Povestea porcului
Apare printre povestile lui Creanga, dar si in alte basme si povesti de natura folclorica. In definitiv diferenta dintre Creanga si folclor este facuta de modul in care este transmisa povestea ascultatorului, daca acesta este ascultator asa cum am spus, sau cititor. In primul caz oralitatea creaza intr-un fel, un con de umbra in care se ascunde povestitorul, acesta devenind o voce impersonala. In momentul cand suportul povestii este hartia, povestitorul devine vizibil, daca el este implicat direct in cadrul povestii create sau transmise, ori ramane anonim, in ciuda numelui care apare in paginile de carte ale celui care o culege.Pentru ca personalitatea acestuia-in ciuda faptului ca el o spune,- se dilueaza in numarul nedefinit de povestitori anonimi, asa cum ne place noua sa afirmam. As vrea sa mai adaug ceva. Unele episoade sau motive folclorice, sustinute de catre evenimentele arhetipale , avand aceasta caracteristica de fragmentare, se misca de la o poveste la alta, de la un basm la altul, potrivit memoriei sau interesului povestitorului. As putea spune ca arhetipurile au dat nastere unei memorii care cuprinde o cantitate destul de mare de motive folclorice. Povestitorul, desi de cele mai multe ori se joaca cu arhetipul, se poate intampla ca la un moment dat, in timpul expunerii narative, sa imprumute o serie de motive din memoria colectiva despre care am amintit, aceasta fiindca motivul imprumutat, cu mici modificari, corespunde cel mai bine intereselor povestitorului sau chiar povestirii in sine. Din aceasta cauza, interpretarea devine cateodata stranie. Daca arhetipul alcatuit din evenimentele sale reale, are o anumita continuitate, construirea edificiului care este basmul sau povestea noastra, presupune folosirea motivelor corespondente in aceeasi ordine, sub o forma amestecata, sau cu imprumuturi din alte surse arhetipale, ingreunand in felul acesta intelegerea textului. Din aceasta cauza, in cadrul unui text, pot aparea motive care din punct de vedere isoric apartin temporal unei anumite epoci, dar in care descoperim cu surprindere insule total straine de continutul general si care apartin altor istorii arhetipale, dar toate aceste adaosuri fiind sudate laolalta de interesul povestitorului.
Citirea unui basm, nu este o treaba chiar atat de usoara. Ca sa intelegi cu adevarat mesajul transmis de povestitor, trebuie sa fii extrem de atent si de abil, pentru ca de multe ori chiar povestitorul uita de unde pleaca, motiv pentru care da intreaga naratiune peste cap. Ca sa pot citi povestea lui Creanga, trebuie sa insir pe masa de lucru, cateva carti:
-Amintirile din copilarie ale lui Creanga, unde se gaseste si "Povestea porcului", cateva carti de mitologie ( dictionare ), Odiseea lui Homer, cartea lui Apuleius, Biblia. Cine nu are rabdare, poate sa foloseasca genul de citire profana, sau simpla, unde lucrurile citite au acelasi inteles pentru toata lumea. Totusi, vreau sa atrag atentia cititorului ca explicatia simplista a intamplarilor din poveste, chiar daca poate satisface cititorul, seamana cu matematica ce se face in scolile primare. Ne vom multumi cu adunari si scaderi, cu impartiri si inmultiri, ramanand prizonieri acestui ciclu de pregatire. Nu realizam ca exista si procedee complicate, acele matematici superioare despre care marea majoritate a oamenilor chiar daca au idee, nu o folosesc.
Povestea ne familiarizeaza cu doua personaje aflate la o varsta inaintata care se plangeau ca nu au un copil sa le fie stalp la adanci batranete. Lipsei copilului i se mai adauga saracia lucie, si faptul ca fiind batrani si saraci, nimeni nu le mai deschidea usa. Aceasta descriere pe care o citim, pare atat de reala, incat o acceptam ca atare, fara sa ne intrebam daca legat de aceste personaje longevive nu mai exista si alte intelesuri sau explicatii. Ori notiunea de batrani, ma face sa ma gandesc dintr-o data la cuvantul stramosi, la intelepti dar mai ales la zei. Cel mai mult ma impresioneaza acest ultim cuvant care s-ar putea sa fie una din cheile cu care vom descuia cutia misterelor, de fapt basmul nostru. Prin urmare imi pun urmatoarea intrebare: Daca cumva cele doua personaje nu sunt niste personaje amarate, oarecare, ele reprezentand altceva? Adica aici ni se vorbeste despre doi Zei?
