creanga.Motivul folcloric pe care il strabate Harap Alb, corespunde istoriei legendare, care in Biblie, este cunoscut sub numele de Exod.Gestul altruist al lui Harap Alb, va apartine asa cum am spus, lui Faraon, care i-a urmarit pe israeliti, intrand cu detasamentul de care , asa cum se sapune in Biblie,in apele Marii Rosii.Numele istoric al Faraonului, este AhmosisI, cel care a continuat miscarea de reconquista a fratelui sau, gonindu-i pe hicsosi din Egipt.
Intalnirea cu Dumnezeu.
Va veni la un moment dat clipa, cand in timpul peregrinarilor sale, Harap Alb, se va intalni cu Dumnezeu.Harap Alb, nu-L cauta in mod special.Se intalneste cu acesta si nu-L recunoaste,asa cum se intampla de fiecare data in viata,cand relatia cu Divinitatea se stabileste numai in momentul cand avem absoluta nevoie de ea.Si la fel cum facem si noi cand miraculosul, se gaseste alaturi de noi, nu-l recunoastem, radem de el,si nu ne dam seama de importanta pe care acest miraculos il are pentru viata noastra.Ba chiar, putem spune ca purtarea lui Harap Alb fata de Dumnezeu, este total lipsita de respect.Fara a identifica Creatorul, o sa va arat modul cum o abordeaza Harap Alb pe divinitate.
"Merge el cat merge, si, cand la poalele unui codru, vede o dihanie de om..(...)Harap Alb, a stat de s-a uitat,(...) si neputandu-si stapani rasul, zise cu mirare:
-Multe mai vede omul acesta cat traieste..Mai tartorule..."
Si Dumnezeu ii raspunde plin de demnitate:
"-Razi tu, razi, Harap Alb,(...)dar unde mergi,fara de mine, n-ai sa poti face nimica."
Ati inteles cine este Dumnezeu?In Poveste el este numit Gerila.Este acela, care in Dictionarul de mitologie a ui George Lazarescu, este zugravit astfel:
"Gerlila.(Ghetila, Zgriburila), erou din basmele romanesti, care apare totdeauna zgribulit,tremurand de frig, posedand calitati generoase.El este identificat si cu un batran generos, cu traista plina de daruri pentru copii.Este sarbatorit in cadrul sarbatorilor de iarna,cunoscut sub numele de Mos Gerila."
Sa ne intoarcem din nou la Povestea lui Creanga si sa vedem cum apare acesta descris in basm:
"Mai merge el cat merge si, cand la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjini de lemne,si tot atunci striga cat ii lua gura, ca moare de frig."
Motivul folcloric al intalnirii dintre Harap Alb si Gerila, se regaseste in Vechiul Testament, acolo unde Moise, pascand turma socrului sau Ietro, a manat-o pana dincolo de pustie, ajungand pana la Muntele lui Dumnezeu, la Horeb.Aici s-a intamplat urmatorul lucru:
"Ingerul Domnului, i s-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug.Moise s-a uitat.Si iata ca rugul era tot un foc si rugul, nu se mistuia de loc."
Ceea ce se intampla in Biblie, se intampla in Poveste.Pentru ca aici, Harap Alb nu mai este Faraon, care sare in Marea Rosie dupa furnici intr-un gest de altruism, ci se identifica cu Moise.Consecintele sunt numeroase.Nu ne propunem sa le discutam aici, dar aratam faptul, ca un erou de basm, ca Fat-Frumos, sufera de ceea ce am putea numi sindromul personalitatilor multiple.Din aceasta cauza, o caracterizare a personajului ca persoana unica, devine aproape un gest imposibil.Pentru ca intotdeauna, vor apare in el alte trasaturi care vor corespunde asa cum am mai spus, personajelor istorice, pe care el le intalneste.O alta consecinta, pe care o desprindem din lecturarea textelor,este ca intotdeauna, definitiile din Dictionare, sunt infidele.Ele rezuma in cel mai rau caz un text, creioneaza in anumite limite(ingaduite de textul mitologic), personajele definite, dar uita sa spuna esentialul, sa divulge valoarea de semnificatie a mitului, si sa spuna exact, ca la matematica, cine este de fapt eroul pe care il intalnim in spatiul narativ al basmelor.Ceea ce spuneam in legatura cu Fat-Frumos, este valabil si in ceea ce o priveste pe Ileana Cosanzeana.Nici ea nu respecta cu fidelitate un anumit chip de la capat pana la sfarsit, in cadrul povestii in care este eroina.Identitatea se pastreaza doar daca motivul folcloric, este dus la dimensiunile unui basm.Si aici, mai putem adauga un fapt, ca desi poarta nume standard,-Ileana Cosanzeana si Fat-Frumos, in fiecare basm unde apar, personajele nu mai sunt identice cu cele dinainte.Fat-Frumos, nu este acelasi, el schimbandu-si personalitatea de la un basm la altul, dar chiar si de la un motiv folcloric la altul, in cadrul aceleiasi productii culturale.
