Balaurii uriaşi aveau cincisprezece metri lungime şi şapte metri lăţime. Erau galbeni-verzui şi capetele lor mari şi portocalii semănau cu ale unei pisici. Încetară să croncăne, după ce îşi luară această înfăţişare şi începură să urle ca lupii. Auzindu-şi limbajul, lupii începură să urle şi ei. Toate animalele începură să se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei şi frumuseţea Ţării Lalelelor se transformase într-un vacarm de nedescris.
Oamenii, tineri şi bătrâni se speriară şi începură să fugă, dar balaurii se întindeau spre ei, îi prindeau cu botul şi îi aruncau înapoi în locul de unde plecaseră. Maria şi Ion păţiră la fel ca şi ceilalţi. Balaurii se întindeau şi peste lanul de lalele sau se încolăceau în jurul tulpinilor groase ale copacilor şi ale brazilor. Unele din frumoasele păsărele cu tril duios fură înghiţite şi altele scapară, zburând în înaltul cerului, spre norul cel alb. Mai apucaseră să înghită şi câţiva iepuri, vulpi şi alte animale micuţe. Singura dintre ei, Prinţesa Lalelelor nu făcuse nici un gest şi nu încercase să fugă, la fel ca şi îngerii, aşa că de ea nu se atinseră.
Unul din îngerii vulturi spuse:
- Monştri odioşi, ce căutaţi voi aici? De ce veniţi voi aici să ne stricaţi pacea, bucuria de-a trăi şi frumuseţea Ţării Lalelelor?
Atunci unul din balauri răspunse:
- Vulturilor şi berzelor, noi suntem Capete de Pisică şi de nimeni nu ne e frică! Noi am venit din Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor, pentru a face din această Ţară a Lalelelor, o a doua ţară ca a noastră.
Nedumerit, unul din îngerii barză întrebă:
- Dar de ce vreţi să faceţi aşa ceva? Căci Ţara Buruienilor şi a Mlaştinilor este mult mai mare decât ţara noastră şi nimeni nu v-a căutat vreodată ceartă! Nici una din Ţările Pământului nu v-au căutat şi nu v-au supărat.
- Pentru că ne-am săturat să fim singuri şi de toată lumea, ocoliţi. Şi de aceea vrem ca toate Ţările Pământului să fie ale noastre, să fim Stăpâni ai Pământului întreg, al Lunii şi al Stelelor de pe cer.
Auzindu-l pe Cap de Pisică cum vorbea, îngerul vultur se supără şi spuse:
- Cap de Pisică! Ce vrei tu nu se poate, aşa ceva nu ve-ţi fi niciodată, pentru că Pământul întreg, Luna şi Stelele au Stăpân pe Domnul nostru!
- Despre care Domn vorbeşti acolo? Pământul, Luna şi Stelele nu au stăpân. Eu unul nu te cred.
- Mare greşeală că nu ai credinţă, pentru că Domnul Iubeşte şi are Grijă de tot ce-a Înfăptuit până acum.
- Tăceţi îngeri mincinoşi ce sunteţi, nu cred nimic din ce ne ne spuneţi.
Din ce în ce mai supăraţi, îngerii spuseră:
- Ba să credeţi Capete de Pisică, pentru că datorită Domnului existăm toţi. Fără Domnul, nici voi nu aţi exista. Numai El Ştie de ce-o fi Înfăptuit asemenea lighioane ca voi.
Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind şi împroşcând cu venin în stânga şi în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari şi puternice, lovindu-i cum apucau pe balaurii Capete de Pisică. Balaurii se repeziră spre animale, oameni şi înghiţiră tot ce putură. În puţin timp, din Ţara Lalelelor dispăruseră oamenii şi animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prinţesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic şi crengile copacilor şi a brazilor trosneau deranjate de vântul puternic. Răgetele animalelor şi ţipetele oamenilor care se auzeau din burţile balaurilor şi glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le ţineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică şi căzură jos pe pământ.
Între timp mai apărură nişte păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului şi coborând în jos, se transformară şi ele în balauri mai mari decât primii veniţi.
Doar câţiva îngeri scăpaseră de loviturile şi împroşcăturile veninoase ale Capetelor de Pisică. Îngerii se ridicară în picioare şi îşi luară zborul spre norul cel alb. Printre îngerii care reuşiră să-şi ia zborul, era şi Îngerul barză care îi ajutase pe Maria şi pe Ion, vorbind cu Domnul să-i facă părinţi şi Îngerul vultur, cel care o îndrăgea pe Prinţesa.
Ajungând sus în înaltul cerului, nu mică le fu mirarea că nu vedeau norul cel alb din cauza norilor întunecaţi care fuseseră aduşi de zborul balaurilor. Soarele îşi strânsese razele şi se ascunsese după ei. Era întunecat şi Luna reuşise să iasă de după nori. Doar ea mai lumina puţin şi câteva Stele care străluceau pe cer.
Când Văzu Domnul că îngerii nu mai găseau drumul, atunci Strigă la ei:
- Îngerii mei, veniţi aici. Eu Aici Sunt.
Auzindu-I Glasul, îngerii zburară în direcţia Lui. Când ajunseră, Îl Găsiră pe Domnul în faţa norului, cu toiagul Său în mâna dreaptă şi în Mâna Stângă Avea un sfeşnic din diamant cu o lumânare aurită pentru a le Lumina Calea îngerilor. Ei îi spuseră:
- Doamne! Doamne, ce bine că Te-am Găsit, Doamne! Să Vezi ce s-a întâmplat În Ţara Lalelelor. Am venit să ...
- Ştiu foarte bine ce s-a întâmplat în Ţara Lalelelor. Ştiu dragii Mei, Ştiu că au venit Capetele de Pisică, Ştiu tot.
Atunci îngerii Îi vorbiră Domnului în cor:
- Doamne, ce facem? Trebuie să facem ceva. Capetele de Pisică i-au înghiţit pe oameni, pe animale şi pe Prinţesa Lalelelor. Şi câţiva din fraţii noştri îngeri au rămas răniţi, în Ţara Lalelelor.
Domnul le Spuse:
- Prima dată intraţi înăuntru să vorbiţi cu Mine.
Şi Întorcându-Se cu Spatele, Intră şi se Îndreptă spre jilţul Său. Îngerii intrară, Îl Înconjurară pe Domnul. Îi Privi şi le Spuse:
- Am să vă transform în Capete de Pisică. Când o să ajungeţi jos în Ţara Lalelelor, vreau să-i înghiţiţi pe ceilalţi îngeri răniţi şi să-i aduceţi la Mine. Acesta este primul lucru care va trebui să-l faceţi. Numai aşa putem să-i salvăm pe fraţii voştri.
Îngerii Îl întrebară atunci nedumeriţi pe Domnul:
- Şi pe Prinţesa Lalelelor când o vom salva? Pe oameni şi pe animale cum îi vom scăpa de balauri? Şi cum vom salva Ţara Lalelelor, Doamne?
- Voi Vedea Eu ce vor mai face Capetele de Pisică în continuare şi după aceea am să Vă Spun ce mai este de făcut. Prima oară trebuie să-i Scăpăm pe îngerii care au rămas răniţi acolo.
- Bine Doamne, cum Doreşti Tu vom face.
Şi atunci Domnul îi Transformă în Capete de Pisică pe îngerii Săi şi le spuse:
- Acum duceţi-vă şi faceţi precum V-am Spus Eu.
Îşi luară înfăţişarea de pasăre neagră şi o porniră înapoi în Ţara Lalelelor.
va urma
Mihaela Moşneanu
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos, Cami.