Toţi priveau cum păsările negre se îndepărtau în zborul lor şi croncănind, până când dispărură în zare. Albastrul cerului strălucea de seninătate în lumina soarelui şi o dată cu plecarea balaurilor, Ţara Lalelelor era şi mai frumoasă decât înainte. Lalelele se unduiau în ritmul trilului păsărelelor din copaci şi din brazi. Aroma zambilelor răsărite în locul unde stătuseră îngerii după atacul balaurilor împarfuma meleagurile ţării.
Toţi îngerii se strânseră în Jurul Domnului, care Spuse:
- Dragii Mei îngeraşi, trebuie să plecăm departe, avem treabă. Dar înainte de a pleca, să le facem o nuntă mare Prinţesei Lalelelor alături de cel pe care şi l-a dorit.
Îngerul barză, care odată fusese mama puiului de barză pe care Domnul îl făcuse fetiţă şi o adusese în Ţara Lalelelor pentru Maria şi Ion, spuse:
- Doamne, am şi eu o dorinţă la nunta Prinţesei noastre.
Zâmbind, Domnul îi Răspunse:
- Ia să aud prâslea, ce dorinţă ai? Să Vedem dacă se poate.
- Dorinţa mea este să fiu naşul mirilor.
- Se poate îngerule, se poate. Dorinţa îţi va fi împlinită.
Maria şi Ion avură şi ei o dorinţă:
- Noi vrem s-o îmbrăcăm pe Prinţesa noastră în cea mai frumoasă rochie şi Prinţului să-i dăm binecuvântarea noastră de părinţi.
- Şi dorinţa voastră va fi împlintă, dragii Mei, doar că după ce se va termina nunta va trebui să-Mi Împliniţi şi voi Mie o dorinţă.
- Da Doamne, Orice Îţi Doreşti, noi vom face întocmai.
Oamenii şi animalele avură şi ele o dorinţă şi i-o spuseră Domnului:
- Noi dorim să jucăm şi să cântăm la nunta mirilor şi a viitorilor Împăraţi.
- Şi această dorinţă va fi împlinită, dragii mei.
Apoi Domnul Spuse tuturor:
- Dragii Mei, acum să Facem nuntă mare şi să petrecem la nunta Împăraţilor. Marie, Ioane, duceţi-vă cu Prinţesa s-o îmbrăcaţi în acea rochie frumosă de care spuneaţi adineaori. Dragii mei îngeri, să-i Facem coroniţă Împăratului din frumosele voastre zambile, să miroase frumos şi să-l iubească Prinţesa noastră şi mai mult. Oameni buni şi voi, Dragile Mele animale, haideţi să Jucăm până Ne-o Sfârâi călcâiele, să Ţinem minte că am fost la nunta Prinţesei Lalelelor.
Îngerii se duseră în locul unde erau zambilele şi le culeseră pe toate, le legară şi făcură o coroană mare. Apoi se apropiară de îngerul pe care Domnul Îl Făcuse băiat şi îi puseră coroana mare de zambile pe cap.
Şi după aceea Întorcându-şi Privirea spre copaci şi spre brazi, Domnul Spuse:
- Păsărelelor, să cântaţi cât puteţi voi de frumos la această nuntă, ca Noi Să Jucăm cu drag pentru cei doi Împăraţi ai Ţării Lalelelor.
Şi păsărelele începură să cânte mai frumos ca niciodată de când cântau ele în Ţara Lalelelor. Atunci Domnul, îngerii, oamenii şi animalele făcură cerc în jurul lalelelor şi începură să joace şi să chiuie de mama focului.
După o vreme, în toiul jocului şi a veseliei, apăru Prinţesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă şi brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roşii şi ochii ei albaştri străluceau de frumuseţe şi de fericire. În spatele ei, Maria şi Ion îi ţineau trena lungă a rochiei şi ea păşea mândră, aşa cum îi stătea bine viitoarei Împărătese, spre nuntaşii care zâmbeau şi o priveau cu drag.
