Trăiesc doar într-o lume doar a mea, unde oamenii sunt buni şi iubitori. O lume doar a mea şi numai a mea…În lumea visurilor mele sunt doar nori albi pufoşi pe care îi alint când se simt trişti sau singuri. În visurile mele, orice drum e plin de verdeaţă, copaci sau flori ale căror arome poţi să le culegi sau poţi să le porţi în păr. Iubesc pentru că nu pot trăi fără iubire cum dealtfel nimeni din lumea mea nu poate trăi fără să-şi iubească aproapele ca pe el însuşi, tot aici a dărui e darul cel mai de preţ pe care poate cineva să-l facă, doar cel ce dăruieşte poate fi pe deplin fericit .Pot zbura nestingherită, pot culege stelele de pe cer şi să le arunc în cele patru zări aşternând astfel primăvara peste univers . Voi invita Soarele şi Luna la Starbucks unde să servim câte o Cale Lactee…. apoi să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea iar eu, am să mă ascund într-o gaură neagră pe care ulterior mă voi decide să o zugrăvesc în roz. Arunc curcubee în oameni şi vântul îmi bate nebun din palme, ploile îmi citesc romane de dragoste sub salcii vesele şi Lacrima e un basm pe care nimeni nu se osteneşte să-l citească că doar am crescut cu toţii şi ni s-a dus vremea basmelor.
5 aprilie2011
-->
Răspunsuri