Partea 3/5
● - Norocul, dacă se poate spune astfel, a fost doborârea avionului lui Nik de către un avion rusesc, „Rata”, aşa îi spunea. Ignorându-l i-a căzut victimă. Frumosul şi agilul său IAR 80… cu treizeci şi patru de victorii… s-a prăbuşit dezmembrat! Până să primească un alt avion a avut timp să ajungă la Piteşti unde fusese chemat urgent. Alexandrina avea aici o rudă îndepărtată care a primit-o împreună cu Sultana în ultima ei lună de sarcină. În ziua dezastrului, chiar la aceeaşi oră, printr-o coincidenţă curioasă, venea pe lume Lăcrămioara, nume stabilit din vreme cu Nik, menit să amintească de suferinţele Sultanei bătută zilnic de bărbatul ei. Nu aveau nume pentru băiat, nu s-au gândit cum l-ar fi boteza, Sultana era prea sigură asupra semnelor primite şi cunoscute numai de ea. El a declarat naşterea copilului, numele fetei şi al părinţilor, iar după două săptămâni mama adevărată a plecat acasă, la bărbatul ei. Alexandrina şi Lăcrămioara au rămas la Piteşti încă o lună până când s-a sfârşit războiul în est. Nu s-a mai putut întoarce la Căneştii, Nik a fost arestat şi casa confiscată. Acuzat de fraternizarea cu agresorul, victoriile sale pe frontul de est erau doveditoare, a primit şapte ani de temniţă grea.
Rămasă la Piteşti Alexandrina a muncit cu ziua pe la diverse case de oameni avuţi, şi, când aceştia au sărăcit, la o cooperativă care fabrica păpuşi din hârtie. Cu greu plătea chiria aceleiaşi rude, iar Lac n-a huzurit.
Era o femeie frumoasă, nu trecea neobservată, primea deseori atenţii răsplătite pe măsură, fapt ce a dus la câteva avorturi. Privindu-şi seara faţa obosită în oglindă nu se ruşina, murmura o înjurătură urâtă, îşi amintea de Nik, se întrista gândindu-se la suferinţele lui inutile prin puşcării, îşi promitea să-l copleşească cu iubire când se va întoarce… cu cât nu i-a putut dărui în timpul cât au fost despărţiţi.
- Iartă-mă, iubitule, aerul, mâncarea şi patul sunt nevoi… Iubirea este numai pentru tine, pe ea n-o dau nimănui!●
- Abia în 1960 Nicolae a deschis un proces pentru reabilitare, a fost găsit nevinovat de toate acuzaţiile ce l-au dus la închisoare şi casa a fost restituită. Ţi-am spus, fusese confiscată odată cu condamnarea lui. Un timp a fost acolo o farmacie, apoi a locuit o familie de activişti… Toţi au murit în accidente ciudate. Bărbatul, cel despre care se spunea că era rău, îi băgase cu forţa în colectiv, a fost lovit de cureaua batozei, pe aria de pe prund unde se treiera grâul. Pe Valea Vacii s-au cultivat grâne, şi părinţii mei aveau acolo două pogoane, dar nu le-am cerut înapoi… Ştiam ce muncă este cu pământul, iar eu aveam pensie bună.
- N-am fost aşa de înţelept!...
- De fapt şi-a prins haina de curea, l-a tras la roata cazanului de aburi şi l-a terciuit! Dumnezeule, a fost o pedeapsă cumplită, dar a murit prea repede!
- Doamnă Argentina, nu se cade!...
- Pe nevasta lui am cunoscut-o, devenise chiriaşa mea după restituirea casei, era speriată de totul din jur şi mai ales, de viitorul ei. Buhaiul satului, scăpat pe prundul gârlei, a prins-o la spălat lână! Când au alungat taurul rămăşiţele au fost strânse într-o pătură, să n-o vadă oamenii cu maţele pe-afară. Nu ştiu ce vină a avut, sau dacă păcatele lui s-au întors şi asupra ei…
- Să nu spuneţi că v-aţi bucurat!...
