Partea 4/5
- Când am „plecat” prima dată toţi au intrat în panică. Prima fetiţă ar fi avut atunci cincisprezece ani iar eu împlinisem patruzeci şi unu plus cinci luni, surprinzător, chiar în aceeaşi zi. Era douăzeci şi unu septembrie, echinocţiul de toamnă. Nu cred că datele au avut conotaţii speciale, dar nici despre întâmplare nu poate fi vorba! Dacă voi mai trăi am să caut sensurile ascunse şi, dacă vor fi, mi se vor revela. A doua „plecare” s-a petrecut, dacă nu greşesc, am însemnat datele tuturor acestor situaţii extraordinare pentru a le ţine minte, la douăzeci şi unu martie, echinocţiul de primăvară. Interesant, nu? Cineva a vrut să-mi spună: „- Acum universul nostru local se află în echilibru, totul este egal aici şi acolo, totul, dintr-un punct de vedere obscur, neinteligibil, este unit prin sincronism sau alte legături neînţelese de către noi. Te poţi duce unde vrei, acolo sau aici… Numai că nu hotărăşti tu!” Mai faci o cafea? Nu terminăm prea repede.
- Putem amâna pentru mâine!...
- Omule, chiar crezi că apuc zorile? La anii mei nici minutele nu sunt câştigate decât după trecerea ultimei secunde. De la hotelul unde ne-am destrăbălat într-un fel care mă minunează şi sperie în acelaşi timp a trebuit să mergem acasă la familia Hower. Surpriza şi adversitatea persoanelor prezente părea o comedie sinistră, îi priveam amuzată cum îl somau pe Darrell să mă alunge. Îi zugrăveau perspectiva sinistră a stricării neamului cu implantul unei necunoscute cu moralitate îndoielnică şi zestre genetică neverificată. El îi privea zâmbind spunându-le doar atât: „- Este o parteneră minunată şi are suflet!” „- Toţi avem, nu numai ea! Ce crezi că va simţi Sarach când va primi această veste zdrobitoare, cum se va simţi după patru ani de logodnă şi atâtea nopţi petrecute, de voi doi, împreună?” „- Au fost şi alţii cu care a petrecut nopţi minunate!... Chiar şi în timpul acestor patru ani în care am suportat mofturile şi aventurile ei. Bine că nu mi-a legat un copil de gât, al nu ştiu cui!” „- Să nu o ponegreşti, nu meriţi să întinezi onoarea ei! Ai putea fi împuşcat pentru o asemenea afirmaţie” s-a răstit mama lui. În acel moment eram îngrijorată. „- Cine crezi că e mai bun pistolar? Cei doi fraţi alcoolici nu pot ţine o armă în mână, iar boşorogul ei tată cu parkinsonul lui!... De altfel am mărturia notarială a trei dintre bărbaţii cu care s-a simţit bine… dintre cei şase sau şapte care se laudă… Chiar crezi că o onoare de apărat?” „- Eşti un monstru!...”
Bătrâna Argentina a sorbit cafeaua rece şi a fumat în tăcere două ţigări. Erau primele şi, speram eu ultimele, pachetul era aproape gol. Serafim tăcea respectându-i momentul de interiorizare. Nu simţea nevoia somnului, poate cafeaua, poate ciudăţenia situaţiei…
- Monstru, domnule Serafim s-a născut peste un an. Când i-am „părăsit”, când am plecat din locul „acela”, peste exact trei luni, ştiam că sunt gravidă, dar revenind „aici”, am uitat totul. Preocuparea lui Nik pentru sănătatea mea, pentru suferinţa care a dus la coma în care zăcusem trei luni, era înduioşătoare.
Deodată bătrâna a început să râdă în hohote, înecându-se şi tuşind tabagic, liniştindu-se repede. A mai fumat o ţigară în tăcere.
- Eram asaltată de monştri! Cele două fetiţe moarte născute „aici”, fetiţa monstruoasă născută „acolo”. A murit după o lună, cred că au ucis-o cu injecţii. Am să-ţi povestesc… Darrell a fost un monstrul, cel care a complotat uciderea ei. „Acolo”… Nici „aici” nu scăpasem! În primele trei luni lipsă şi, mai apoi, în tot timpul plecărilor mele de după aceea, Nik s-a atins de mine… adică îşi lua drepturile de soţ. Eram inconştientă, nu mă întreba nimeni, nu acceptam, nu participam, nu simţeam! Ce eram atunci când?... O nevastă moartă, aproape moartă, dar obligată să pară vie, folosită ca o vită! Într-una din aceste plecări toate precauţiile lui au fost inutile, am rămas însărcinată, avortul s-a impus inevitabil. Aşa am aflat, a mărturisit, nu putea ascunde de mine, sunt, şi astăzi, puternică. Uimirea şi scârba au împiedicat reacţiile mele, părea o acceptarea tacită, de altfel, naturală după el. Bărbatul avea nevoi şi o nevastă luată tocmai pentru această situaţie, nu se putea nega faptul! Putea apela la altă femeie când nevasta lui era la îndemână, lângă el? Doar puţin moartă… Prea multă vorbă! Povesteşte şi dumneata ceva deosebit!
