PROZA RURALĂ ÎNTRE MIT ŞI REALITATE -
Aflându-mă de zile bune la ţărmul mării în localitatea Costineşti, mă tot întreb, ce se întâmplă astăzi cu poiana fierăriei lui Iocan, în care ţăranii din Moromeţii se strângeau să facă politică ?. Cine sunt, ce sunt, unde sunt ei acum ?. Iată interogaţii care ar merita pentru moment să ne reţină atenţia câtă vreme, printr-o firească extrapolare, ele s-ar putea converti în tot atâtea semne de întrebare privind condiţia şi destinele literaturii actuale de inspiraţie ,, rurală ,,. E adevărat că, formulându-le primul, Marin Preda a vizat un domeniu familiar binecunoscut. Satul de baştină, Siliştea – Gumeşti şi , ca atare, şi reflecţiile sale par să aibă o tentă mai acuzat subiectivă. Cu toate acestea experienţa pe care el o înregistrează are, cum insinuasem, o valoare mai largă de generalitate. Căci metamorfozele surprinse la cei,, de acasă ,, avertizează asupra unor schimbări esenţiale survenite în comportamentul şi modul de viaţă al ţăranului român, în genere, în ultimele decenii.Fascinat de realitate pe care o ridicase, în chip inimitabil, la rangul de mit, prozatorul e mirat cu atât mai mult, cu cât, revenind pe locurile nimbate de amintirile copilăriei, îi este dat să găsească un mediu aproape total schimbat ca aspect. Poiana,…parcă şi-a micşorat dimensiunile, poliţa fierăriei lui Iocan a dispărut, caii care erau aduşi acolo să fie potcoviţi, au fost omorâţi cu ciomegele în curtea cooperativei…,nici mentalitatea sătenilor nu mai e aceeaşi. ,, liberalii,, lui Marin Preda,,…par să-şi fi pierdut memoria de odinioară, şi viaţa lor pare să fi început, de curând, de vre-o zece-cinsprezece ani. Iar această viaţă pare să fie şi ea fără amintiri. Sunt însă doar aparenţe cărora chiar romancierul se grăbeşte să le aducă un corectiv pentru a fi în acord cu istoria. Într-adevăr, în viaţa satului s-au petrecut importante mutaţii, şi nu numai de ordin social-economic ci şi spiritual, mutaţii care reclamă implicit şi o nouă ipostază a ţăranului în literatură. Întrebarea care se pune e dacă acest deziderat a devenit sau nu o realitate estetică. Răspunsul implică, desigur, multe dificultăţi. Ne mărginim la a sugera unele din cauzele pentru care, credem, ne lipsesc încă operele cu subiect ţărănesc, reprezentative din punct de vedere rtistic. ,,Eroare,,- vor spune unii, aducând drept contraargument creaţia unui Marin Preda, Titus Popovici, Ion Lăncrănjan ş.a. Ceea ce ar fi totuna cu a-i fi eludat su răstălmăcit. Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. Când am afirmat că nu avem creaţii memorabile de inspiraţie rurală şi de strictă actualitate, am vizat totodată, absenţa unei noi tipologii româneşti. Credinţa noastră e că operele acestor prozatori demni de stimă reprezintă reuşite estetice integrale doar pe coordonatele istorico-sociale ale unui timp care numai prin seismele care îl agită anunţă vag şi prefacerile prezentului. Drama lui Ilie Moromete are loc în anii tulburi care au premers ultimei conflagraţii mondiale. Şi doar prin finalul ei tulburător prefigurează viitoarele frământări pe care le va cunoaşte satul românesc intrat în iureşul revoluţiei democratice. Ruralul a fost şi constituie încă o componentă tipologică importantă a literaturii române.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos Aurora pentru semnul de lectură!
Mult respect pentru această expunere!
.
Aurora, consideraţie