Și la nivel de comunități, grupuri, nații, țări, au fost aplicate aceleași principii. Consecințele le știm: diferențe culturale, economice, blocade, războaie...
Și a venit Iisus cu un mesaj revoluționar: iubirea aproapelui, iertarea și întoarcerea celuilalt obraz... A produs furori, emoții, divizarea societății în cei ce cred asta și ceilalți! În vremea noastră sunt puțini cei ce mai cred în virtuțile tratamentului prin iertare... Furia, supărarea, frica, ne fac intransigenți cu cei ce gresesc sau au gresit vreodată și ca să ne dovedim asta, în primul rând nouă, nu iertăm ci pedepsim cam cum ne imaginăm că am păți noi dacă...
Dar haideți să privim de cealaltă parte, din perspectiva celui ”pierdut” și șansele ce le-ar mai avea pentru normalizarea situației lui!
O sa iau două exemple: un om greșește, se lasă tentat și fură, sau excitat de ținutele ”economice” ale unor ele, agresează verbal, devin voieuriști sau chiar mai rău... Societatea are clar prevăzute pedepse pentru fiecare din aceste infracțiuni, ce au ca rol... oare mai știe cineva rolul lor real?
Din ce a rămas, au doar rolul să descurajeze pe ceilalți prin frică, teamă de detenție, de pierderi financiare... și cam atât! Dar rolul lor, la origini era și educativ, de îndreptare și recuperare a acelor membri ai societății! Demult, demult chiar se urmărea asta!
Acum, dacă cineva ajunge să poarte stigmatul faptei, pușcăria, sau dosarul penal, adio locuri decente de muncă, adio viitor, familie normală... deci pedeapsa continuă și după ispășirea ei, iar locurile de detenție devin pentru majoritatea ”facultate” de șmecheri, sau specializare in branșă! Și toate astea datorită intoleranței la nivel mic, ce o aplicăm, din reflex, la nivel mai mare social, cultural....
Am întâlnit ”oameni” ce au luat ”atitudini hotărâte” împotriva unor greșeli ale altora, definitive dacă se poate, cerând ”excluderea” celor ce-au păcătuit! Rațional, dacă-l exclud, acel om va rămâne în tagma celor răi, pe veci stigmatizat... Dacă-i dau șansa să se corecteze, urmărit îndeaproape de cei ce-i cunosc ”păcatele” , în loc să cresc numărul celor răi, voi câștiga încă un om bun, harnic chiar în a-și demonstra ”indreptarea”! Nu credeți că asemenea obisnuințe sociale, de a ”pedepsi” ar aduce numai câștig social? E mare lucru să sporești numărul celor buni ”recuperând” dintre candidații la rolul de ”păcătoși pe viață” și mai e in concordanță și cu preceptele creștine sau măcar ale omeniei!
Pașii către așa gesturi sociale, încep încă din famile, copilărie, grădiniță, scoală... Dacă cei de dinaintea noastră ar fi procedat așa, cum credeți că ar fi fost lumea noastră actuală? De dragul copiilor nostri, ai nepoților măcar, haideți să încercăm să sporim numărul celor buni, să facem lumea noastră mai bună, mai frumoasă! Începând de jos, de la felul cum iertăm o exprimare, nu tocmai corectă, o atitudine nu tocmai strălucită, prin evidențierea conotatiilor lor nepotrivite și prietenește, creștinește, omenește... să cerem îndreptarea acelei situații! Vorba poate să fie sabie sau cădelniță, poate să înalțe sau să dărâme, alegeți cu grijă ce pot face vorbele voastre chiar și când faceți o observație, când mustrați, când sfătuiți...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Păi...Atunci, vorbim aceaşi limbă, slavă domnului!
Cu drag, L
Îndemnul e nobil!
Dar, se spune că ''cioara neagră o corceşte şi pe cea albă''!!!!!!!!!!!!!!!1
Sau ardeiul ...Areiul iute, sădit lângă cei graşi, îi ''iuţeşte pe toţi!
Vezi tu, înotăm întrun ocean cu rechini...Întro baltă tot mai murdară...Cum vrei să ajungi curat la mal?...Sau, cum ajungi la mal, când cel de lângă tine te împinge la fund? TREBUIE să te zbaţi, ca să trăiteşti...E legea firii...
Şi cum pot să fiu tolerantă cu proxeneţii, vânzătorii de droguri, cu hoţii,tâlharii...Sau cu beţivii???Pur şi simplu, iau ca exemplu doar această categorie de oameni care...''greşesc''! Cea mai des întâlnită şi, cea mai ''nevinovată''....Cât rău fac, ştii?
Ce drame se consumă în familiile lor, ştii??? Mame bătute, copii marcaţi pentru toată viaţa, care, ajung, tot beţivi, sau răi...Care-şi iau lumea-n cap, să scape... Care în dorinţa de evadare, încap pe mâna altor nenorociri...Cum să nu vreau din tot sufletul să izolez asemenea creaturi, care au ales calea răului, care-mi distrug liniştea, viitorul copiilor, care-mi atrag copii, tot pe calea desfrâului, devenind astfel, urmaşii lor!!!!!!!
Cum să accept ca Isus, să sacrific binele, lăsând răul să crească...Să-l sufoce???...Pentru că, asemenea specimene, nu vor să fie altfel!
Fireşte, unde se poate, unde există şanse, speranţă de îndreptare, trebuie să încercăm să ajutăm, dar unde nu se poate??? Cu aceia, ce faci????
Cu drag, Lucia