POVESTIRI INSOLITE - O dimineaţă ca oricare alta

[Delia Staniloiu]

ÎNTÎMPLĂRI INSOLITE 1. O dimineaţă ca oricare alta. O rază de soare intră nestingherită pe fereastra dormitorului lui Vlad. I se încurcă în gene, până reuşi să-l aducă în stare de semiveghe.Vlad se frecă la ochi, scoase un sunet gutural apoi se întoarse pe partea cealaltă. La puţin timp însă, aceeaşi rază îi încălzea ceafa reuşind să-l trezească. Deschise ochii şi văzu toată odaia scăldată în lumina dimineţii. Se uită la ceas, mai erau patru minute până să sune. O bucurie imensă îl cuprinse, fără să ştie de ce. Se lăsă îmbrăţişat de această stare în care se simţea ca fluturele în fază de cocon. Gândul îi zbură instantaneu la Anca şi un alt val de bucurie îl cuprinse. Anca.....acea misterioasă colegă cu ochii oblici de culoare gri metalizat ...o plăcuse încă de când intrase la ei în birou,ieri acceptase în sfârşit să-l întîlnească în afara programului. În alte circumstanţe, chestia asta i-ar fi dat un sentiment de....suficienţă dar cu Anca......ea nu cedase nici zâmbetului lui irezistibil capabil de victime sigure, nu reuşise să o impresioneze nici punând la bătaie arsenalul lui infailibil: muşchii lucraţi cu sârg la sală, parfumurile fine şi de marcă după care se ţineau toate tinerelele nou venite în institut ,nici cu hainele de firmă cumpărate cu eforturi, banii câştigaţi nu erau niciodată atât de mulţi încît să şi le permită. Dar pentru cucerirea cât mai multor femei merita .Realiză că în ultimii ani făcuse din asta un scop în viaţă. Conştientizase asta la refuzurile politicoase şi repetate ale Ancăi. Zâmbi gândindu-se ce chestii năstruşnice îi pot trece prin cap la primele ore ale dimineţii. Sună şi ceasul. Sări sprinten din pat şi cu gesturi repezi şi sigure smulse de pe el bruma de haine cu care dormise şi intră sub duş. Se lăsă mângâiat, apoi biciuit de apa caldă apoi din ce în ce mai rece care-i făcu pielea ca de găină. Se săpuni şi se frecă viguros cu buretele pe tot corpul. Ieşi, se sterse şi se îmbrăcă în grabă.Puse de cafea în timp ce fredona o melodie cândva la modă a lui Peter Gabriel; avea un timbru plăcut ar fi fredonat şi dacă vocea lui ar fi semănat cu răgetul unui măgar. Fredonatul făcea parte din ritualul fiertului cafelei . Începu să cotrobăie prin frigider după mâncare. Constată că şi frigiderul avea nevoie de o "baie" şi-şi propuse să facă asta cu prima ocazie. Îşi făcu repede două sendvişuri calde la cuptorul cu microunde pe care le înghiţi cu poftă .Între timp se făcu şi cafeaua. O sorbi cu mare plăcere, cu înghiţituri mici închizând ochii după fiecare înghiţitură. Îi sună telefonul .Sunetul îi întrerupse plăcerea sorbitului cafelei. Era Matei care vroia să ştie dacă pot merge la tenis după program. Se scuză laconic găsind un pretext neconvingător. Era pentru prima oară când nu i se lăuda prietenului cu o nouă întâlnire .......se miră şi el de această reticenţă. Dar nu-şi bătu capul. Ieşi în grabă şi se îndreptă spre staţia de autobuz care-l ducea spre serviciu. Vara-şi intrase în drepturi. Era cald, pe stradă lumea mergea în tricouri cu mânecă scurtă, grădinile din faţa caselor şi a blocurilor erau pline de flori.Gospodinele veneau de la piaţă încărcate cu tot felul de legume şi fructe de vară. Îşi aminti că nu a mâncat încă cireşe;îşi propuse să cumpere cu prima ocazie .Intre timp, ajunse în staţia de maşină unde nu trebui să aştepte prea mult că maşina sosi. Ciudat pentru această oră a dimineţii, maşina era destul de goală. Urcă şi se aşeză pe un loc mai în spatele maşinii şi se bucură că nu trebuia să cedeze locul .Îi veni să râdă gândindu-se că dă semne de bătrâneţe dacă se bucură pentru un loc pe scaun aşa de dimineaţă când de abia s-a trezit din somn Nu-i stărui prea mult în minte la cei 35 de ani ai săi, bătrâneţea era o noţiune cât se poate de abstractă. Deschise cartea cumpărată ieri la Târgul de carte şi pe care nu apucase nici să o frunzărească. Incepu să citească dar, după câteva minute îşi dădu seama că nu se putea concentra şi că gândurile-i zburau aiurea care-ncotro. Închise cartea şi începu să se uite în jurul lui. Evident, se uită întâi după tinerele care erau în maşină .Nu erau decât trei. O privi mai cu atenţie pe cea din scaunul din faţa lui, o domnişoară bălaie, tinerică, bine făcută. Se uită la pielea şi la carnaţia ei şi-i plăcu ce vede. Erau cum