● - Darrell, iubitule, va trebui să adoptăm un copil, eu nu pot naşte decât… Ştiu, chiar dacă nu-ţi pot explica acest sentiment înfiorător, noi doi nu putem aduce pe lume copii obişnuiţi, cu ochi albaştri şi zâmbet pe buze… Adică tu ai fi însămânţat şi eu aş fi putut naşte îngeri, fiecare în parte suntem sănătoşi, dar împreună am creat infernul. Niciunul dintre noi doi nu este rău, nu avem tare trupeşti şi nu moştenim fărădelegi. Când ne vom cunoaşte mai bine voi avea curajul să-ţi spun, acum, te rog, nu mă sili să-ţi destăinuiesc mai mult, ai suferi până la limita inumanului!
Se gândea la fetiţa ei născută hidoasă, deformată şi inconştientă, o creaţie a infernului.
- Iubitul meu, ea poartă pecetea urii neamului vostru, a repulsiei faţă de unirea cu mine… Dacă n-aş fi sigură că eşti mulţumit de mine aş pleca, nu ştiu prea bine unde, dar departe de ei, de încrâncenarea lor. Am nevoie de iubire şi linişte, de odihna ce o merit. Dau în schimb tot ce mi s-ar cere, totul în afara dorinţei lor de a te părăsi. Nu le ofer bucuria despărţirii noastre! Alungă-mă şi voi dispare… mă vor lua Puterile Astrale şi mă vor duce… ştiu numai ele ţărmul.
Aşa s-a făcut înţelegerea lor. Lipiţi, încercuiţi strâns cu puterea braţelor şi împletiţi cu restul trupului, îşi dăruiau bucuria fără obişnuinţele ancestrale ale dragostei trupeşti. Aşa trăiau extazul ore şi se dezmeticeau îngrijoraţi de trecerea prea înceată a timpului.
Când a apărut în cărucior cu Velur, fetiţa de culoare adusă din Mexic şi adoptată cu bucurie de amândoi, şeriful s-a hotărât să cerceteze prezenţa Minnei în comunitate. Scotocind în vechea ei poşetă ea a scos acte despre care nu ştia şi care susţineau onorabilitatea pusă la îndoială de familie.
- Te rog să nu vorbeşti, voi chema avocatul meu! o sfătui Darrell.
- Nu este acuzată, vreau doar nişte răspunsuri.
- Le vei primi doar prin avocat şi numai dacă formulezi o acuzaţie! Nu poţi ancheta soţia mea fără a avea un motiv serios. Ştii foarte bine că nu este adaptată prea bine, iar eu am garantat pentru ea. Sper că nu vrei să-ţi depăşeşti atribuţiile. Nu văd un delict în a fi nevasta cuiva, mai ales când acela sunt eu ! Ai altă părere?
- Evident, nu! Dar vom cere referinţe…
- Mă tem că faci o gravă eroare, iar eu, bănuieşti cred, nu o voi tolera! Şerifule, pentru aşa ceva se moare în Texas!
- Dragul meu, să facem pace! Domnule, vă rog uitaţi-vă pe aceste documente, reţineţi amănuntele folositoare, lămuriţi-vă pe deplin şi să ne salutăm de pe partea opusă a străzii!
Darrell a fost evitat de unii prieteni şi de asociaţii în afaceri, a intrat într-o zonă neclară a eficienţei, totul stagna fără explicaţii logice, rezultatele erau mereu mai proaste, dar, cu o intuiţie curioasă, Minna a sugerat schimbarea teritoriului unde urma să-şi prezinte oportunităţile. Au apărut beneficii nesperate. Activitatea lui discretă aducea acum venituri foarte mari şi s-au mutat într-un oraş situat mai la nord, acolo unde nu erau cunoscuţi. Chiar în timpul mutării Minna a intrat în coma ei previzibilă şi a fost internată într-o clinică privată pentru îngrijire competentă.●
Bătrâna aprinse o nouă ţigară şi Serafim se întreba unde erau Coca şi Lac. Ele, prin prezenţă şi sporovăială ar fi putut să-l salveze, să se culce. Trecuse binişor de miezul nopţii, iar doamna Alexandrina nu obosea, nu-i dorea odihna binemeritată după agitaţia unei zile în care vorbise mai tot timpul. Pentru el se clarificase enigma, adică numai acea parte vizibilă, starea de inconştientă alternativă, cu trupuri diferite blocate în două lumi depărtate şi fără nicio legătură alta în afara sufletului ei, indivizibil, alergând între cele două stări materiale… desăvârşind de fiecare dată acelaşi scenariu dureros, disipând prin sacrificiul ei neiubirea celor din jur.