Domnul o Privea Zâmbind când ajunse lângă El, lângă mirele ei drag şi lângă nuntaşii veseli, care se opriseră din joc şi din chiuit. Şi apoi îi Spuse:
- Dragă Prinţesă, spune-Mi, eşti gata să te măriţi?
- Da Doamne, abia aştept să mă mărit cu Prinţul meu şi să facem tot ce ne ne Vei Spune.
- Fostul Meu înger şi Dragul Meu Prinţ, eşti gata să te însori cu Prinţesa Lalelelor şi să deveniţi amândoi Împăraţii Ţării Lalelelor?
- Da Doamne, abia aştept să mă însor cu draga mea Prinţesa şi să facem întocmai cum ne Porunceşti pentru Ţara Lalelelor.
- Atunci aşa să fie, precum vă este voia, Dragii Mei.
Apoi Se Întoarse spre Îngerul barză, spre Maria, Ion, spre toţi nuntaşii şi le Vorbi:
- Îi Voi Cununa pe aceşti doi Prinţi şi ei vor deveni Împăraţii Ţării Lalelelor. Vor conduce această ţară frumoasă şi vor avea grijă de ea, cum Am Avut Eu până acum. Toţi oamenii şi toate animalele vor asculta şi vor face cum vor spune ei. Şi vor fi iubiţi şi respectaţi de toată lumea. Asta este Dorinţa Mea.
Oamenii şi animalele îngenunchiară în faţa Domnului şi spuseră:
- Da Doamne, vom face întocmai cum Spui Tu.
- Acum ridicaţi-vă în picioare Dragii Mei şi hai să-i Cununăm pe cei doi.
După ce Spuse aceasta, Îngerul barză se apropie de Prinţesa şi îi puse şi ei pe cap o coroană de lalele împletite. Amândoi erau atât de frumoşi şi de tineri, că până şi Soarele se minuna de ei şi de drag îi mângâia cu razele sale. Apoi Îngerul barză îi cuprinse de mijloc pe Prinţesa şi pe Prinţ în faţa Domnului, care Începu ceremonia de cununie a celor doi:
- Prinţesă dragă, vrei să îl iei de soţ pe Prinţul, să-l iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima mea.
- Prinţule drag, vrei să o iei de soaţă pe Prinţesa Lalelelor, s-o iubeşti, să-i fii alături şi la bine şi la greu, în clipe de fericire, dar şi de tristeţe?
- Da Doamne, vreau cu toată inima şi cu toată fiinţa mea.
- Atunci eu vă numesc soţ şi soţie în Faţa Mea şi a tuturor nuntaşilor. Şi vă mai Numesc Împărăteasa şi Împăratul Ţării Lalelelor. Acum poţi să îmbrăţişezi şi să săruţi mireasa. Să aveţi copii frumoşi şi sănătoşi ca voi, de care să fiţi mândri când vor creşte mari.
Mirii se luară în braţe şi se sărutară cu drag, după care Domnul mai Spuse:
- Şi acum haideţi Dragii Mei nuntaşi, să Jucăm şi să Ne Veselim la nunta viitorilor Împăraţi. Păsărelelor! Unde-i muzica voastră frumoasă? Şi voi, îngerii Mei Dragi, cântaţi şi voi! Daţi-i drumul, să ne veselim, să ne bucurăm pentru primii Împăraţi ai Ţării Lalelelor.
Păsărelele şi îngerii se apucară să cânte atât de duios şi toată lumea jucă hora şi se veseli o săptămână lângă Împăraţii Ţării Lalelelor, în frunte cu Domnul şi cu îngerii Săi. După o săptămână le sfârâiau nuntaşilor călcâiele şi toate încheieturile de oboseală, dar nunta fusese o minunăţie de care se bucurase toată lumea. De atâta joc şi veselie, Prinţesei şi Prinţului le căzuse de pe cap coroanele de flori şi lalele împreună cu zambilele se amestecară. De atunci, printre lalele se găsesc şi aromatele zambile.
