“Ptiu! Stuchi-te-ar mâţele de ghiavoliţă!”
- Ce părere-ţi faci? Am găsit-o la mine-n pat chiar în noaptea când a fost eclipsă de lună. Nu zici că îmi căutam capul şi când colo dau de dracu’?! Se făcuse colac lângă mine ca o mâţă, ştii.
- Şi mata?
- Eu ce era să fac? Ca omu’, de, am luat-o-n braţe şi...
- Şi?
- Şi când dau să o sărut, şart! o palmă peste obraz. Obraznică, ştii. Dau să o sărut pe celălalt, inimă simţitoare, de, jap! încă o palmă.
„Cu asta nu e de glumă”, mi-am zis şi i-am întors spatele, dar crezi că am scăpat? Aş! Avea chef de hârjoană drăcoaica.
Mă uit pe fereastră, trecuse eclipsa de lună, se mai luminase, ştii, dau să văd cine era lângă mine, dar crezi că a fost rost?! Nu... Avea chef de joacă zburdalnica. Îşi vârîse capul sub pătură. Încercai să-i întorc spatele, tot m-o lăsa în pace, dar ţi-ai găsit?! Şi mai tare o zgândări. Se încolăci în jurul meu şi dacă văzui aşa, mă întorsei cu faţa şi o strânsei puternic în braţe, dar atâta îi trebui. Cum îţi spusei, avea chef de joacă.
În cele din urmă, reuşi să aprind veioza de la capul meu ca să văd cu cine mă luptam, dar ţi-ai găsit?! Drăcoaica dispăruse.
„Asta a fost moartea”, mi-am făcut eu sfânta cruce şi am stins lumina.
- Ce părere ai de asemenea vis?
- Ei, vise... De câte ori nu mă trezesc şi eu din somn şi cred că am prins muza de picior, dar zboară aşa cum a venit!
- Să fi fost şi la mine tot muza?!
- Păi!
- La asta chiar nu m-am gândit.
-->
Răspunsuri