Foşnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toţi văzură cum o pasăre neagră, înconjurată de culorile curcubeului, cu capul alb şi cu ciocul auriu zbura cu avânt spre meleagurile Ţării Lalelelor. Zborul său măiestru şi graţios îi fermecă şi pe balaurii Capete de Pisică. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuţii răutăcioase şi suspicioase, la adresa balaurilor îngeri. Oamenii şi animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile copacilor şi a brazilor. Lalelele îşi recăpătară vioiciunea şi culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte şi totul era luminat de razele soarelui strălucitor. Prinţesa Lalelelor era şi ea fermecată de acea pasăre neagră, încât uită de ea însăşi.
Ajungând pe pământ, pasărea care îi fermecase absolut pe toţi cu apariţia sa, îşi strânse aripile în jurul trupului şi îi privi pe toţi, fără să spună nimic.
Văzând-o că nu spune nici o vorbă, unul dintre Capetele de Pisică spuse:
- Ia te uită! Alte păsări pe la noi, oare ce-o fi cu această pasăre?
Pasărea neagră îl privi pe balaurul care vorbise şi spuse:
- Tu ce crezi că o-i fi, după închipuirea ta?
- Eu nu ştiu ce-oi fi, dat tu sigur balaur ca noi nu eşti.
Atunci pasărea se transformă în balaur. Doar că nu avea capul portocaliu, ci alb. Capetele de Pisică au rămas înmărmurite de acea transformare. Nu ştiau ce să spună sau să creadă.
Leul, regele animalelor îndrăzni şi el să spună:
- Doamne! Nu se poate aşa ceva, când o să scăpăm de voi, Capete de Pisică? Acesta este de-al vostru sau este altfel de balaur?
Atunci balaurul cu capul alb se întoarse spre leu şi îl întrebă:
- Tu ce crezi leule? Crezi că sunt un altfel de balaur şi că nu mai scapi de ei?
- Nu ştiu ce să cred, dar văd că Ţara Lalelelor nu mai scapă de balauri, odată.
Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toţi leii au rămas la fel de înmărmuriţi ca şi balaurii. Apoi leul cel alb se înfăţişă în faţa tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele şi toate au rămas înmărmurite.
Văzând asta, Prinţesa Lalelelor gândi în sinea sa:
„Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă aşa ceva”.
Maria şi cu Ion spuseră:
- Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfăţişeze oricum în faţa noastră?
Atunci iepurele micuţ şi alb în care se transformase pasărea ultima oară, îi privi şi îi întrebă pe Maria şi pe Ion:
- Marie, Ioane, voi cine credeţi că sunt eu?
- Nu ştiu dragă pasăre cine eşti, dar sigur eşti Trimisă de Domnul. Dacă n-ai fi Trimisă de Domnul, n-ai putea să ni te înfăţişezi oricum în faţa noastră.
Atunci iepurele luă înfăţişare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion şi ca ale altor oameni din Ţara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion şi a oamenilor să rămână înmărmuriţi. Nimeni nu se mai mişcă şi nu mai spuse nimic, fermecaţi de magia păsării negre care se înfăţişa oricum în faţa lor.
Singura care îndrăzni să întrerupă liniştea şi vraja în care era învăluită Ţara Lalelelor şi toate vietăţile care se aflau în acel moment pe meleagurile ei, fu Prinţesa Lalelelor, care vorbi:
- Capete de Pisică, voi Animalelelor, voi Oamenilor, mamă, tată, de ce este aşa de greu să vedeţi cine este această pasăre măiastră, care se înfăţişează oricum în faţa noastră?
Toţi o priviră acum pe Prinţesa Lalelelor, care continuuă să le vorbească:
- Cine Are Puterea să Fie Orice sau Oricine?
- Prinţesuca Mea Dragă, dacă tu ştii Cine Sunt Eu, atunci îţi Voi Îndeplini o dorinţă, numai spune-le Cine Sunt.
- Da Doamne, am să spun fără tăgadă acest lucru. Eşti Domnul nostru, al tuturor. Numai Tu Poţi să Te Înfăţişezi în faţa noastră oricum Doreşti.