- Atunci da! Mai rămăseseră în casa mea fata şi băiatul însurat cu o nefufină! Au plecat în două-trei zile, dar la parastasul de patruzeci de zile, când au vrut să vină la mormânt, autobuzul s-a răsturnat pe panta de la Izvorul Dulce, a luat foc şi au murit trei pasageri: cei doi fraţi, băiatul şi fata activistului, precum şi un cioban din Chilii. Aşa s-a stins neamul lor! Ca şi al lui Nicolae…
- El ce a greşit de a fost ajuns de pedeapsă?
- Nu el, părinţii noştri, ai mei şi ai lui, cei care s-au opus dragostei noastre, cei care ne-au blestemat… N-am înţeles de ce au fost aşa de înverşunaţi?! Ştii cum au fost sfâşiaţi părinţii mei, amândoi deodată, de un urs ce nu s-a mai văzut nici înainte nici după nenorocire… Le-au fost smulse inimile, nu se înmuiau de nimic, nu le-a folosit în viaţă, poate nici în ceruri… ursul le-a smuls… şi ficaţii! Nu-ţi vine să crezi!
- E o poveste ciudată!... constată Serafim având imaginea celor doi cu pieptul desfăcut de labele unui urs uriaş.
- Cam în acelaşi timp mama lui a murit cu o rană grea la sân, nu mai avea nevoie de el, îşi blestemase fiul pe care-l alăptase! Tatăl său a avut cancer la cap, acolo trebuia să se afle mintea omului, era locul unde se găseşte judecata… dacă nu avea inimă nici judecata nu a fost înţeleaptă… Dacă ar fi avut inimă ar fi avut o boală la ea!
- Deci faptele au adus bolile… şi ursul acela, fantomă sinistră! De ce crezi că bărbatul tău a fost în puşcărie? A primit şi el o pedeapsă!?
Un timp baba Alexandrina a tăcut visătoare, cu gândul plecat, evident în trecut.
- Aflasem că se dă drumul din puşcării unora dintre cei condamnaţi pentru delicte politice, dar Nicolae mai avea un an şi jumătate de făcut… Mă mutasem la Joseni, în casa noastră goală, era a primăriei de la condamnarea soţului meu. Când a venit cu autobuzul de seară arăta ca o umbră, slab, neras, dar cu privirea strălucitoare, două stele albastre incandescente. Până când a adormit Lăcrămioara s-a lepădat de ceea ce adusese din puşcărie, era gol, curat aşteptându-mă pentru o noapte nesfârşită. Mi-am ţinut promisiunea făcută cu ani în urmă… Dar dimineaţa nu m-am trezit… a fost prima plecare.
● Strada luminată de soarele dimineţii ce-i strălucea în faţă se pierdea dincolo de dealuri, dreaptă, lucitoare, pustie. Un puşti pe bicicletă distribuia ziarele făcute sul. Era orbită de atâta lumină şi îi era foame. Se cercetă cu atenţie, voia să ştie mai multe despre ea, nu se întreba cine este, dar se uimea de sine însăşi, chiar dacă nu-i era clar unde ar fi trebuit să se afle în acea clipă. Rochia albastră cu picăţele albe îi plăcea, pantofi sport negri şi centură de piele asemenea. Geanta mare era singurul bagaj. „- Trebuie să-mi cumpăr o groază de lucruri! Unde am lăsat, oare, bagajul?”
Hotelul nu părea prea lustruit, dar undeva era obligată să înnopteze, ştia că va mai rămâne în zonă, chiar dacă nu ştia motivul. La recepţie o fetiţă slăbuţă îi dădu formularul de înscriere şi semnă grăbită în registru: Minna Hower.
- Mor de foame, unde aş putea mânca ceva aşa de matinal?
- În bar se intră pe uşa aceea, domnişoară Minna. Cereţi specialitatea casei.
Înainte de a trece de uşă verifică dacă are bani. Da, avea cinci sute de dolari şi mărunţiş destul. După ce bău şi două căni de cafea, totul a costat doar 8 dolari
Voia să cunoască oraşul, adică singura stradă construită cu clădiri ridicate fără nicio ordine. De asemenea, întregirea garderobei intime se impunea stringent. Cărând o valijoară neagră, burduşită, a intrat în barul situat la intersecţia principală. Îi era sete după atâta alergătură.
