Nasterea Atenei
Desi am mai vorbit pe undeva despre acest lucru, astazi il vom relua, in speranta ca relatia dintre faptul istoric si cel virtual, imaginativ, de creatie mitologica, va fi mai bine inteles. In general, textele pe care de regula le avem la indemana spun niste lucruri, semnificatia lor fiind data de textul citit. Eu numesc acest lucru o citire profana. Este normal ca unii oameni sa citeasca textele la modul profan, si sa nege orice inteles ascuns, sau existenta unui mesaj criptic, ori hermetic in textul citit. O astfel de limitare este fireasca, fiindca este posibil ca mesajul ce se gaseste ingropat in textul lecturat, sa ne sperie din varii motive. Pentru a descoperi valoarea de semnificatie a unui text, trebuie sa urmarim mesajul profan pe care acesta il transmite si in acelasi timp sa avem cunostinte foarte vaste in ce priveste cultura universala, si aici ma refer la doua lucruri: istorie si folclor. Puse fata in fata evenimentele dintr-o parte si alta dezvaluie la un moment dat o serie de numitori sau elemente comune, unde istoria se identifica cu produsul folcloric, chiar daca evenimentele descrise in cel din urma, au o oarecare fantezie ce distanteaza sau personajele implicate sunt niste substituiri ale personajelor istorice. In ce priveste textele mitologice, ele ar trebui sa aiba o anumita constanta, deoarece adevarul istoric este unic. Realitatea este ca motivul in folclor se distanteaza de arhetipul istoric care l-a creat de aici dificultatea tehnica de a gasi cu usurinta modelul arhetipal ce a stat la baza creatiei.
Ca sa intelegem bine cum au stat lucrurile, vom incepe sa vorbim despre Zeus. (interpretarea mea aici, dar si in cadrul altor mituri sau basme, ori altor produse de natura folclorica, trebuie privita ca o propunere. Fiecare cititor poate sa-si aranjeze daca doreste lucrurile in felul sau si sa ofere variante paralele sau chiar riscante, daca reuseste sa si le argumenteze si sa transforme continutul interpretarii in ceva plauzibil.)
Zeus era cel mai mic dintre copiii lui Cronos si al Rheei. Cronos, pentru a evita lupta concurentiala pentru tron, avea prostul ( sau eficentul ) obicei sa inghita pruncii nascuti de Rheea. Ca sa-l scape pe Zeus de urgia tatalui sau, Rheea l-a ascuns pe Zeus trimitandu-l in insula Creta, unde a fost ingrijit de nimfe.In schimb, i-a dat lui Cronos, o stanca invelita in scutece, care teoretic il reprezenta pe Zeus. In felul acesta, mitul nasterii lui Zeus se va imparti in doua. Prima varianta va fi cea cu insula Creta. A doua varianta se va lega de faptul ca stanca din burta lui Cronos neputand fi digerata, a fost azvarlita din gura lui Cronos undeva in Atica, unde pe campia respectiva, aparea ca o inaltime de piatra, ca o stanca, careia locuitorii de atunci ii atribuiau calitatile de Zeu si chiar asa il numeau: Zeul sau El, sau Il, de la care cetatea construita in jurul ei a capatat numele de Ilion. Acest lucru se observa si in Biblie, unde Muntele Horeb este considerat sfant, ca fiind casa lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu insusi. Se pare insa ca obiceiurile lui Cronos au fost preluate si de Zeus. Deoarece lasandu-si gravida prima sotie, pe Metis, pentru mai multa siguranta, nu mai asteapta ca ea sa nasca si o inghite de vie. Dupa un timp, Zeus se trezeste cu o cumplita durere de cap si pentru a scapa de acest chin cumplit, cere ajutorul lui Hephaistos sa-i despice capul. Acesta da curs dorintei zeului si din teasta crapata, apare zeita fecioara Atena, in armura si cu armele ce le va purta mereu , racnind razboinic si zguduind cu vocea ei pamantul si cerul. Acesta este mitul legat de Zeus si de nasterea zeitei fecioare, Atena. Sa nu uitam nici un moment ca Zeus era de fapt o stanca in jurul careia atenienii isi vor construi celebrul lor oras. Sa explicam acum ce inseamna cuvantul Acropole: Aceasta este partea cea mai inalta a unui oras, destinat ca adapost locuitorilor in caz de razboi si sediul autoritatii supreme. Mai tarziu o astfel de inaltime va fi transformata in cedntru monumental si spiritual. Cea mai renumita pentru maretia ei artistica, este Acropola orasului Atena produs al geniului grec prin excelenta. Ce au facut mesterii greci? Au taiat varful stancii si au construit acolo, datorita lui Pisistrate ( 560-527) Partenonul, -templul dedicat zeitei Atena Partenos-inceput in 505 i.e.n.si continuat in timpul lui Miltiade si Temistocle. El a fost complet distrus de catre persi i.e.n. Hephaistos este simbolul mesterilor pietrari care au spart crestetul stancii sau muntelui numit "Zeus" ridicand in varful crestetului acestuia, partenonul si mai ales prima statuie a zeitei fecioare Atena, despre care unele traditii spun ca a cazut din cer, fiind din piatra, sau conform altor traditii, din lemn. Aceasta statuie, varianta de piatra a fost dusa de romani la Roma, in timp ce Titid sau Tideus ( forma arhaica a numelui Teseu) Diomede isi aroga statuia de lemn pe care o va duce in Babilon drept captura. Despre acest moment al cuceririi si respectiv a arderii Troiei vorbesc Iliada si fragmentar Odiseea, dar si celebrele Dialoguri ale lui Platon. Dupa razboaiele medice, constructia a fost refacuta in timpul lui Pericle sub directa supraveghere a lui Fidias , ooperatia de reconstructie durand din 447 pana in anul 433i.e.n.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri