Partea 5/5
- JD, cred că eu nu am nimic comun cu această povestire, omorul acela a vizat o ală persoană, nu Minna, soţia mea, este foarte primejdios să susţii o asemenea ipoteză! O femeie înjunghiată, cu carotida secţionată şi îngropată temeinic sub pietre nu are cum ajunge în Texas. Şi. Mai ales, JD, nu poate naşte! Minna a născut un copil firav şi imatur, dar a procreat. De altfel, urmele tăieturilor ar trebui să se vadă!...
- Dave a recunoscut în fotografia fetei persoana care a fost ucisă, iar eu am unele recente identice cu ale acelei femei, chiar dacă au trecut câţiva ani de atunci. Fără nicio îndoială, Darrell, Minna este victima, este absolut cert! Ceva este curios la soţia ta, poartă continuu o eşarfă la gât, sau o panglică cu un medalion, adică ascunde tăietura… Vom verifica dacă are cicatricea!
- Îţi trebuie un mandat!
- N-o să fie nevoie, o vei chema aici şi vom vedea cu ochii noştri urmele de pe gât. Doar dacă sunt, iar eu ştiu că are cicatricele tăieturii! Şi ale înţepăturilor de cuţit! Tu nu le-ai văzut până acum?
- Ne aflăm într-un moment delicat, JD, şi cred că e bine să pleci. Dacă obţii un mandat şi o acuzi de un delict… Doar aşa cred că va veni însoţită de avocat. Terenul pe care te afli este foarte alunecos deoarece nu ai o cauză de cercetat, nici un denunţ şi nicio misiune! Spune-mi, JD, de ce te preocupă atât de mult viaţa Minnei?
- Trebuie judecată pentru jafuri şi pentru uciderea bătrânilor! Dave a mărturisit că ea a fost cea violentă, i-a lovit cu bâta până au murit amândoi. Nu voiau să le dea banii sau nu aveau ce da! Minna aceea este, sau a fost, o criminală, iar eu trebuie să-mi fac datoria. Ar fi bine să o chemi, să clarificăm această treabă şi să încheiem povestea. E prea cald, strădania mă face să transpir din belşug. Du-te după ea!
- Mai e timp să renunţi, să pleci acasă şi să uiţi de noi şi de viaţa noastră. Toţi am avea de câştigat câte ceva!
- Nu-mi închipui că vrei să mă mituieşti! Darrell, îmi vei mulţumi că te-am scăpat de ea!
Darrell se sculă lent din scaunul lui din fibre de cocos şi păru că se clatină. Şeriful întinse mâna să-l susţină dar totul a fost o iluzie şi bărbatul dispăru în interiorul umbros al casei. Nu se auzea chemarea soţului şi se părea că Darrell urca scările pentru a-şi aduce soţia fără a face mult zgomot. Neaşteptat se auzi vocea lui.
- JD, vrei să vii înăuntru? Minna este dispusă să vorbească cu tine.
În pragul uşii se auzi bubuitul puştii şi şeriful primi încărcătura a două cartuşe pentru urşi, în piept şi frunte. Nu putea supravieţui acestui atac violent. Paşii precipitaţi ai Minnei se auzeau pe scări în timp ce striga îngrozită:
- Darrell, ce s-a întâmplat, Darrell? Cine a tras?
Ajunsă la baza scărilor se îngrozi când văzu trupul celui culcat la podea şi pe soţul ei cercetându-l. Când acesta se ridică ţinea revolverul şerifului în mână, dar Minna nu-l luă în seamă.
- Cine a împuşcat omul acesta? Doar n-ai ucis un poliţist, nu aveai motive!
- Am aflat cine eşti, Minna, ce-ai făcut înainte de a veni în Texas şi bănuiesc ce planuri ţi-ai făcut cu mine şi copilul…
- Pari agitat, Darrell, aruncă revolverul şi să discutăm!...
