N-ar fi vrut să meargă la întâlnire. Nu voia, dar îl trăgea aţa. Oare şi această femeie avea să râdă de el, să-l batjocorească, să-i spună în faţă: “Tu, tu, un handicapat, ai pretenţie la viaţă? M-ai ţinut de vorbă atâta vreme cu ideile tale nenorocite şi acum ai curaj să te prezinţi în faţa mea în... cărucior? Hm, eşti un... ” şi i-a aruncat în braţe o hârtie de 10 lei, după care i-a întors spatele şi a plecat ţanţoşă ca şi cum gestul ei ar fi pus în mişcare întregul univers. Mai păstrează şi astăzi bancnota, ca amintire, ca o dovadă concretă că s-a întâlnit şi el cu o femeie, prima după accident. Să cazi din cer şi să ajungi un paralitic este preţul pe care îl plăteşti pentru curajul de a sfida legea gravitaţiei, de a te întrece pe tine însuţi. În carlinga avionului de vânătoare ar fi trebuit mai întâi să spună o rugăciune, să se smerească în faţa Creatorului, dar el... prima grjiă era să verifice aparatele de bord; ca şi cum nu erau la fel ca în ziua precedentă. N-a ţinut cont de sfatul comandantului de escadrilă care i-a spus de nenumărate ori că ”măiestria vine de sus şi tot de acolo ni se ia”. Avea încredere deplină în pregătirea lui şi în tehnica din dotare. Ceea ce s-a dovedit că n-a fost suficient. Întotdeauna poate apărea ceva neaşteptat. Nu suntem pregătiţi pentru toate situaţiile de urgenţă. Nu mai auzise nimeni de un asemenea accident; să-ţi rupă un fulger, din senin, o aripă şi să mai apuci să te catapultezi, în timp ce avionul se prăbuşea în flăcări, înainte cu doar câteva secunde de a exploda cu o tonă de kerosen în rezervor. Toţi erau de părere că acesta nu putea să fie decât un semn, chiar şi câţiva membri din comisia de anchetă au declarat că aşa ceva nu se mai pomenise, să scape pilotul cu viaţă, chiar dacă... nu va mai putea merge niciodată... Nici astăzi nu s-a împăcat cu această stare de imobilitate a corpului. Mintea îi lucrează, are o sumedenie de idei, dar îi lipseşte jumătatea din el; nu este vorba de partea inferioară a corpului, nu. Este vorba de acea fiinţă unică care să-l privească în ochii lui verzi şi melancolici şi să-i spună: ”Îmi eşti drag aşa cum eşti!"
N-a văzut-o decât pe webcam, dar i-a rupt inima. Are ceva misterios în privire, iar vocea e numai bună de adormit copiii şi de vindecat bolnavii. Fie ce-o fi. “Hai, la drum, în parc, sub teiul cel bătrân şi plin de floare. De la supersonic la căruciorul cu rotile n-a fost decât un pas. Vorba împăratului: „De la sublim la ridicol ... ” Ea să fie? Vai, Doamne, ce frumoasă e! Ce mă fac? Deja râde, ba nu, vine spre mine, Doamne, fie-ţi milă! N-o lăsa să vină la mine... ”
“Tu eşti, am ştiut asta, am ştiut din prima clipă. Omule, câtă durere ai în tine! Îmi eşti drag aşa cum eşti!”
-->
Răspunsuri
Toti avem calitati si defecte, toti meritam sa fim iubiti, indiferent de cum aratam sau ce facem; in privinta a ceea ce facem, daca nu facem bine, iubirea poate sa ne ajute sa-ndreptam ceea ce gresim. Atunci cand stii ca nu esti singur, ca e cineva langa tine, atunci ai mai mult curaj sa infrunti viata si-ti pare mai frumoasa, are mai mult sens - parerea mea.