trebuie. Privirile i se urcară pe gâtul ei gingaş şi se opri acolo unde începea părul şi unde un cârlionţ rebel, atârna mai jos de linia părului. Avea un păr frumos, culoarea nisipulu strâns în apareţă neglijent într-o agrafă dar care-i dădea o notă extraordinar de feminină. Mută privirea. Lângă el, în picioare, stătea un tânăr al cărui profil îi atrase atenţia. Avea un profil interesant de roman, cu nasul drept şi rotunjit spre vârf, cu buze pline şi bărbie puternică. Tânărul întoarse privirile spre el.Ochii acestuia zâmbiră. Avea ochii mari, puţin intraţi în orbite din cauza arcadelor groase şi proeminente. Erau de o frumuseţe stranie afară era cald şi frumos şi gândul lui zbură din nou spre Anca. Îşi aruncă ochii alături spre un domn care stătea alături de tânăr. Se uită la faţa acestuia şi constată că seamănă izbitor cu faţa tânărului de alături. Îl amuză, se gândi că sunt tată şi fiu dar asemănarea era izbitoare. Îi veni să rîdă gândindu-se că tânărul cu pricina va şti exact cum va arăta la vârsta tatălui. Gândurile îi zburară din nou în altă parte. Întoarse privirea în direcţie opusă unde un grup de trei tineri bărbaţi stăteau de vorbă.Stupoare! Toţi semănau izbitor cu primii doi studiaţi înainte.Rămase câteva clipe uluit şi uită să respire. Începu să se uite prin toată maşina şi uluirea şi frica puse stăpânire pe el. Toţi bărbaţii semănau uluitor între ei. Lucrul acesta însă, nu părea să supere sau să impresioneze pe cei din maşină. Simţi că o uşoară ameţeală-l cuprinde. Inima începu să-i bată cu putere, mai tare, tot mai tare. La un moment dat ameţeala deveni insuportabilă, simţi că totul se întunecă în jurul lui şi leşină. Cu câteva secunde înainte de aşi pierde cunoştinţa realiză că de când se urcase în maşină, nu auzise nici un zgomot, nici zgomotul motorului maşinii, nici vocile oamenilor, nici măcar liniştea nu o auzi. Apoi, se făcu întuneric şi firul raţiunii se rupse brusc. Îl trezi voci care parcă veneau de undeva dintr-un tunel întunecat.Făcu un efort să înţeleagă ce spun. Nu înţelese. În jurul lui era o ceaţă pâcloasă care-l împiedica să vadă ceva. Vocile deveneau tot mai clare şi tot mai aproape dar oricât ar fi încercat, nu înţelegea ce se spune. Încercă să facă un efort şi să-şi dea seama ce limbă se vorbeşte. Avu o vagă bănuială doar cînd începu să vadă oamenii din jurul lui. Se afla pe o plajă de mare, întins pe nisip, aplecat spre el era un domn brunet între două vârste cu o mustaţă stufoasă care încerca să-i ia pulsul şi-l întreba ceva într-o limbă necunoscută. Întoarse privirea şi o ridică spre cer. Zări minaretele unei moschei iar când auzi şi vocea muezinului care chema la rugăciune, bănui că se află în Turcia. O adiere de vânt îi atinse fruntea răcorind-o. Simţi că va leşina din nou şi un sentiment de uşurare puse stăpânire pe el. Se trezi din nou şi îşi aduse aminte ce se întîmplase. Nu putu să aprecieze cât timp trecuse. Era tot în maşina care-l ducea la serviciu. Răsuflă uşurat şi zâmbi. Realiză că totul nu a fost decât un vis. Deveni la fel de încrezător în viaţă ca atunci când se trezise din somn. Ajunse la staţia unde trebuia să coboare.În treacăt, zîmbi domnişoarei care stătea în scaunul din faţa lui pe care în drum spre coborâre o văzuse şi din faţă.Era chiar drăguţă.Ochi albaştri, nasuc în vânt, buze pline.Coborî şi după câţiva paşi o şi uită. Se gândi din nou la Anca şi la faptul că după amiază se vor întălni. O stare de bine îl cuprinse. Intră în institul vesel, salută zîmbitor pe toată lumea. La el în birou parcă totul i se păru frumos şi mult mai colorat. Secretara intră să-l anunţe că direcorul general vrea să-i vorbească şi că avea un drum urgent până la Ploieşti. Îi păru chiar bine că va ieşi de când dusese maşina la reparat parcă se simţea fără picioare. Noroc că mai erau două zile de aşteptat. Mere la grupul sanitar să se spela pe mâini şi să-şi îndrepte ţinuta pentru vizita la director. Se spălă pe maini şi-şi ridică ochii spre oglindă. Din oglindă, îl privea zâmbitor tânărul brunet cu ochii aceia tulburător de frumoşi puţin înfundaţi în orbite din cauza arcadelor. E adevărat era ceva mai în vârsta cam la vre-o 35 de ani.

[paulet valerica]

Frumoasă povestire!  Felicitări, Delia!

[Lenuş Lungu]

Felicitări pentru această minunată proză,am lecturat cu plăcere.

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]