Prinţesa Lalelelor (2)

   Ei se speriară şi săriră în sus. Se uitară unul la celălalt şi Maria îi spuse supărată soţului ei:

   - Mă’ Ioane, ce-ţi tot spun eu ţie şi nu vrei să-nţelegi? De ce nu mă laşi în pace, cu supărarea mea?

   - Marie, dar nu am făcut nimic! Văd bine că azi nu eşti Maria mea, pe care o ştiu eu. Văd că parcă ai fi altă Marie.

   - Maria! Se auzi o voce melodioasă din spatele lor, Ion al tău îţi spune adevărul. El nu a făcut nimic care să nu-ţi fie ţie pe plac. El doar încearcă să te împace şi nu ar trebui să te cerţi cu el.

   Ei se întoarseră şi văzură o barză, care în timp ce le vorbea, lua înfăţişarea de înger femeie. Avea părul lung şi inelat, era blondă cu ochi albaştri şi era foarte frumoasă. Veşmântul ei alb, poleit cu fire de aur şi de argint, şi cu aripile mari străluceau în lumina soarelui. Îngerul continuă să le vorbească:

   - Maria, adineaori am coborât lângă voi şi am auzit de ce eşti tu supărată. Acum aş vrea să ştiu şi eu de ce îţi doreşti atât de mult un copil? Şi de ce nu-ţi ajunge frumuseţea Ţării Lalelelor şi Ion al tău?

   - Înger frumos şi drag, să nu-ţi fie cu supărare, Ţara Lalelelor e atât de frumoasă! Şi sunt mulţumită şi fericită că Dumnezeu ne-a dat viaţă, mie şi lui Ion, pe acest pământ frumos. Însă, aş fi vrut să avem şi noi un copil al nostru, un făt sau o fată, orice ar fi fost, numai să ne mângâie bătrâneţile. Că mâine sau poimâne, Bunul Dumnezeu ne-o Chema la El şi noi nu am cunoscut cum e să fim părinţi.

   - Bine Marie, am să văd dacă pot să te ajut. Am să zbor acolo sus, unde este norul acela alb, îl vezi? După acel nor Stă Domnul şi Vede tot ce se întâmplă în Ţara Lalelelor. Eu am să văd ce pot face pentru tine, am să vorbesc cu El.

   - Mulţumim, Înger frumos şi drag!

Şi Îngerul, transformându-se din nou în barză îşi luă zborul. Maria şi Ion îl urmăriră cu privirea pe înger cum zboară sus şi se-ndreptă până la norul cel alb, apoi îi spuse lui Ion:

   - Dacă o Vrea Domnul, poate o să mi se împlinească dorinţa şi o să fim şi noi pe deplin împliniţi. Şi tu, dragul meu Ion, iartă-mă c-am strigat la tine.

   - Te iert, Marie dragă. Că de multe ori m-am gândit şi eu la asta. Şi mie mi-ar fi plăcut să avem un copil, un făt sau o fată, orice ar fi fost. Dar nu ţi-am spus nimic, pentru că nu am vrut să te supăr.

Apoi se luară în braţe şi nu-şi mai spuseră nimic.

   În timp ce ei se ţineau în braţe şi se gândeau la copilul pe care şi l-ar fi dorit, Îngerul barză zbură sus până la norul cel alb. Într-o oră ajunse şi ciocăni cu o aripă în nor.

   - Intră! Spuse Domnul, Auzind ciocănitul.

Dumnezeu Stătea într-un jilţ înalt, învelit în catifea roşie şi poleit pe margini cu argint. Purta straie împărăteşti cu fir de aur şi în mâna dreaptă Avea un sceptru din diamant, de mărimea unui toiag. Părul lung şi barba îi erau albe ca neaua, cu cărare pe mijloc şi făcut inele. Ochii Lui albaştri-verzui îl Priveau cu Bunătate, Dragoste şi Pace pe Îngerul care voia să-i ajute pe cei doi bătrâni din Ţara Lalelelor. Şi în jurul Său străluceau luminile curcubeului. Îngerul barză, cu o privire curată ca lacrima, Îi vorbi Domnului:

   - Doamne! Am venit până la Tine, să Te rog ceva.

   - Ştiu măi prâslea, de ce-ai venit. Mă gândeam la dorinţa Mariei şi-a lui Ion. Ştiu că îşi doresc un copil şi Am Să Le Îndeplinesc dorinţa. Am Să Le Trimit un înger barză micuţ, pe unul din puii tăi, până o Să Cred Eu că le-o veni timpul să vină la Mine. Am Să o Fac fată mică, Am Să Le-o Duc şi Am Să le-o Pun într-o lalea. Dar să nu le spui că această fetiţă este un pui de-al tău, pentru că Vreau Să Văd cât de mult o vor iubi şi-o vor preţui. Să le spui că mâine dimineaţă să se ducă, să o ia de acolo.

   Îngerul barză făcu ochii mari şi-L întrebă pe Domnul:

   - Un pui de-al meu?

   - Da, un pui de-al tău, pentru că tu ai bunăvoinţa să-i ajuţi. Ce V-am Învăţat Eu, pe voi îngerii?

   - Să fim buni, să iubim, să protejăm şi să ajutăm.

   - Şi atunci, de ce te miri aşa? Nu tu vrei să-i ajuţi? Nu tu ai venit să-Mi spui de dorinţa Mariei şi-a lui Ion?

   - Ba da, dar n-aş fi crezut că Tu Doamne, Te Vei Gândi la aşa ceva.

   - Şi îţi pare rău, să ajuţi şi să fii bun?

   - Nuu! Doamne, Fă cum Doreşti Tu. Noi îngerii trebuie să fim buni, să iubim, să protejăm şi să ajutăm.

   - Atunci, aşa va fi. Maria şi Ion o vor iubi şi vor avea grijă de ea.  

   - Da, ştiu şi îţi mulţumesc Doamne!, că le îndeplineşti dorinţa.

   - Cu drag, îngeraşule. Să le spui să o numească Prinţesa.

   - Am să le spun, Doamne!

   - Aşa să faci, măi prâslea. Acum, du-te la ei şi le spune.

Îngerul plecă de la Domnul cu inima îndoită. Pe o parte era bucuros că dorinţa Mariei şi-a lui Ion va fi împlinită, iar pe de altă parte era supărat, pentru că acel copil, cu care Domnul Le Îndeplinea dorinţa celor doi, va fi unul din puii lui dragi.   

 

va urma

 

Mihaela Moşneanu 

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  •  duois! te pup cu mare drag, nascatoare de minuni, de-astea, de uiti de relele lumii, aici este oaza fericirii din povesti! ce frumos pluteste gandul si prin mine, asa, ca la un copil ce sta cu ochii mare, visand la cea mai frumoasa Printesa. acum o am deja in fata, gratie tie!6.gif 

    • Mă bucur foarte mult că ţi-a plăcut şi îţi mulţumesc frumos pentru aprecierea ta. Te pup6.gif

Acest răspuns a fost șters.
Voturi 0

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentariile sunt închise.

-->