.O DIMINEAŢĂ CA ORICARE ALTA din ciclul ÎNTÂMPLĂRI INSOLITE.

[Delia Staniloiu]

Pe fereastra dormitorului unde dormea Vlad intră nestingherită, o rază de soare. Se încurcă şăgalnic în genele lui, reuşind să-l aducă în stare de semiveghe. Vlad se frecă la ochi, scoase un mormăit şi se rostogoli pe partea cealaltă. La puţin timp însă, aceiaşi rază de soare îi încălzii ceafa reuşind să-l trezească de-a binelea. Deschise ochii şi văzu odaia scăldată în lumina dimineţii. Privi ceasul, mai erau patru minute până să sune. Un val de bucurie îl cuprinse fără să ştie de ce. Nici nu-i păsă de natura bucuriei lui, de ce i-ar fi păsat? Se lăsă îmbrăţişat de această stare în care se simţea precum fluturele în stare de cocon. Gândul îi zbură la Anca misterioasa lui colegă şi un alt val de bucurie îl cuprinse. Frumoasă, ochi oblici gri metalizat. O plăcuse din primul moment cînd intrase la el în birou. Anca acceptase în sfîrşit să-l întîlnească după orele de program. În alte circumstanţe chestia asta i-ar fi dat aşa un sentiment de suficienţă dar, cu Anca era altceva. Ea nu cedase zâmbetului lui irezistibil capabil de victime sigure, nu cedase nici la vederea muşchilor lui impresionanţi lucraţi cu sârg la sală nici chiar parfumurilor lui de marcă după care se ţineau toate tinerele nou venite în institut.Nu o impresionase nimic din infailibilul lui arsenal pus la bătaie pentru a cuceri femeile, nici măcar hainele de firmă cumpărate cu efort, banii câştigaţi nefiind niciodată atât de mulţi încât să şi le permită cu lejeritate dar, pentru.cucrirea cât mai multor femei, merita.Realiză că în ultimul timp făcuse din asta un scop în viaţă... Conştientizase la refuzurile politicoase ale Ancăi în repetatele încercări de a o convinge să iasă cu el. Zâmbi gândindu-se la ce-i poate trece prin cap la primele ore ale dimineţii. Sună ceasul. Sări sprinten din pat, scoase hainele de pe el şi se aruncă sub duş. Se lăsă mângâiat de apa caldă care-i luneca pe trup apoi biciuit de jetul din ce în ce mai rece şi mai puternic ce-i făcea pielea ca de găină. Se săpuni şi se frecă energic cu buretele pe tot corpul. Îi plăcea duşul îl făcea să se simtă viguros, tânăr şi cu poftă de viaţă. Se clăti, se şterse în grabă şi se îmbrăcă. Începu să fredoneze o melodie în timp ce puse ibricul de cafea pe foc. Era ca un ritual, mereu aceiaşi melodie cândva la modă a lui Peter Gabriel, mereu când fierbea cafeaua. Avea o voce frumoasă dar ar fi fredonat şi dacă vocea lui ar fi fost ca răgetul unui măgar. Cotrobăi prin frigider după mâncare şi constată că şi frigiderul avea nevoie de o baie. Îşi propuse să facă asta cu prima ocazie. Îşi făcu două sendvişuri pe care le înmfulecă cu poftă. Turnă cafeaua în ceaşcă şi începu să soarbă cu înghiţituri mici, închizând ochii după fiecare sorbitură. Sună telefonul şi întresupse plăcerea sorbitului. Era Matei care vroia să ştie dacă vor merge azi după amiază la tenis. Refuză, scuzându-se laconic cu un pretext neconvingător. Era pentru prima oară când nu se lăuda prietenului cu o nouă cucerire. Se miră şi el de această reticenţă. Nu-şi bătu capul să analizeze de ce. Ieşi în grabă şi se îndreptă spre staţia de autobuz. Afară era cald, vara-şi intrase déjà în drepturi. Pe stradă oamenii mergeau în tricouri cu mânecă scurtă, grădiniţele caselor şi blocurilor erau pline de flori. Veneau gospodinele de la piaţă cu sacoşele pline. Îşi aminti că în vara asta nu a mâncat cireşe. Îşi propuse să cumpere cu prima ocazie. Ajunse.între timp în staţie unde nu aşteptă prea mult. Se urcă în autobuz care, curios era destul de gol pentru această oră. Găsi un loc gol în spatele maşinii pe care-l ocupă bucurându-se că nu va trebui să-l cedeze. Îi veni să rîdă gândindu-se că dă semen de bătrâneţe dacă se bucură penru un loc pe scaun. Gândul însă, nu-i stărui prea mult în minte La cei 35 de ani ai săi, bătrâneţea era o noţiune destul de abstractă. Ba uneori, uitându-se în oglindă şi admirându-şi corpul frumos şi bine întreţinut nu putea să creadă că el va îmbătrâni vreodată. Deschise romanul cumpărat ieri pe care nu apucase să-l frunzărească. Incepu să citească dar după câteva minute-şi dădu seama că nu se poate concentra şi că nu înţelege nimic. Renunţă. Închise cartea şi începu să se uite în jurul lui. Evident căută cu privirea tinerele care erau în maşină...trei la număr. Îndreptă privirea asupra tinerei care se afla cu un scaun în faţa lui. Era bălaie, subţirică. Se uită la pielea şi la carnaţia ei şi-i plăcu ce vede. Apoi, privirea-i urcă