Şi când nunta luă sfârşit, Domnul Strigă la Maria şi la Ion:
- Marie, Ioane, vă aduceţi aminte că Am şi Eu O Dorinţă pe care voi trebuie să Mi-O Îndepliniţi?
- Da Doamne, ne aducem aminte. Spune-ne şi vom face întocmai cum Vrei.
- Marie, Ioane, vouă şi tuturor bătrânilor v-a venit rândul să veniţi la Mine. Şi în Ţara Lalelelor vor rămâne numai tinerii. Aşa că Vreau să-i strângeţi pe toti bătrânii şi să veniţi la Mine.
Când auziră asta, Maria şi Ion se priviră în tăcere, după care spuseră:
- Apoi, dacă asta este Dorinţa Ta Doamne, aşa vom face.
Şi după ce Maria şi Ion îi strânseră pe toţi bătrânii şi le spuseseră despre Sfânta Dorinţă, Domnul le Vorbi celor doi Împăraţi, oamenilor şi animalelelor:
- Dragii Mei, Eu, Îngerii şi bătrânii Ţării Lalelelor trebuie să plecăm în alte părţi ale Pământului şi ale Cosmosului. De acum în colo, ştiţi ce aveţi de făcut fiecare dintre voi. Numai să nu uitaţi niciodată că Domnul vă Iubeşte pe toţi.
Toată lumea, chiar şi îngerii îngenunchiară în Faţa Domnului şi spuseră:
- Nu vom uita nicicând că Exişti şi că ne Iubeşti Doamne.
Domnul îi Privi şi Ştia că mulţi dintre ei nu-şi vor ţine promisiunea în viitor, dar acum le vorbi îngerilor şi bătrânilor:
- Dragii Mei îngeri şi bătrâni, sunteţi gata de plecare cu Mine?
Aceştea Îi răspunseră Domnului tare şi răspicat:
- Daaa, suntem gata de plecare acum cu Tine Doamne, oriunde Vei Dori.
- Atunci hai să purcedem la drum Dragii Mei, că este târziu.
Şi atunci Domnul se transformă într-un porumbel alb. Îngerii cuprinseră cu aripile lor mari câte un bătrân şi se transformară în berze şi vulturi. Înainte să Îşi Ia Zborul, Domnul mai Spuse:
- Rămâneţi cu bine Dragii Mei şi aveţi grijă să faceţi întocmai cum Am Spus Eu.
Împăraţii Ţării Lalelelor, oamenii, animalele şi păsărelele făcură o plecăciune în Faţa Domnului, vrăjiţi de magia celestă coborâtă în ţara lor şi care acum va trebui să-i părăsească.
Domnul, împreună cu îngerii şi cu bătrânii Ţării Lalelelor zburară în înaltul cerului până la norul cel alb. Când se uitară pe cer, văzură cum norul alb ia forma unei caleşti împărăteşti uriaşe cu cai înhămaţi şi cu vizitiu. Culorile curcubeului mărgineau Caleaşca Sfântă a Domnului, care începuse să se îndepărteze din locul unde era. Toţi o priviră şi se minunară de Caleaşca Sfântă, mai ales că mulţi dintre oamenii şi animalele din Ţara Lalelelor nu băgaseră în seamă prea mult acel nor alb cu care erau învăţaţi de când se ştiau ei pe lume.
După Plecarea Domnului şi a Alaiului Sfânt, Împărăteasa şi Împăratul Lalelelor au trăit mulţi ani fericiţi, dar au trecut şi prin multe greutăţi, pentru că n-a fost uşor să conducă Ţara Lalelelor. Şi au avut copii mulţi, frumoşi şi sănătoşi ca ei, aşa cum le-A Dorit Domnul.
Iar eu închei povestea mea şi cred că a plăcut şi celor mici şi celor mari.
Sfârşit
Mihaela Moşneanu
-->
Răspunsuri
Mă bucur că ţi-a plăcut Maria şi mulţumesc mult ptr frumosul comentariu.
Mulţumesc mult de tot, d-nule Muntean ptr imagini şi pentru videoclipuri.
-
1
-
2
de 2 Următor →