Intrebarea isi are rostul ei. Mosul este trimis sa gaseasca un suflet si sa-l aduca acasa, indiferent de natura lui: ...fie ca este om, sarpe, sau orice alta jivina a fi..." Mosul pleaca si umbland asa de colo - colo, da de o scroafa cu purcei. Scroafa se sperie, o rupe la goana cu purceii dupa ea, iar unul dintre purcei, ceva mai prapadit ajunge in traista mosului care il aduce acasa. Exista tentatia fireasca sa legam starea de sacralitate de purcel, deoarece la un moment dat auzind ca imparatul vrea sa isi marite fata in anumite conditii, purcelul nostru incepe sa vorbeasca. De aici putem trage concluzia ca purcelul este sacru, calitatea de a vorbi fiind in acest caz una dintre conditiile sacralitatii sale. Ea ar deriva in mod logic de la mama lui, care era divina, asa cum antichitatea mentioneaza o serie de animale posedand acest caracter: capra , vaca, ursul, lebada, furnica, cocosul, crocodilul, cainele, s.a.m.d. Este insa la fel de posibil ca purcelul sa fi capatat acest har divin, prin faptul ca s-a apropiat de parintii sai, -mosul si baba - care erau divini.
Sa staruim putin asupra episodului gasirii purcelului. Mosul, sau altcineva pleaca la drum, si ajunge la un moment dat intr-un loc unde este o scroafa care are o gramada de purcei. Locul este intr-un fel salbatic, izolat de lume, pentru ca daca s-ar fi gasit spre exemplu la o ferma, ar fi iesit fermierul cu pusca si l-ar fi acuzat pe mos ca ii fura animalele. Fiindca tot vorbim despre porc, sa citim ce spune in alta parte Ion Creanga:
"Purcelul, toata ziua musluia prin casa, dupa obiceiul sau, iar noaptea la culcare, lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumios."
Legat de aceasta transformare a porcului in Fat-Frumos, la sfarsitul povestii, mai gasim ceva interesant, atunci cand harca de baba este pedepsita:
"Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui Fat-Frumos. Ea prin dracariile ei prefacuse atunci pe stapanul sau, Fat Frumos, in purcelul cel ogarjit, rapciugos si rapanos..."-incheiat citatul.
Problema este ca aceeasi scena prezentata diferit apare si in Odiseea lui Homer la pg.239, unde zeita Circe sau Kirke ii transforma pe sotii lui Ulise in porci:
"Pe tovarasi
Zeita-i duse-n casa unde-i puse
La rand sa sada-n scaune si jeturi
Si-apoi le pregati o torocala
De branza, de faina si de miere
Cu vin din Pramne si-n mancarea asta
Amesteca si farmece cumplite
Ca ei sa uite tara lor cu totul.
Si dupa ce le-o dete si-o-nghitira
Ea repede-i batu apoi cu varga
Si-i duse si-ntr-o cocina-i inchise
Si porci erau cu fata si cu glasul
Cu parul si cu trupul dar la minte
Erau intregi intocmai ca-nainte."
Cel care a scapat de vrajile Circei a fost regele Itakai, care a respectat sfaturile lui Hermes.Acesta a fost purcelul acela ogarjit, pipernicit, sau cum a mai fost descris de catre Creanga in paginile povestii sale.
Iata prin urmare cititorule, ca citind povestea lui Creanga te-am facut sa simti fiorii unui univers stravechi, care aminteste de Atklantida lui Platon, de razboiul Troiei, de acele razboaie duse de persani impotriva grecilor si din care in cele din urma, grecii au iesit invingatori.
-->
Răspunsuri