- Vă trebuia mult timp pentru adaptare atunci când ajungeaţi într-un dintre cele două existenţe? o întrebă distrat Serafim. Nu vă era uşor… Nu?
- Nicidecum! Fiecare trezire era o continuare firească a zilelor anterioare debutului crizei, rareori îmi aduceam aminte de dubla mea familie, de celălalt bărbat, de celălalt copil. Orice gând îl anulam repede şi trăiam viaţa intens, fără amintiri parazite, cu aceeaşi bucurie sau tristeţe.
- Mă chinuieşte un gând stupid, vreau să vă pun o întrebare dintre acelea care nu se rostesc, dar cred că acum, având înţelepciunea timpului trecut, nu va părea deplasată. Care dintre existenţe a fost mai dorită, care dintre situaţii vi s-a părut mai lejeră, în ce loc aţi simţit, cu adevărat, că sunteţi acasă, că aparţineţi firesc acelei lumi?
- Până la treizeci şi doi de ani am fost numai aici, iar după patruzeci n-am mai plecat, adică din anul 1955.
- Nu vă e dor de cei de acolo?
● Pe terasa locuinţei sale din Port Neches Darrrell asculta relatarea şerifului J. Dave care tocmai sosise cu o maşină fără însemnele poliţiei din New Caney. Băuse o sticlă de limonadă rece şi transpira abundent, fuma trabucul ce devenise astmatic în căldura miezului zilei, chiar dacă briza lagunei făcea aerul respirabil.
- Cu adevărat, Darrell, am găsit relatări interesante în Annapolis, Maryland referitoare la Minna. Nu pot spune că am lămurit toate faptele petrecute în urmă cu şase ani, dar am câteva certitudini. Mai întâi, chiar a existat o persoană Minna Hower în Cartierul de west al oraşului, la adresa cunoscută. Părinţii şi chiar Minna au fost descrişi amănunţit de unii vecini, uneori cu amănunte greu de acceptat pentru persoane cunoscute şi apropiate. Eşti sigur că vrei să afli totul?
- JD, dacă nu voi asculta toată povestea ta voi avea, cu siguranţă, momente în viaţă când voi regreta, când unele situaţii vor fi umbrite de bănuieli, de legături ipotetice cu trecutul. Cunoaşterea părţii tale de adevăr va simplifica, poate, comunicarea şi înţelegerea, ne va uşura existenţa.
- Sau o va compromite!
- Depinde dacă porneşti spre conciliere sau te îndrepţi către zona conflictuală unde dreptatea este numai a unuia singur, a ta. Îţi construieşti un eşafodaj de principii atât de bine înţepenit încât orice altă infuzie este respinsă, nimic din ceea ce nu se articulează pe el alunecă şi se prăbuşeşte în neant. Eu sunt pregătit să ascult şi să meditez, să accept şi să şterg trecutul! Bănuiesc ce vrei să-mi spui, intuiesc genul de informaţii cu care ai de gând să schiţezi imaginea, încă necunoscută mie, a Minnei. Greşesc?
- S-ar putea ca realitatea să fie de nesuportat!
- Nu te-am întrebat de la început, JD, ce urmăreşti, cine ţi-a impus să cercetezi trecutul Minnei şi de ce ai ajuns la mine cu această poveste?! Nu ţi-am cerut-o! Ai ajuns în situaţia să formulezi o acuzaţie împotriva ei?
- Vechea noastră prietenie, Darrell, este cea care a creat obligaţia şi funcţia mi-a dat posibilitatea… Nu pot vorbi, încă de acuzaţii!
- Rişti foarte mult, JD!
- Darrell, Minna nu există, adică a fost omorâtă, asasinată de un violator ocazional în urmă cu opt ani. Adevărata MInna putrezeşte pe undeva… Înnebunitor este faptul că Minna, cea din Maryland, seamănă perfect cu soţia ta, adică este, cred eu, chiar ea, cu toate că trupul ei ar putea să putrezească pe undeva…Minna este o zoombie!
Darrell şi-a aprins un nou trabuc şi a umplut paharele cu băutuă, al lui cu alcool, iar al şerifului cu limonadă. A pufăit zâmbind şi privirea lui, lipsită de interes urmărea deplasarea unui pescador, un punct negru ce se târa pe plumbul lichid al lagunei.