Vorbind despre Dumnezeu care apare in rugul de foc si despre Harap-Alb, care-l intalneste pe Gerila, v-am aratat o identitate, faptul ca un motiv folcloric, dintr-o varianta folclorica, seamana cu acelasi motiv, din alta varianta folclorica, chiar daca imaginile sufera o distorsionare,autorii povestind diferit aceeasi secventa.Dar dincolo de aceste imagini mitologice, trebuie sa existe si o explicatie profana, care sa faca ca aceste identitati sa fie intelese.Ce reprezinta aceasta intalnire dintre Dumnezeu si Harap Alb?Oare faptul ca v-am aratat comparativ asemanarea dintre doua motive folclorice, rezolva problema?Eu cred ca nu.Cine este Dumnezewu despre care se vorbeste aici?De ce el trebuie sa stea neaparat langa un rug care arde, si totusi este pus in situatia aceasta neobisnuita, sa tremure de frig?Pentru ca aici ne lovim de un fenomen cosmic, care trebuie inteles ca atare.Dumnezeu, este aici soarele.El sta langa rugul in flacari, imagine de om -flacara care il defineste.ca entitate solara.Aceasta identitate ii va determina pe troienii si pe Aheii din Iliada, sa-si arda eroii dupa moartea lor, pe rug.Deci trebuie sa realizam faptul ca omul, asociat la un moment dat cu imaginea unei flacari, este un simbol solar, ca reprezinta soarele.In Scufita Rosie, soarele va lua chipul unui lup.Poate ca in alte mituri, unei alte fiinte iubite sau dezagreate, i se va asocia aceasta imagine a focului, transformand-o intr-o entitate solara.Legat de soare, care se misca pe cer, trebuie sa existe un moment special, cand Soarele se raceste, imbatraneste sau chiar moare.In Scufita Rosie, Soarele imbatraneste in momentul cand Lupul o mananca pe bunica si se substituie acesteia, in asteptarea Scufitei Rosii.Dar Scufita Rosie, este constelatia Fecioara, care corespunde perioadei de toamna.Deci iata o asociatie foarte complexa.Lupul mancand bunicuta, ca sa imbatraneasca.Lupul asteptand-o pe Scufita Rosie, adica momentul cand soarele trece prin constelatia Fecioarei,mancand-o la modul figurat, pentru ca el sa ajunga in felul acesta sa moara, moarte cauzata de vanator.Ori moartea soarelui, va corespunde perioadei de iarna, cand desi soarele straluceste pe cer, el nu mai are puterea sa incalzeasca lumea.Asta spune Biblia.Ca Moise se gasea in preajma muntelui lui Dumnezeu, la Horeb, in plina iarna.Asta spune si Povestea lui Creanga.Ca eroul sau a intalnit in timpul peregrinarilor sale, iarna.De ce soarele, de ce iarna, de ce interpretarea aceasta cosmista?Pentru ca cele douazeci si patru de ruguri despre care se vorbeste in Poveste, sunt dublul numarului 12, care reprezinta constelatiile zodiacale pe care trebuie sa le strabata soarele periodic, ca sa se pastreze succesiunea anotimpurilor.Acelasi numar de doisprezece, se regaseste si in numarul de apostoli ai lui Isus Cristos. Si pot sa spun cu siguranta, nu in mod intamplator.
