4. Punctul de vedere al medicului specialist - Policlinică
(Iar se strânseră ciopor...)
Iar se strânseră ciopor la uşa mea! Ce dracu’ or căta pe capu’ meu cu noaptea-n cap, nu ştiu!? Bolnavi închipuiţi...
Auzi la el!? I-a căzut o cărămidă-n cap. Mie câte nu-mi cad şi nu mă mai jeluiesc nimănui. Şi apoi cui m-aş confesa!? Medicului X care este un beţiv, lui Y- un afemeiat!? Da’ chiar, ce-are una cu alta!? Păi da, are ! Că la o adică îţi face o favoare, pe care trebuie să i-o întorci cumva. O sticlă de ceva, mai merge, dar cu afemeiatul, poveste grea! Şi chiar nu e niciunul curat. Cât despre femei, fă-le o confesiune şi te ştie –ntreg spitalul, da’ ce zic eu!? tot târgul... În câteva zile eşti garantat pe prima pagină a unui cotidian de scandal. Ieşi din anonimat! Doar se poartă, nu!? Om te-ai făcut, ce mai...
Altă bolnavă-nchipuită! Ce are lumea asta, dom’le!? Auzi ce o îngrijorează! Lipsa de calciu la 50 de ani trecuţi, spasmofilie, draci, laci... Păi, dacă ştii diagnosticul, cucoană, ce mai cauţi la mine!? Să se verifice, zice, n-a fost niciodată la Endo. Bine că n-ai fost, tanti, arrividerci! Ţi se face greaţă, nu alta! Să ia şi Vitamina D sau numai Calciu!? Îi recomand să le ia pe amândouă, doar e iarnă. În sfârşit, a ieşit.
Nu, asta e o generaţie bolnavă. Vrea musai pilule! Nu poate trăi fără. Dimineaţa, la prânz, seara. Şi culmea, se plânge de intoxicarea cu conservanţii din alimente. Şi face cure de detoxifiere. Periodice. Supune organismul frustrărilor de tot felul şi apoi ajunge tot pe mâna noastră ca să le corectăm aiurelile.
Altă ipohondră. Cu o ciocolată. Să şi-o bage-n... pardon de expresie. Auzi, eu şi ciocolata!? Nu-i de-ajuns că sunt cât uşa!? A, deci e vorba de referat, de ce nu spui aşa, drăguţă!? Ei, hei, ca să-ţi faci dosar de pensionare, trebuie să cotizezi, nu jucărie! Îi arăt ce acte trebuie să aducă, îi dau de înţeles că e de lucru bla, bla... O ameţesc bine şi o invit să iasă ca s-o aştepte, chipurile, pe asistentă. Sta-i-ar cafeaua-n gât şi ăsteia că e plecată de mai bine de-o oră. Mai aştept puţin şi dacă nu vine îi dau un beep. Dăm noi milităria jos din pod, aşa nu mai merge!
Şi, colac peste pupăză, azi nu am decât patru programaţi la cabinetul privat. Dau buzna toţi aici că se fac consultaţii moca pe nervii mei. Chiar că mă scot din sărite. Parcă se vorbiră toţi ipohondrii să mă atace azi. Dacă mai intră unul, îl trimit la psihiatrie. Mai face zece metri şi-şi rezolvă şi fandacsia.
Alt împricinat. Dacă nici ăsta nu cotizează serios, îl dau pe uşă afară. Găsesc eu un pretext. Ştiu ăştia cât costă o consultaţie? Da’ pe bune, nu foaie verde, ce-i aici! Nu, zău, ştiu ei că eu pierd timpul pentru un salariu de mizerie, pe când şeful ăl mare se află în Dubai!? Deh, una e să lucrezi în spital ca şef de secţie, unde omul-ajuns pe muchie de cuţit- dă şi cămaşa de pe el numai să se facă bine, da’ aici, praful de pe tobă. Nu, e musai să fac ceva ca să ajung pe secţie. În policlinică vin toţi ţăranii, toţi handicapaţii, plebea ce-şi strânge banu-n batistă cu nouă’j’nouă de noduri. Trebuie s-o sun pe asistentă, ce serviciu face asta!? Păi, da, cum să răspundă, e la cafea cu ştiu eu cine. Pateul a fost doar un pretext. În sfârşit, vine. O, ce amabilă, mi-a adus şi mie unul, rece, e drept, dar gestul contează. Două!? Ei, asta îşi bate joc de mine!? Îmi face în ciudă sau chiar nu vede că dau osânzele pe dinafară!? Ce ironie a sorţii!? Să lucrezi la Endocrinologie şi tocmai tu să suferi de disfuncţie tiroidiană!? Asta e culmea! Mă înştiinţează că nu mai este decât un pacient la uşă, îi spun despre ce este vorba şi dau jos halatul căci vreau să plec mai devreme ca să merg la masă, findcă am timp berechet. Cu numai patru programări, se duce de râpă şandramaua. Dar mă întreabă cineva!? Fiecare pe cont propriu. Cine-am fost şi ce-am ajuns!? Ce-am avut şi ce-am pierdut...
-->
Răspunsuri
Taifas 8