Legenda Cagoţilor.
Există un articol interesant într-o revista al cărei nume este:
Enigme neelucidate/la frontierele extraordinarului, nr.28.Articolul, se numeşte: “”Un popor care a căzut din cer:cagoţii.”
Autorul, Marian Deaconu, ne povesteşte că în jurul anilor 800 d.H. sub domnia Carolingienilor, locuitorii oraşului Lyon, au văzut nişte obiecte coborând din cer, s-au apropiat de acestea şi au făcut prizonieri pe cei care au coborât din ele, rastignindu-i pe scânduri şi aruncându-i pe apele lui Saon şi Rhonului.În felul acesta, locuitorii credeau că vor scăpa de stranii vizitatori care veniseră pe Terra, pentru a deteriora recoltele prin bubuiturile teribilelor lor maşinării zburătoare.Ulterior, aceste creaturi au venit în număr foarte mare şi au sfârşit prin a fi tolerate cu societăţile lor aparte alcătuind mici triburi la marginea oraşelor unde îşi construiseră propriile lor târguri autohtone.Aceste fiinţe au fost numite chrestiani, gezitani, gaheti, agotzi sau cagotzi.Aceste fiinţe sunt descrise pretutindeni la fel:
Păroase, nu aveau pavilioanele urechilor vizibile, -se distingeau în locul acestora nişte găuri ca la şopârle sau dinosauri,aveau mâinile şi picioarele palmate şi degajau o căldură corporală anormală.Din cauza aspectului lor respingător, erau obligaţi să fie îmbrăcaţi complet, întotdeauna cu ceva pe cap şi cu încălţăminte.Trebuiau să poarte pe hainele lor, vizibil pe piept, o laba de gâscă uscată şi pictată în roşu.Acest simbol, amintea populaţiei autohtone, că aceste fiinţe stranii aveau picioarele şi mâinile palmate.Cagoţii trăiau în grupuri izolate.Ambroise Pare,(1509-1590), notează capacitatea deosebită a acestora de a practica mumifierea prin magnetism personal.Astfel, un cagot, care ţinea un măr în mână, îl putea face să devină la fel de arid ca şi cum ar fi fost expus la soare timp de opt zile.Pare a explicat acest fenomen prin căldura anormal de ridicată degajată de corpul cagotului.De altfel el a mai spus că în timpul unei sângerări, din venele sale,a ieşit un lichid aproape fierbinte,şi cu o tentă între albastru şi verde.Caracteristicile speciale ale cagoţilor, a determinat autorităţile să ia măsuri speciale ca aceste fiinţe să nu se amestece cu oamenii.Ele aveau propriile cimitire, unde erau înhumaţi fără preot sau ritual religios.Nu aveau voie să exercite alte meserii decât aceea de dogar.Ele aveau un simţ dezvoltat pentru comerţ.Se poate descoperi potrivit vechilor arhive notariale, un nivel de viaţă foarte evoluat.Textele arată că aceste fiinţe posedau o capacitate juridică relativ evoluată pentru acea perioadă.Cagotzilor le era interzis de a se căsători şi a avea relaţii amoroase cu oamenii.Ipotezele originii lor sunt multe.Unii susţineau că ar fi fost leproşi, alţii că ar fi fost urmaşii sarazinilor rămaşi în Europa după invaziile lor.Cronicile medievale spuneau că ei purtau părul lung , blond ca grâul în soare.Erau vikingi?Extratereştri? Nimeni nu a putut să dea un răspuns cât de cât satisfăcător la această întrebare.
Primul lucru pe care îl facem, este să verificăm în ce măsură informaţia este corectă.Ne-am propus să căutăm ce s-a întâmplat în istoria oraşului Lyon, în jurul anului 800 d.C.În felul acesta am găsit ceva interesant cu privire la subiect în cartea arhiepiscolului de Lyon, -Agobard carte care se numeşte: "Lober Contra Insulam Virgi Opinionen".
Agobard s-a născut în Spania în anul 779, a ajuns arhiepiscop la 37 de ani şi a murit în anul 840.A fost considerat că fiind unul dintre prelaţii cei mai celebri şi mai savanţi ai secolului al IX-lea. În cartea despre care am amintit, arhiepiscopul povesteşte despre un incident semnificativ.
"Noi am văzut şi ascultat o mulţime de oameni care (...) cred că există o regiune pe care ei o numesc Magonia unde nave plutesc pe nori pentru a aduce în acest loc fructe ale pământului, pe care le-au distrus grindina şi furtunile.(...) Am văzut pe unii scoţând dintr-o adunare patru persoane strâns legate, trei bărbaţi şi o femeie care pretindeau, au căzut din aceste nave.După ce i-au păzit în captivitate, i-au adus în faţă acestei mulţimi, (...) în prezenţa noastră pentru a fi lapidaţi.Dar adevărul a învins."
Desigur, că regii acelor timpuri, au fost tulburaţi primind astfel de rapoarte despre aceşti oameni care zburau pe cer, sau demoni aerieni, care posedau o adevărată flotilă de maşini zburătoare.S-a interzis ţăranilor orice fel de troc sau vânzare de bunuri şi produse către oamanii din Magonia.Agobard şi preoţii săi, i-au prevenit pe oameni asupra acestor întâmplări explicându-le că astfel de schimburi comerciale cu oamenii din Magonia sau demonii aerieni, sunt păcate de neiertat.