Daca uneori interpretarile pe care le fac, pot fi acuzate ca fiind speculative, daca asemanarile pe care le arat pot fi socotite de catre unii ca fiind simple coincidente, ma intreb de cate coincidente este nevoie ca sa existe intr-un text (ce poate fi exemplificat cu un altul asemanator),pentru a demonstra ca mecanismul de hermeneutica a miturilor este simplu, universal si se poate aplica in vederea obtinerii unor rezultate palpabile,miturilor.Raspunsul este Surprise singura coincidenta.Daca aceasta coincidenta exista si poate fi explicata, atunci teoria noastra este viabila.Ori in Povestea lui Harap Alb, numarul de coincidente din Poveste, cu intamplari asemanatoare petrecute in Biblie, este prea mare, si as putea sublinia, chiar prea evidente.Aici nu mai este vorba de a insira cuvinte sau de a le folosi mestesugit, pentru a seduce inima cititorului.Este vorba de ceva foarte important, si lucrul acesta se numeste Hermeneutica Miturilor.Toti ce citim aceste insemnari, facem hermeneutica, o hermeneutica care nu are nimic academic in ea, chiar daca va arata cum au gandit oamenii chiar daca deschide o poarta in sufletul fiecaruia, dincolo de care putem sa admiram, miracolul universului care ne inconjoara.Vom vorbi in cele ce urmeaza, de motivul folcloric al "Fantanii", caruia in basm ii putem spune "Fantana lui Harap Alb", iar in Biblie, se numeste"Fantana lui Iosif."Este locul in care Spanul il pacaleste pe eroul din Poveste sa intre, determinandu-l sa-si schimbe destinul.Este fantana seaca in care fratii lui Iosif il arunca pe fratele lor mai mic, Iosif, cu gand sa-l omoare, vanzandu-l apoi unei caravane de ismaeliti care se indrepta spre Egipt, ca pe un rob netrebnic.Este fantana sau izvorul spre care va fi manat ciobanul cel mititel, pentru ca fratii sai, sa-i faca legea, in balada Miorita.Aceste coincidente, ma determina sa afirm, ca Povestea lui Harap Alb, si balada Miorita nu numai ca sunt apocrife Biblice, dar ele doua, sunt surori gemelare, deoarece putem spune ca in vreme ce una este Povestea lui Harap Alb in versuri, cealalta este o balada povestita in proza.Mai mult decat atat, putem afirma ca poporul roman, si-a scris propriile sale Biblii populare care l-au calauzit pe cararile aspre ale istoriei.Romanii, sunt, -am putea spune,-nu ortodocsi prin credinta, ci prin ceea ce au facut pentru ea.Au pastrat-o in suflet, si cand a fost nevoie, au spus-o si chiar au scris aceste cuvinte, care nu sunt altceva, decat expresia marii iubiri, pe care omul simplu o are pentru Dumnezeu.
Cel mai misterios personaj, care apare in Povestea lui Harap-Alb, este Cerbul.Vreau sa spun ca odata cu acest motiv folcloric,Povestea lui Harap Alb, intra din ceea ce noi numim ciclul Exodului, intr-un alt ciclu, ciclul Solomonian.Aici se vorbeste despre "raptul cosmogonic,"desi aceasta marturisire hermentica, nu apare nicaieri, cu atat mai putin la exegetii Vasile V.Filip sai Andrei Oisteanu, care discuta in cartile lor si
despre aceasta problema.Scena este foarte cunoscuta:
"La vreo cateva zile dupa aceasta, imparatul arata Spanului, niste pietre scumpe, zicand:
-Nepoate, mai vazut-ai petre nestemate asa de mari si frumoase ca ca acestea, de cand esti?"
Deoarece eu consider ca Povestea lui Harap Alb este un apocrif Biblic, prima intrebare pe care mi-o pun,este unde apare in Vechiul Testament o scena similara, cu un imparat batran care arata unei persoane straine, tezaurul imparatesc.Ori acest episod, este povestit in Isaia:(39; 1-8):
In acelasi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, imparatul Babilonului, a trimis o scrisoare, si un dar lui Ezechia, pentru ca aflase de boala si insanatosirea lui.Ezechia s-a bucurat si a aratat trimisilor locul unde erau lucrurile lui de pret,argintul si aurul, mirezmele si undelemnul de pret,toata casa lui de arme, si tot ce se afla in vistieriile lui.N-a ramas nimic in casa si in tinuturile lui, pe care sa nu-l fi aratat."
Afland proorocul Isaia ce a facut Ezechia, chiar din gura acestuia, a spus acest prooroc:
"Iata, vor veni vremurile cand vor duce in Babilon, tot ce este in casa ta, si tot ce au strans parintii tai pana in ziua de azi.Nimic nu va ramanea, zice Domnul."
"Si-odata cheama Spanul pe Harap Alb si-i zice:
"-Du-te in Padurea Cerbului, cum ii sti tu, si macar fa pe dracul in patru, sau orice-i face,dar numaidecat, sa-mi aduci pielea cerbului, cu cap cu tot,asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc."
Proorocirea lui Isaia, se va implini cu exactitate, dupa 115 ani.Momentul istoric povestit de catre Creanga, poate fi stabilit foarte clar in acest moment.Boala lui Ezechia sau Iezechia, suveranul Iudeii, va surveni in perioada de domnie a acestuia, intre 727 si 698 i.H.Ori Dumnezeu ii transmite prin Isaia, lui Ezechia:
"Am auzit rugaciunea ta si am vazut lacrimile tale.Iata ca voi mai adauga inca 15 anila zilele vietii tale."
Aceasta inseamna ca daca adunam la anul 698 inca 15 ani, vom obtine anul 713 i.H., an in care Ezechia a fost bolnav.Vizita solilor regelui Babilonului, s-a petrecut in anul 713, sau imediat in anul urmator, in anul 712 i.H.Ori capul(adica regele Iudeii,) si pielea batuta cu pietre scumpe,(reprezentand tezaurul Iudeii, vor fi luate de Harap Alb, dupa cucerirea Ierusalimului de catre Nabucodonosor II, suveranul caldeilor,care-l va lua ostatec pe regele iudeu de atunci, Ioiachim(608-598i.H.), cu tot tezaurul templului lui Solomon.Daca istoria este evaziva in ce priveste captivitatea sau moartea regelui Iudeu, in Biblie citim:
"(2 Cronici 36; 6-7):
"Nebucadnetar , imparatul Babilonului s-a suit impotriva lui,(a lui Ioiachim)si l-a legat cu lanturi de arama,ca sa-l duca lka Babilon.Nebucadnetar, a dus la Babilon unelte din Casa Domnului(Templul lui Solomon)si le-a pus in casa lui (templul) din Babilon."
Daca din anul cand a fost Ezechia bolnav, (713),scadem anul cand Ioiachim va cadea preizonier la caldei, (598), vom obtine un numar de 115 ani, moment cand proorocirea lui Isaia s-a implinit asa cum am mai spus.Acest episod referitor la intrarea regelui Caldeu in Ierusalim si daramarea templului, cu furtul tezaurului de aici,va face obiectul acelor colinde tip despre "Furarea astrelor", cum le-a numit Monica Bratulescu, sau a "Raptului Cosmogonic", cum apare la Vasile V.Filip.Veti zice ca lucrurile s-au incheiat aici, si veti rasufla usurati.Nu va grabiti, pentru ca povestea acestui episod nu s-a terminat inca.Ce-i povesteste imparatul Spanului?
"-Pe unde sa se gaseasca nepoate.Ia, in Padurea Cerbului.Si cerbul acela este batut cu npietre scumpe,mult mai mari si mai frumoase decat acestea.Mai intai cica are una in frunte, de straluceste ca un soare.Dar nu se poate apropia nimeni de cerb, caci este solomonit(cu sensul ca face parte din neamul lui Solomon)si nici un fel de arma nu-l prinde."