Domnul o Privi şi Spuse:
- Da Prinţesucă dragă, nici nu mă aşteptam la altceva din partea ta. Şi acum Doresc să-mi spui dorinţa Ta, chiar dacă o cunosc. Dar prima dată Trebuie să Le Arăt tuturor că ai dreptate.
Îşi Îndreptă Privirea spre îngerii balauri şi îi refăcu îngeri. Fiecare înger care înghiţise sub înfăţişarea de balaur câte un frate de-al lor, acum stătea pe jos şi îşi ţinea fratele în braţe. Apoi Îşi Întinse Mâna spre ei şi îngerilor răniţi le dispăruse rănile pe loc. Aceştea din urmă se ridicară în picioare şi se apropiară de Domnul. Îngenunchiară în Faţa Sa şi spuseră:
- Mulţumim Doamne pentru că ne-ai scăpat. Numai Tu Puteai să ne Ajuţi să scăpăm de această mare suferinţă.
Ceilalţi îngeri pe care Domnul îi Trimisese să-i salveze pe fraţii lor îşi cerură iertare Domnului:
- Doamne, Iartă-ne pentru că nu am reuşit să-i salvăm pe fraţii noştri de Capete de Pisică.
- Vă iert dragii Mei îngeraşi şi fiindcă Am Ştiut că nu vă descurcaţi, Am Coborât în Ţara Lalelelor. Dar acum, dragii Mei, trebuie Să-i Îndeplinesc dorinţa Prinţesei noastre dragi. Ia spune-Mi dorinţa ta, Prinţesuca Mea.
- Dorinţa mea este să-l Transformi pe unul din îngerii vultur într-un băiat, pentru că îmi este foarte drag.
Domnul Zâmbi şi îi Spuse:
- Am să-ţi Îndeplinesc dorinţa, dar va trebui să-Mi promiţi că amândoi ve-ţi avea grijă de Ţara Lalelelor, pentru că am să vă numesc Împăraţii Ţării Lalelelor. Eu nu Voi mai Putea să Am Grijă ca până acum, pentru că va Trebui Să Plec cu norul Meu în altă parte. Vor veni vremuri grele pentru multe ţări ale Pământului.
- Vom Face întocmai, cum Spui Tu Doamne. Promit că Îţi Voi da ascultare în toate care mi le Spui.
Şi atunci Îl Privi pe îngerul cu pricina şi îl Întrebă:
- Înger vultur, spune-Mi, îţi este dragă Prinţesuca noastră şi vrei să fii Împăratul Ţării Lalelelor şi soţul ei?
- O Doamne! Da, îmi este dragă de mult timp şi sunt gata să fiu lângă ea şi să fac întocmai cum Spui. Şi îţi promit Doamne, că voi avea grijă de ea şi de Ţara Lalelelor.
- Aşa să faci Îngerule, precum zici, ci nu altfel, ca să Mă Necăjeşti.
Şi Apropiindu-se de îngerul vultur, îi Luă aripile şi îl Îmbrăcă în straie ca ale băieţilor tineri din Ţara Lalelelor.
După care se Întoarse spre balaurii care priveau înmărmuriţi, fără să mai spună nimic şi îi Întrebă:
- Capete de Pisică, acum că Prinţesa Lalelelor a spus cine Sunt Eu, voi ce credeţi şi ce ve-ţi face în continuare?
Atunci balaurii spuseră cu smerenie:
- O să plecăm, pentru că ştim acum unde şi care ne este locul. Vom pleca în Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, de unde nu trebuia să fi plecat niciodată. Acum ştim adevărul despre Viaţă şi tot ce cuprinde ea.
Şi transformându-se din nou în păsări negre, îşi înălţară spre înaltul cerului şi zburară înapoi în Ţara Buruienilor şi Mlaştinilor croncănind, la fel cum veniseră.
va urma
Mihaela Moşneanu
-->
Răspunsuri
Mulţumesc d-nule Muntean.