Am citit despre existenţa unui ţinut antic al cărei nume este: Magonia.Întrebarea pe care mi-o pun, este dacă numele folosit de autori corespunde realităţii sau el apare doar ca o greşeală lingvistică.Este interesant de ştiut în ce măsură, numele Magonia, îşi păstrează fonetismul intact, sau acest fonetism, este redat diferit în diferite limbi, datorită anumitor caracteristici de scriere a cuvintelor cum apar în alte limbi spre deosebire de limba noastră.Termenul de Magonia este pronunţat în felul acesta în limba Română.Francezii îl scriu tot aşa, sau îl scriu altfel? Să ne amintim spre exemplu că “Munte” în limba franceză se scrie: “Montagn”, de unde derivă şi termenul “Montagnard”, adică, “Muntean”Pronunţia acestor cuvinte în limba franceză este “Montani” şi respectiv, “Montaniard.”Deci grupul “gn” se citeşte “ni”.Ceea ce noi citim în limba română ca fiind “Magonia”,ar putea fi scris în limba franceză, “Magognia”, cu aceeaşi pronunţie fonetică că în limba noastră.Ori cuvântul Magog este întâlnit în Biblie,împreună cu Gog, aceştia doi fiind giganţii antichităţii . Ei sunt pomeniţi şi în tradiţiile evreilor, figurând sub numele de Gog şi Magog. Cea mai veche legendă despre Gog şi Magog o aflăm la Ezechiel.
În una dintre profeţiile sale, proorocul evreilor Ezechiel, ameninţă pe evrei că Iehova va aduce asupra ţării lor pe regele Gog din ţară Magog, cu oastea sa cea superbă de cai şi călăreţi, înarmaţi cu săbii, lănci, arcuri , săgeţi, scuturi şi coifuri.
Aceştia, venind de la Miazănoapte, călărind pe cai, vor da năvală ca o furtună asupra ţării lui Israel că să o prade şi să o distrugă. Ei vor cutreiera pământul în triumf, vor duce pe evrei în captivitate, apoi împlinindu-şi misiunea lor, vor fi distruşi cu toţii de mânia Cerului.
Lucrurile se vor întâmpla întocmai.Să ne reamintim că există două mari momente în care copiii lui Israel au stat sub robia unor ţări şi împăraţi străini. Primul moment şi cel mai vechi este cel legat de Egipt şi de Faraon(fără că acesta să fie însă numit) şi al doilea se va intampla pe vremea lui Nabucodonosor regele Babilonului.Dacă Gog este unul şi acelaşi cu Nabucodonosor (dar poate fi în acelaşi timp şi ultimul rege al Babilonului care a pierdut bătălia cu Cirus cel Mare ), Magogul, poate fi ţara acestuia în care este inclus Babilonul (domnul Roshului (?)), Meshekului şi Tubalului.
Se vorbeşte despre aceste fiinţe din Magonia ca fiind păroase.În Povestea "Motanul încălţat,"chiar acest motan, nu este altcineva decât un locuitor din Magonia.El nu este -în felul în care este descris, decât un substitut, un simbol al unei fiinţe umane a cărui parosenie naturală l-a determinat pe povestitorul iniţial să recurgă la o astfel de comparaţie.Această, mai târziu s-a transformat într-un substitut.Animalul cu care a fost comparat omul, a ajuns să îl înlocuiască la un moment dat în cadrul povestirii.Mai există o idee, care nu ne da pace.Este posibil, ca acolo unde apar astfel de creaturi păroase în basme şi poveşti, fie sub formă de animale sau cu aspect antropomorf (pe care noi am considerat-o că o referire la omul preistoric de tipul :omul pădurii, Yeti sau Chuchuna, Bigfoot sau Alma, să fie printre multe altele şi o aluzie voalată la prezenţa magonezilor.Caracterul lor oriental, la care adăugăm şi pilozitatea excesivă, apare la un moment dat şi în descrierile vetero-testamentare.În Geneza apare acel dialog ciudat despre care am mai pomenit şi cu alte împrejurări:
"Iacov, a răspuns mamei sale:
-Iată, fratele meu Esau este păros şi eu nu am păr deloc."
Pentru a obţine binecuvântarea tatălui, Rebeca va recurge la o şmecherie:
"I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul care erau fără păr."
Substituirea a mers la perfecţie din moment ce însuşi bătrânul Isaak va spune în sinea sa:
"-Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau."
"Nu l-a (re)cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase că mâinile fratelui său Esau.Şi l-a binecuvântat."
(Geneza/Facerea,27)
A două mare referire este acea lege a Nazireatului, care nu permitea celui ce o respectă să îşi taie părul şi unghiile.Legea apare în basmul:Fratele cel rufos al lui Scaraoschi.Fiind vorba însă despre doi fraţi, basmul face aici aluzie la întâmplarea Esau, Iacov.Să ne reamintim în acelaşi timp, că Samson a respectat această lege a Nazireatului, iar Iisus Cristos era la rândul său Nazireu.
Ceea ce este important să fie observat, este că o legendă, nu vorbeşte doar de dragul de a spune vorbe fără rost.Ea transmite la fel ca şi oricare alt produs folcloric, informaţii-chiar dacă aceste informaţii sunt denaturate,- despre istoria universală.
-->
Răspunsuri
Interesant material!
Atenţie! Acest material este fără diacritice şi needitat!
Există oare Anti - Terra?
şi încă câteva surse:http://deaconumarian.wix.com/enigmeneelucidate#!insolit/c1yc8
https://aeschne.wordpress.com/2012/05/09/les-cagots-mystere/
http://landesenvrac.blogspot.ro/2010/01/cagots-ques-aco.html
Marks of Cain: the Cagots of Aquitaine
Saint-Savin (65) abbaye bénitier cagots
Les Cagots dans les Pyrénées
... după mine era mai nimerit acet articol în grupul Paranormal...