Noaptea tăcerii

[Lenuş Lungu]

Noaptea tăcerii Mă apropii de noaptea căptușită cu stele mărunte și într-un salt înalt mai aprind o candelă pentru iubirea cea mare. Mă strecor apoi printre gânduri, pășesc ușor, cu atenție, peste vise ca peste un pod șubrezit de vreme ce duce din întuneric la lumină. Stelele apar mereu, atât de greu, mă opresc și privesc uimită la ele. Și alte înlănţuite stele se nasc înrourate deodată pe bolta timpului etern, ca niște fluturi transparenţi în zbor rotit, ca omătul ce se topeşte încet pe pământul cald luminând poteci de viață. Mai trec uneori pe lângă mine păsările iernii fulgerător, puncte negru-nchis, dar urc mereu, visând pe scări de nea și nor, fără oprire. Fulgii ce cad în jur îmi par lacrimi înghețate demult ce păstrează secrete, dar nu mă opresc deși mai am răbdare cu viața, știind că obstacolele sunt deseori comori. Sus, la capăt, desenez o ușă albă pe zidul tăcerii și eliberez toate visele ce-acum plutesc ca praf de stele. Din timpul ce se apropia am primit culoare pentru speranțe și la miezul nopții dintre ani am câștigat bătălia. Urmează azi alte călătorii spre alte zări pentru descoperirea cufărului misterios ce strălucește în lumina lunii și păstrează-n el dorințe străvechi. O stea, doar o stea, cea sub care ne-am cunoscut și ne-a legat cu ghirlande de flori parfumate de iubire, îmi mai spune să nu uit clipa în care lumina de început ni se balansa pe trupuri. Șoaptele ei se topesc și se scurg pe pământul nou unde ciuturele au scos din apă nămolul vechi. Am pășit pe lângă el și prin el mult timp de parcă eram pe o altă planetă străină, imensă, unde doar urletul lupilor ce spărgea uneori tăcerea aducea ceva familiar. Am alergat ades prin nopți de vis ce coborau peste lume șiraguri de stele mii, legănate și adunate fără înțeles atunci. Purtam cu mine povara inimii și pustiul lacrimii. Îmi mai limpezeam din când în când oboseala cu apă rece și nu mă gândeam la somn, căci nu vedeam ieșirea. Dar azi, Iubirea îmi umple noaptea întunecată cu pulbere de stele ce străjuiește drumul. E multă lumină acum, e mai multă liniște.

[Nicoleta Mija]

Minunat scris, cu multă sensibilitate!

[Lenuş Lungu]

Mulțumesc frumos Nicoleta!