pe gâtul gingaş al fetei unde un cârlionţ rebel cobora peste linia părului. Avea un păr culoarea nisipului strâns aparent neglijent într-o agrafă care-i dădea un aer feminin .Mută privirea. Lângă el stătea în picioare un tânăr al cărui profil îi atrase atenţia. Nasul drept şi rotunjit spre vârf ca la efigiile romane cu buze pline şi bărbie puternică. Tânărul întoarse privirile spre el. Privirea lui, parcă zâmbea. Avea ochi mari negri, tulburător de frumoşi puţin înfundaţi în orbite din cauza arcadelor proeminente şi a sprîncenelor groase. Îi lăsă o impresie ciudată. Mută privirea spre un bărbat aşezat alături de tînăr şi curios chipul omului semăna izbitor cu cel al tânărului numai că era mult mai în vârstă. Se gândi că sunt tată şi fiu. Totuşi, asemănarea era uluitoare. Se gândi amuzat că fiul va şti exact cum va arăta când va avea vârsta tatălui. Gândul îi zbură în altă parte, spre întîlnirea cu Anca. Era foarte nerăbdător să o întîlnească. Mută privirea spre un grup de trei tineri bărbaţi care stăteau de vorbă. Se uită la ei şi uluit uită să respire. Panicat se uită prin toată maşina şi simţi cum frica şi uluirea pun stăpânire pe el. Toţi bărbaţii din autobuz semănau izbitor între ei. Singura diferenţă era vârsta. Se uită şi la femei dar acestea erau diferite. Simţi că-l cuprinde ameţeala. Inima începu să-I bată cu putere, repede, tot mai repede. Îl trecu un val de transpiraţie şi simţi o stare de discomfort nemaisimţită până atunci. Ameţeala devenită vertij, de nesuportat. Simţi că-şi pierde cunoştinţa nu înainte să conştientizeze că de când s-a urcat în autobus nu a auzit nici un zgomot nici al motorului şi nici vocile celor dun jur. A fos ultimul gând apoi, brusc s-a făcut întuneric şi firul raţiunii s-a rupt. L-a trezit auzul unor voci care parcă veneau de undeva dintr-un tunel întunecat. Încercă să deschidă ochii şi să iasă din ceaţa pâcloasă în care îi era învăluit creierul. Auzea vocile dar oricît ar fi încercat, nu reuşea să înţeleagă ce se spune. Se simţea claustrat în ceaţa groasă din creier care parcă era cauza neînţelegerii sensului cuvintelor auzite. Încercă să-şi mişte capul şi să-l ridice. Reuşi după un efort uriaş, să-l mişte stânga-dreapta. Apoi auzi şi zgomotul de fond care parcă semăna cu talazurile mării când se sparg de mal. Deschise ochii nu reuşi decât să vadă o lumină orbitoare ca un glob uriaş. Coborî privirea, şi ceaţa începu să se mai risipească puţin. Vedea déjà umbre care se mişcau în lumină.Încet încet, umbrele căpătau contur. Simţi pe obrazul drept nisipul fierbinte şi miros de alge. Începu să vadă marea…Îşi aminti că leşinase în autobuz iar acum era pe o plajă, întins pe nisip. Un bărbat brunet cu o mustaţă stufoasă încerca să-i ia pulsul şi-l întreba ceva într-o limbă necunoscută. Auzi vocea cântătoare a unui muezin care chema la rugăciune. Ridică privirile şi atunci zări minaretele unei moschei. Bănui că se află în Turcia. Simţi că va leşina din nou şi un val de uşurare-l cuprinse gândindu-se că leşinul este scăparea din acest coşmar… Se trezi din nou şi imediat îşi aduse aminte ce se întîmplase. Se uită cu precauţie în jur. Era în autobuz pe scaunul pe care se aşezase la urcare. Răsuflă uşurat la gândul că totul nu fusese decât un vis ciudat. Îl invadă din nou starea de bucurie ca la trezirea din somn. La coborâre, zâmbi tinerei văzută din spate pe care în treacăt o văzu şi din faţă. Era frumuşică, năsuc în vînt, buze pline ochi verzi. Coborâ iar după câţiva paşi o uită cu desăvârşire. Gândul îi zbură la Anca şi la întîlnirea de dupăamiază şi devani iarăşi încrezător în sine. Intră în institut plin de voie bună şi salută zâmbind pe toată lumea. Abia intrat în birou, secretara îl anunţă că-l cheamă directorul general la o discuţie. Trebuiau să meargă impreună la Ploieşti pentru un nou contract. Se bucură de această ieşire chiar dacă era cu directorul general. De când maşina lui era la reparat, parcă se simţea fără picioare. Noroc că nu mai erau de aşteptat decât două zile. Merse la grupul sanitar să se spele pe mâini şi să-şi îndrepte ţinuta în vederea întîlnirii cu directorul. În timp ce se spăla pe mâini îşi ridică privirea şi se privi în oglindă. Din ea, îl privea cu ochii aceia mari şi puţin afundaţi în orbite din cauza arcadelor proeminente, tânărul din autobuzul care-l adusese la serviciu. E adevărat, tânărul era ceva mai în vârstă aşa cam la vre-o35 de ani...

[Lenuş Lungu]

O dimineaţă ca oricare alta... Minunată povestire Felicitări!
Cu prietenie Lenuş

[Ioan Muntean]