- Ne pare rău, domnişoară, nu aveţi acces aici, neînsoţită! Sunteţi, probabil, străină, altfel aţi fi ştiut!... N-am mai pus un anunţ inutil…
Minna privi barmanul, un adolescent neîmplinit şi prost ras, apoi se roti enervată, căutând o altă femeie singură care să-i sprijine prezenţa. Nu întâlni decât privirile stupide ale câtorva bărbaţi surprinşi şi nelămuriţi de curajul încălcării regulilor. Făceau, împreună, o masivă opoziţie căreia nu merita să te opui.
- Nu ştii unde-aş putea bea ceva răcoritor, fără alcool? Întrebă ea tânărul uscăţiv de la bar.
- La masa noastră, domnişoară! Îmi iertaţi stângăcia, stăteam cu spatele la intrare şi n-am observat când aţi sosit. Sunteţi aşteptată şi binevenită, sper ca afacerile noastre să fie profitabile pentru amândoi.
S-a apropiat de Minna cu pas de alergător, puţin cam mândru de statura sa şi, îşi dădu ea seama, de şarmul de netăgăduit. Zâmbetul de cuceritor părea doar bunăvoinţă şi femeia intui viitorul.. Nici un bărbat nu e galant fără să aştepte o recompensă. Pentru o clip a fost cuprinsă de panică, nu ştia sau nu-şi amintea ce statut are… dacă va fi incomodată de virginitate pentru a folosi ocazia şi a nu pierde ocazia… Se va mai gândi, îşi spuse ea aşezându-se la masă. Era a doua oară când se enerva în câteva minute. Un pahar cu limonadă apăru pe o farfurioară şi, în timp ce bea, se ridică în picioare şi privi roată în saloon, surprinzând iarăşi cum toţi se uitau la ea ca la o ciudăţenie. Doar fundul paharului gol auzi înjurătura dar când îl trânti de podea, zgomotul îi făcu să tresară.
- Băiete, vino să-ţi plătesc!...
- Stai jos sau te plesnesc, auzi şoptit avertismentul bărbatului. În cinci secunde s-au înţeles, el va fi dominant, ea se va supune, alintată, iubită şi va obţine totul… Zâmbi cât de plăcut putea, îl trase încet către ea şi îl sărută senzual pe buze, destul de mult timp pentru ca bărbatul să fie prins definitiv. Mirosea plăcut. Cu mâna liberă îl apăsă pe umăr, aşezându-se şi ea.
- Ai dreptate, mai bine începem tratativele! Spuse ea cu glas cristalin, suficient de tare pentru a fi auzit în toată încăperea.
Ceilalţi trei prieteni o salutară ceremonios şi s-au aşezat la o masă de lângă intrare. Din acel moment zgomotele şi râsetele obişnuite ale barului ignorară prezenţa Minnei şi a partenerului ei.
- Mă numesc Darrell Hower.
- Sunt uimită… numele meu este Minna Hower. Nu-ţi sunt soră, nici mamă, deci aş putea să-ţi fiu soţie! Să caut în geantă, poate găsesc actele doveditoare, ne-ar scăpa de cheltuieli şi de o ceremonie controversată.
- Unde ne vom fi căsătorit? Ai idee ce dezastru va fi în familie la mine? Tocmai se fac pregătiri de nuntă cu Sarach… eu şi ea!
- Dacă tu hotărăşti voi… ascunde actul. Voiam să spun că îl voi rupe, dar copilul nostru va avea nevoie de paternitate.
- Avem, deja un copil? Ai venit cu el?
- Nu, dar îl vom face în următoarele două ore.
- De ce ne trebuie atâta timp pentru o întreprindere atât de plăcută!?
- Mai întâi vom mânca ceva, detest să fac dragoste pe stomacul gol, apoi ne plimbăm pe strada principală, să ne vadă cât mai mulţi, vestea să ajungă la Sarach înaintea ta… Mai apoi îţi amintesc că am nevoie de un preludiu… sunt născută în zodia gemenilor, dacă n-ai uitat! Struneşte taurul din tine!
- Să lăsăm gluma, domnişoară Minna! Ce vrei, de fapt, de la mine?
- Totul!
- Ce-mi oferi?
- Totul!
- Bănuieşti la ce te înhami, ştii ce te aşteaptă?
- Nimic nu poate depăşi puterea unei femei hotărâte! Mai ales când are două ţeluri ferme: să mănânce şi să facă dragoste!●
Urmează partea 4/5
-->
Răspunsuri