- Ca să înţelegi ce s-a petrecut atunci voi începe cu un fapt supărător… Minna a fost nevoită să plece din şcoală la cincisprezece ani, se încurcase cu un profesor, nu contează care. Timp de trei ani a colindat statul trăind din ceea ce primea pentru serviciile făcute clienţilor. N-ar trebui să te supere, este bine să ştii…
- Cunoaşterea nu este, întotdeauna, un avantaj, cea despre care vorbeşti aduce obligaţii mari, JD. Vorbeşte!
- Vecinii au dovezi că printre clienţi, ocazional, se afla şi tatăl ei vitreg… Îţi spun aceasta ca să stabilim profilul moral al femeii despre care vorbim.
Darrell îl privea acum pe şerif, cu aceeaşi privire lipsită de interes.
- Apoi s-a mutat la un tip, Dave Hariss, iar mai târziu s-a aflat că amândoi au jefuit câteva case şi au ucis doi bătrâni încăpăţânaţi ce nu voiau să le dea banii. Asta a descoperit poliţia. Dar n-a fost proces, nu i-au putut prinde în viaţă. Între timp Minna a avut o noapte pasională cu Mark, tatăl ei vitreg, după ce mama sa a intrat în comă alcoolică şi a murit. Poliţia bănuieşte că i-au turnat băutura cu forţa pe gât, s-au găsit unele semne. Peste două zile casa familiei a luat foc, dar incendiul provocat a fost pus de un om lipsit de profesionalism şi a fost stins repede. Mark zăcea împuşcat de aproape în frunte… Vina a căzut pe Dave, crimă pasională. În acest timp Minna a dispărut şi n-a mai fost găsită vreodată şi nici alte veşti despre ea nu au apărut până în urmă cu doi ani.
- Ancheta a făcut-o poliţia locală?
- Până la urmă s-a implicat FBI-ul, dar n-au descoperit fapte noi.
- Tu, JD, ai citit toate acestea în dosarul aflat la poliţia din Annapolis, sau ai făcut cercetările tale?
- Deocamdată sunt doar date din ancheta lor, dar am nişte idei…
- Ai riscat mult până acum implicându-te în acest caz la care nu te-a solicitat nimeni. Eşti sigur că acţiunile tale vor descoperi noi date folositoare cuiva sau va creşte inconfortul nostru, al meu şi al soţiei mele şi, totodată, primejdia unor nori negrii deasupra capului tău?
- Darrell, aceasta este meseria şi menirea mea, aceea de copoi, vreau să asigur liniştea cetăţenilor prin izolarea celor periculoşi. Trebuie să ştii că Dave a murit în puşcărie asasinat de un alt deţinut, cazul părând curios deoarece nu avea conflicte cu nimeni. Mai ciudată a fost situaţia din urmă cu doi ani când a fost prins, după o anchetă norocoasă un criminal în serie, Mark Bruad. Printre victimele sale a fost enumerată şi Minna…
- Cunoşti multe amănunte din această poveste?
- Toate câte au fost strânse şi nu sunt multe zone neclare. Doar locul unde se află cadavrul victimei… Este o poveste ciudată. Mai trebuie găsit cadavrul şi întâmplarea nu va mai fi o enigmă, Darrell, ne trebuie trupul celei ucise!
- Crezi că ştiu unde se află? Nu-l ascund, JD, ştii bine, eu iubesc doar femeile fierbinţi!
Şeriful termină băutura din sticla aburită. Picături mici curgeau încet pe tăblia mesei. Darrel fixa punctul negru al pescadorului sau al altei nave aflate în depărtare pe lagună. Undeva se auzea doar motorul astmatic al unei maşini de tuns iarba.
- A înjunghiat-o de două ori şi, deoarece nu murea, i-a tăiat gâtul. Adânc spunea Dave, atât de disperat a fost încât tăietura a retezat toate venele şi sângele l-a împroşcat, orbindu-l. Se aflau pe buza unei viroage şi doar a împins-o în gol. A coborât după ea îngrămădind pietre peste trupul inert. Apoi s-a spălat în râuleţul ce curgea acolo. Dar, mai târziu, când s-au dus la locul arătat de el au găsit doar pietrele, se vedea foarte clar urma trupului şi bolovanii daţi deoparte. Nu părea scos de animale, nici mâncat de ele, nu se mai vedea nici un rest. În astfel de cazuri mereu rămâne câte un os. Aici nimic! Minna dispăruse întreagă, vie sau moartă nu putrezise în locul acela. Cineva o luase sau ea plecase, chiar moartă fiind. Nu te intrigă Darrell?
Urmează partea 5/5
-->
Răspunsuri