Afirmatiile din Poveste sunt confirmate de catre Biblie.Pentru ca pe vremea lui Ezechia, suveranul asirian Sennaherib,incearca sa cucereasca Ierusalimul, dar in armata lui izbucneste o epidemie de ciuma, care-l va determina sa renunte si sa se retraga.In Biblie citim:
"Atunci Domnul a trimes un inger care a nimicit in tabara imparatului Asiriei, pe toti vitejii, domnitorii si capeteniile.Si imparatul s-a intors rusinat in tara lui.A intrat in casa dumnezeului sau si cei ce iesisera din coapsele lui, l-au ucis, acolo cu sabia."
Acelasi lucru este confirmat si de istorie.Sennaherib, moare asasinat in templul zeului Ninurta, din capitala, de catre doi dintre fiii sai,in razboiul civil declansat,la moartea sa iesind victorios,Asarhaddon."
Din aceasta cauza, "nici un fel de arma nu-l prinde"Spuneam ca Ezechia, a avut multe bogatii si multa slava.Biblia le enumera:
"Si-a facut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe,de mirodenii, de scuturi, si de toate lucrurile care se pot dori."
Aceasta descriere nu seamana nici pe departe cu pielea Cerbului care vine insotita de capul sau.Dar ce este pielea?Un strat subtire de materie vie, care acopera corpul omenesc asemenea unei haine.Haideti sa vedem, gasim in Vechiul Testament o referire la vreo haina, care sa aiba batuta pe ea pietre scumpe?Deschideti cartea la capitolul Exodul.(39;1-31):
"Au facut apoi pieptarul,lucrat cu maiestrie, din aceeasi lucratura ca efodul.(...)Au pus in el patru siruri de pietre.In sirul intai era:
un sardonix, un topaz si un smaragd.
in al doilea sir:
un rubin, un safir, si un diamant.
In al treilea sir:
un opal, un agat, si un ametist.
Iar in al patrulea sir:
un hrisolit,un onix si un iaspis.
Pietrele acestea erau legate in ferecaturile lor de aur.
Erau douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel;erau sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia dintre cele douasprezece semintii."
Aceasta era pielea Cerbului, pe care Harap Alb, o luase ca prada de razboi, pentru a o duce regelui Babilonului.Si ea era o haina preoteasca, sfanta, care a fost facuta pentru Aaron.
Nu este asa, ca atunci cand descoperim fata ascunsa a basmelor, acestea incep sa devina dintr-o data foarte interesante?Eu cred ca miraculosul basmului, nu porneste de la ceea ce numim ca fiind miraculosul continut, ci de la miraculosul, care se desprinde din cunoasterea cele doua aspecte ale lui.Aspectul mitologic al basmului, si aspectul lui istoric, care fac din basm,ca produs folcloric, ceva deosebit.Daca vom considera Povestea lui Harap Alb,prin rezultatul interpretarii, ca fiind o aberatie,aceasta va fi contrazisa in mod straniu de un alt basm al lui Ion Creanga, basm care se numeste "Ivan Turbinca."Basmul "Ivan Turbinca", este de fapt o reluare a Povestii lui Harap Alb, spusa altfel.Si aici se aminteste despre Exod.Vazandu-l pe Ivan cum vine,"sovaind cand la o margine de drum, cand la alta", Ce-i spune Dumnezeu lui Sfantul Petru?
"De drumetul care canta, sa nu te temi.Ostasul acesta e un om bun la inima si milostiv.(...)hai fa-te tu cersetor la capatul ist de pod si eu la celalalt.Si sa vezi cum are sa ne deie amandoua carboavele de pomana."
Observati, ca Ivan nu este decat un ostas.Dar citim in Vechiul Testament:
"Si dupa patru sute treizeci de ani,tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului, au iesit din tara Egiptului."
Iar povestea incepe astfel:
"Era odata un rus, pe care il chema Ivan.Si rusul acela din copilarie, se trezise in oaste."
Pe de-o parte ni se vorbeste despre ostile Domnului, pe de alta de Ivan, care fusese toata viata lui la oaste.In ce priveste cantecul "betivanesc "al lui Ivan, dupa trecerea Marii Rosii de catre copiii lui Israel, ce se apuca sa faca acestia?
