Era dimineață după o noapte de ploaie de vară soarele parcă mai curat, alinta firea cu o căldură blândă, primenitoare. Bine dispus, mergeam pe stradă printre oameni străini ce și ei păreau mai luminoși mai buni.
La colț câțva cersetori scot sunetele lor rugătoare, stănd jos lângă cutia cu mărunțiș și legănându-se în ritmul cântării lor. Mă uit și văd urmele neingrijirii, ale nespălării... ba nu, uite unul mai curat!
Mă duc să-i dau ceva mărunțiș și-i spun:
- Uite îți dau tie, că ești mai curat!
Și întorcând capul către ceilalți ce se uitau la noi:
- Mai spălați-vă și voi, așa ca el!
Si am plecat încercând să mă bucur iar de starea de dinainte...
- Aoleu! Stai! Ce dai bă, ce-ai cu mine? Aud vocea celui ” miluit” de mine mai devreme.
Mă întorc și mă uit la o scenă incredibilă: alți doi, luaseră noroi dintr-o baltă și l-au murdărit pe cel curat...
Mi-a zburat liniștea din suflet, de indignare! Dar... am mers mai departe.
Păcat, putem fi așa frumoși uneori... să zburăm spre aștri... dacă nu ne ajunge din urmă o mână de noroi, de la cei ce nu pot zbura!
-->
Răspunsuri
Frumoasa povestire,felicitari!
Mulțumesc de aprecieri, n-am vrut să fie încheierea pesimistă, am spus acolo ”Dar... am mers mai departe” Acel mai departes așa cum spui tu, ștergându-mă de noroiul din suflet, ce-l simțeam de atâtea ori în societate, chiar și cea literară uneori... Dar nu aici în acest site! Cu căldură în suflet, V
o poveste extraordinara, Viorel! asta mi-a amintit de o intamplare recenta, foarte asemanatoare... intr-un grup, nu de cersetori, ci de persoane cu o anumita educatie; nu de saraci, ci bucurandu-se de anumite inlesniri economice. singurul lucru pe care-l aveau de facut era sa petreaca din cand in cand timp de calitate impreuna, pentru ca de aceea se si stransesera in acel grup. si totusi, cum cineva ridica un pic mai mult capul si arata ca ar fi mai inzestrat din punct de vedere spiritual, intelectual, imediat aparea o persoana, sau doua sau noua care sa-l aduca la nivelul celorlalti, aruncandu-i "un pumn de noroi".
tu termini pe o nota mai pesimista... eu as zice ca putem zbura chiar daca ne ajunge din urma acea mana de noroi: ne stergem si mergem mai departe, ne ridicam aripile si zburam in ciuda lor!
Din păcate, sunt atât de mulţi cei care nu vor măcar să încerce zborul...
Cu admiraţie, Lucia
Minunată povestire...Frumos spus putem fi frumoşi dacă nu ne ajunge din urmă o mână de noroi.
Cu prietenie Lenuş