- Stai! Nu mă lăsa! Cu ce-am greșit?
Așa ar fi trebuit să sune strigătul disperat al Inei, dar nu-i ieșea niciun sunet. Încercă să alege după silueta bărbatului, care își mărea vizibil distanța, față de ea. Picioarele n-o ascultau, erau de plumb. Un câine mare, negru, îi tăie calea, își arătă rânjind colții, se repezi hămâind spre ea și... Ina se trezi, paralizată de frică; acea frică care mușcă al naibii de rău, în care te simți atât de singur și de neputincios.
Privi buimacă în jur, nerecunoscând locul și privirea i se opri pe fereastra luminoasă. “Privește spre lumină, Ina! și, zâmbește! Lumina va îndepărta coșmarul...”
„Of! Ami. De ce-ai plecat? Știu, am promis, n-o să te jelesc, odihnește-te în pace! Vezi? Mi-ai repetat de atâtea ori, încât a devenit instinct... Uite! privesc spre lumină...”
Ina privi în jur și zâmbi.
Locul deveni familiar, prietenos. Era vechiul dormitor al Amaliei, sora mamei sale, cea care o ocrotise, cea care nu acceptase... “Să nu-mi spui nici mami, nici mamă, e clar?, eu sunt Ami, iar mama ta va fi mereu cu noi, chiar dacă n-o vedem, ea va trăi cât timp îi vom pronunța numele și-o vom purta în suflet. Să râdem!, ea se va bucura. Hai să te pup, Inuco!”
Se uită pe telefonul mobil: 7:30 AM. „Oho! Am dormit doar patru ore, iar eu am impresia că a trecut o noapte întreagă.”
Titi n-o sunase; „înseamnă că doarme”... și, îi dădu ea un bip! (ăsta era semnalul lor, când se trezeau). “Acum ar trebui să merg la baie, să mă spăl”- așa gândi Ina, puse melodia matinală... Bună dimineața! Te iubesc! Zi de zi, de tine mă îndrăgostesc... mai avea destul timp până la întâlnirea cu Titi și, atunci o să-i povestească visul, iar el o să râdă, la fel ca altă dată de teama ei:
- Prostuță mică, cum să te părăsesc? Nu ești tu, iubițica mea?
Fredonând melodia dată la maxim: „O, scuze Ami! Da, știu c-o să trezesc tot cartierul”... trecu prin camera de zi, deschise calculatorul să se încarce și, țuști! la baie. „Apa purifică!... Ha! Ha! Ha! Cam așa spunea Ami”... și se strâmbă la oglindă, iar aceasta îi răspunse la fel, împrumutând chipul Inei.
Nerăbdatoare, Ina se îndreptă bâțâindu-se în ritmul muzicii spre calculator, să vadă dacă Titi i-a lăsat mesaj; telefonul încă nu sunase și deci, iubițel dormea!
Hopa! Iote, un mesaj offline messenger:
“Bunăă! Bine ați venit acasă domnișoară! Am pregătit cina și am încălzit patul. Cu ce începem? Văd că tremurați; este frigul vinovat sau emoțiile pricinuite de vizita mea nocturnă? Vă ajut să vă faceți comodă și vă invit, să începem cu o cină. Vom trăi o noapte feerică! De acord? Schimb melodia sau lăsăm muzica în surdină? Văd că țineți ritmul cu piciorul, zăresc chiar mai mult, dar mă abțin de la comentarii... Putem închina un pahar cu șampanie în cinstea revederii noastre? Aș putea să vă port pe brațe, în ritm de dans, măcar doi pași? Ați rămas la fel de frumoasă și fermecătoare, ca la prima întâlnire. Dacă vă sărut, promiteți să nu mă loviți cu nimic în cap? Bine, vă rog să luați loc la masă, trandafirul puteți să-l puneți în vază, să nu vă stânjenească…
Ba mi-e foame, dar prefer să vă mai privesc câteva clipe, sunteți exact ca în visul meu! Cum? Care vis? Visul meu despre fata mea, dragostea mea, iubirea mea... Nu vă ridicați, nu am vrut să fac nici o glumă, am fost pur și simplu sincer... Promit să nu mai scot un cuvânt, toată noaptea! Ghiță.”