"Atunci Moise si copiii lui Israel, au cantat Domnului cantarea aceasta.Ei au zis:"Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava."
Iar inaintea acestei cantari, copiii lui Israel trec peste Marea Rosie ca pe un pod, ceea ce face si Ivan Turbinca.Vedeti?Toate aceste amanunte nu sunt coincidente intamplatoare.Ele apar numai daca reusesti sa pui piesele jocului de puzlle, la locul lor.Altfel aceste coincidente, nu exista.
Robia egipteana, este prezentata alegoric, prin intrarea lui Ivan in iad, iar inceputul Exodului, prin pacalirea lui Ivan de catre diavoli, cu sunetele de trambita si larma pe care acestia o fac afara, ca si cum ar fi vorba despre un razboi.Dar si grecii, nu se vor lasa mai prejos si vor aminti acest episod atunci cand Ulise il va pacali pe Ahile, sa iasa afara in fata cetatii,recunoscandu-l astfel intre fetele lui Licomede.Noi povestim Exodul in felul nostru, asa cum o face aici Creanga, in Povestea lui Harap Alb si Ivan Turbinca,iar grecii vor adauga mitul Exodului,unui mit mult mai amplu, care se va chema Iliada si care povesteste razboiul troian.Mitul grecesc, va purta numele lui Ahile, si puteti sa observati si singuri asemanarile daca veti citi in paralel despre nasterea lui Moise, si despre nasterea lui Ahile, episoadele in cauza, fiind identice in ambele situatii.
Bun.Pentru ca autorul Povestii sa nu se dezminta, el va povesti despre razboiul asirian pe care Sennaherib il va duce impotriva Iudeii, si de ciuma care va mistui o buna parte din armata asiriana la portile Raiului(a Ierusalimului).Iata cum este redat in Poveste acest episod Biblic:
"Si nu mult dupa aceasta, numai iaca ce vine si Moartea(Sennaherib cu armata asiriana,) si vrea numaidecat sa intre la la Dumnezeu(sa cucereasca Ierusalimul),ca sa primeasca poronci.Ivan atunci ii pune spaga in piept si zice:
-Stoti Sidma! Unde vrei sa te duci?
-La Dumnezeu Ivane, sa vedem ce mi-a mai poronci.
-Nu-i voie, zise Ivan.Las'ca ma duc eu sa-ti aduc raspuns.
-Ba nu Ivane, trebuie sa ma duc eu.
Ivan atunci , vazand ca Moartea da chioara peste dansul, se stropseste la ea zicand:
-Pasol Vidma, na turbinca!
Moartea atunci, neavand incotro, se baga in turbinca si acus icneste, acus suspina, de-ti venea sa-i plangi de mila.Iara Ivan lega turbinca la gura cu nepasare, si-o anina intr-un copac."
Acesta este momentul cand asirienii incep sa moara de molima cumplita care incepuse sa se raspandeasca cu repeziciune in randurile armatei asiriene, eveniment miraculos, care va amana asedierea Ierusalimului care se va intampla abia dupa vreo 115 ani mai tarziu, cand moartea va fi scoasa din turbinca lui Ivan de catre Dumnezeu si eliberata.Si tot aici se povesteste despre prelungirea vietii lui Ezechia cu inca 15 ani, de catre Dumnezeu.Iata ce-i spune Moartea lui Ivan:
"...ei, Ivane, Ivane! Numai rabdarea si bunatatea lui Dumnezeu cea fara de margini, poate sa precovarseasca faradelegile si indaratnicia ta.De mult erai tu matrasit din lumea asta, si ajuns de batjocura dracilor,daca nu-ti intra Dumnezeu in voie, mai mult decat insusi fiului sau.Sa stii Ivane, ca de-acum inainte, ai sa fii bucuros sa mori.Si ai sa te tarai in branci dupa mine, rugandu-ma sa-ti ieu sufletul,dar eu am sa ma fdac ca te-am uitat si am sa te lasi sa traiesti cat zidul Goliei si Cetatea Neamtului,ca sa vezi tu cat e de nesuferita viata la asa de adanci batranete."-incheiat citatul.
-->
Răspunsuri