- Mă vei convinge, îmi vei demonstra ce dreptate ai avut şi-ţi vei justifica toate faptele. Femeile au, întotdeauna, argumente convingătoare. Prefer o soluţie radicală.
Gaura din piept nu s-a văzut imediat, dar cea din fruntea femeii arăta ce bun ţintaş este texanul. Faza următoare a durat câteva secunde, revolverul a fost şters cu grijă şi plasat în mâna mortului, apăsându-i degetele pe trăgaci şi asigurându-se că amprenta palmei lasă urme pe mâner.
„- Oare o zoombie poate fi ucisă de gloanţe, sau trebuie străpunsă inima cu un ţăruş?” se întrebă Darrell în timp ce apela poliţia locală. Eşarfa de voal de la gâtul Minnei se desfăcu şi abia acum privi cu atenţie cicatricele cărora nu le acordase, niciodată, importanţă. ●
- Se luminează de ziuă şi n-am aflat o întâmplare deosebită din viaţa dumitale. Ai trăit atâţia ani într-un mod atât de anost încât nu laşi nimic, adică nici-o amintire notabilă, în urmă!? Poate eşti fericit, poate nu…
- Important este ceea ce s-a săvârşit în interiorul meu… acolo trebuie să se afle faptele importante, nu în exterior, mă refer la suflet şi spirit şi mai puţin la trup.
- Cred că mă voi culca, eşti prea subtil pentru mine… Ca să-ţi răspund la ultima întrebare, domnule, e bine să ştii un fapt cu adevărat curios… Cu Darrell am simţit extazul adevărat, dragoste lui a fost foarte de puternică şi reuşea să mă cuprindă cu totul în vârtejul ei. Câteva zile tânjeam după clipele petrecute cu el, apoi amintirea lui şi tot ce mă lega de Texas se disipau. După o săptămână mă reintegram locului acesta. Să-ţi spun un secret, asta doar ca să nu-l iau cu mine în mormânt… nu interesează!... La un an de la ultima plecare amintirea lui Darrell a revenit insistentă şi îmbrăţişările cu el mi-au lipsit… pentru tot restul vieţii.
- N-aveaţi sentimentul unei stări de duplicitate, de incorectitudine faţă de celălalt, de participarea la un adulter?
- Nu fi stupid! Ai suferit pentru Coca atunci când erai în pat cu amanta?
- N-am avut asemenea situaţii! N-am înşelat-o…
- Nici ea pe tine? Eşti cu adevărat un tip aparte! Este clar, nu ai ce povesti!
- Doar în interior, sufletul meu s-a schimbat…
- E greu de priceput ce spui, iar eu sunt prea bătrână pentru a mă interesa de vieţile altora, atâta timp cât nici a mea nu este luminată. Condu-mă în casă, tinere, merg mai greu după ce stau mult pe scaun.
- Doamnă Argentina, acum cred că aţi trăit un fapt ciudat. Nu cunosc ceva asemănător!!
● - Darrell, te arestez pentru uciderea Minnei şi a şerifului J Dave.
- Ce m-a dat de gol, detective?
- Alicele deformate, le vezi, sunt şase. Au lovit metalul revolverul de la subţioara lui JD şi s-au turtit, asta arată că ai tras cu puşca înaintea folosirii lui pentru uciderea Minnei. Când soţia dumitale a fost împuşcată JD era mort şi, cum nu se mai găsea nimeni prin apropiere, rezultă că dumneata eşti făptaşul ambelor asasinate.
Darrell privea pentru ultima oară plumburiul lagunei; remorcherul dispăruse şi lipsa oricărei mişcări i se păru de rău augur.
Condamnat la o detenţie de cincizeci de ani, fără eliberare condiţionată, el a murit la numai şase ani de la evenimentele povestite aici datorită unei boli ciudate şi devenite rară, otrăvirea cu arsenic. Ancheta nu a descoperit autorul acestei ultime crime, rămânând un fapt ciudat în istoria închisorii.●
Finalul povestirii
2013
-->
Răspunsuri