“Păi Ghiță, e prietenul Amaliei,- gândi Ina, ce l-o fi apucat să-mi scrie mie declarații de dragoste? Aha, de asta îmi zâmbea când ne-am întâlnit ieri, și, se interesa dacă-mi poate fi cu ceva de ajutor, se dădea deci fecior, boșorogul… Ha! Ha! Ha!”
- Heeei, Ina!- apăru scris pe desktop… nu-i frumos să citești mesajele altora… Hi! Hi! Hi! Dă muzica mai încet… o să trezești tot cartierul, puneți fată altceva; tanga nu-i pentru vremea asta rece, o să te doară spatele… și vezi că întârzâi la…
- Ptiu! - se miră Ina. Tu ești Ami?
- Îhî! Hi! Hi! Hi!
- Muzica o dau, dar tanga nu, vrei să port "budigăi"? Nici tu nu purtai. Băi, e fain! Acum, putem conversa. Cum ai reușit, să faci asta, Ami?
- Ei și tu… văd că ai început să pui întrebări și să-mi dai replici, mânca-o-ar mama de isteață dulce! Bombonico! Tuuu… mi-am adus aminte de o chestie faină de la școală: colega mea de bancă, Nuca, o fată frumușică, frumușică, fusese la prima ei întâlnire, chiar înainte de ore (anul nostru avea ore după-amiaza), și, fiindcă nu știa ce să converseze cu băiatul, a tot băut suc după suc. În timpul orei, s-a cerut și ea, ca tot omul… afară. Profa, o domnișoară bătrână și ironică, ce nu înghițea fetele, i-a spus râzând: Du-te fato! și apoi… He!he!he!, ce să faci, dacă s-a lărgit.
Când a ajuns la ușa, Nuca-isteața s-a întors și i-a răspuns: Mai bine lărgită, decât ruginită… hi!hi!hi!
Au râs toți, inclusiv profa, că ținea la glume, chiar dacă era drăcoasă.
“Da, asta sigur este Ami!- concluzionă Ina. Mereu veselă, plină de glume. Când o întrebi ceva, deviază răspunsul, povestește mereu despre alții din tinerețe, de parcă n-a ieșit niciodată din acea perioadă…”
- Ami îmi spui și mie cum e prima iubire? și, n-am îndrăznit, până acum, să te întreb: De ce nu te-ai căsătorit? A fost din cauză că am apărut eu?
- Copil prostuț! Puteam să mă căsătoresc! Ce chestie! Cereri erau, dar… în niciun caz… tu n-ai nicio vină! Tu ești lumina și bucuria mea, printre alte bucurii pe care mi le-a dat viața.
Nu există nici prima dragoste și nici ultima! deși ai impresia asta, există doar IUBIRE! O ciclicitate, dacă vrei, pe înțelesul tău. Când o să faci cunoștință cu “înțelepciunea” o să pricepi… până atunci ai grijă, să nu te pui rău cu “experiența”, că asta te izbește rău, nu iartă!
Apropo, vezi în folder-ul meu… “La început, a fost…punctul!” Citește când ai timp și discutăm. Acum ai alte priorități… Titi! Să-l pupi din partea mea.
- Dar ce-i cu textul ăla?
- Eiii… L-am trimis luna trecută, în ultima zi, la un concurs literar, dar ăia s-au culcat odată cu găinile și, vax – proza mea… Hi! Hi! Hi! Tineri cocoși!... Gata, închide calculatorul! O să povestim altădată… Pup! Pup!
Ina ieșise de câteva minute din casă, calculatorul s-a deschis singur:
- Ghițișooor! Iubi! Hai, la o cafea… virtuală. Hi! Hi! Hi!...
- Bunăăă! Ok! pun melodia noastră:
Bună dimineața! Te iubesc! Zi de zi, de tine mă îndrăgostesc...
-->
Răspunsuri
Mulţumesc pentru video, are aceeaşi tematică cu proza!
O proza captivanta in care trairile interioare merg inaintea actiunii, poate putin prea condensata pentru nevoia mea de lectura. Admiratie.
Mă bucur dacă un text de-al meu captivează. Trăirile le redau cum mă pricep, probabil e nevoie şi de exerciţiul scrierii.
Frumos, mi-a placut, felicitări !
Mulţumesc pentru mesaj.
Felicitări! Frumoasă proză
Mulțumesc!