Viy-N.V.Gogol
N.V.Gogol, prefațează povestirea sa în felul următor:"Viy este o creație uriașă a imaginației poporului.Acesta este numele pe care malorosii(ucrainenii,), îl dau mai-marelui spiridușilor, ale cărui pleoape grele, îi cad până la pământ.Toată povestirea este o legendă populară.Eu nu am vrut să schimb nimic din ea.Așa că o redau aproape în aceeași formă simplă în care am auzit-o"
Dintr-o dată, Gogol, ne-a oferit două informații foartre interesante:
Viy este spiriduș.
Viy este șeful spiridușilor, liderul lor.
Fără să știe, autorul ne dă cheia poveștii lui.Pentru că "spiridușul", este definit în Dicționarul de mitologie generală, ca fiind un spirituș(spirit, duh, suflet omenesc)prezent în miturile și superstițiile mai multor popoare europene, unde va fi cunoscut și sub alte nume:
"elf și kobold, la germani,lutin, la francezi, Browni omulețul, la scoțieni,domovoi, la slavi, spiriduș, la români."
Eu am să spun altceva.Spiridușul, este o ființă mică.Neghiniță, este o ființă mică.El este un spiriduș.Copiii lui Israil, sunt niște ființe mici.Ei sunt spiriduși.Datorită dimensiunilor folclorice reduse,spiridușii mai sunt cunoscuți și sub numele de pitici.Dar piticii din Albă ca zăpada, sunt cetățenii Atenei, câtă vreme, restul spiridușilor, sunt copiii lui Israel.Dacă veți ține seamă de această deosebire, nu veți greși niciodată.
.Pamfile,definește spiridușul, ca fiind un drăcușor în carne și oase,sau întruchiparea acestuia într-o vietate văzută sau nevăzută care, în casă unde șade, aduce toate norocirile de pe lume, atâta cât trăiește omul."El se naște dintr-un ou părăsit care este clocit la subțioară, un timp determinat,(7 ani), și are adesea aspectul unui pui de găină, uneori de șarpe miniatural.Celelalte crâmpeie de definiție, sunt rupte de filonul mitologic, fiind creații mitologice autohtone, sau provenind de aiurea.Dacă raționamentul nostru este corect,( și este,), liderul spiridușilor (care nu sunt alții decât copiii lui Israel,), nu este altul decât Moise.Viy, care apare în mitologia lui Gogol, nu este altcineva decât liderul spiritual al evreilor,-Moise.(Aș opta mai degrabă către Aaron, deoarece prin Moise, fără să-și dea seama, vechii israeliți, îl înțelegeau pe faraonul Ahmosis I, care a izgonit hicsoșii din Egipt.) Povestea spusă de Gogol, nu este decât un fragment memorial al întâmplărilor prin care au trecut copiii lui Israel în robia egipteană.Conținutul poveștii sau a legendei, nu face decât să confirme ipoteza noastră.
Din cadrul poveștii lui Gogol, se desprind două drumuri.Unul, care cochetează cu fenomenologia paranormală,celălalt care duce către Egipt.S-ar putea, ca ceea ce noi numim două drumuri, să fie de fapt unul singur, și anume drumul care duce spre Egipt, fenomenele paranormale care apar aici,venind să sublinieze particularitățile acestui drum oriental.Prin cuvântul Faraon și respectiv Faraoanca, se înțelege "cel care face farmece",sau "cel care poate face lucruri neobișnuite."Să ne amintim de întrecerea dimtre Moise și Faraon, când toiagul celui dintâi s-a preschimbat într-un șarpe(de altfel și imaginea spiridușului va fi menționată că este aceea de drăcușor sau de șarpe, cele două imagini reprezentant unul și același lucru, din moment ce cuvântul drac, vine de la dragon, -șarpe, balaur.)Ori șarpele lui Moise, a înghițit ceilalți șerpi, proveniți printr-o vrajă asemănătoare.Conținutul poveștii este de natură inițiatică, datorită personajului implicat în acțiune.Pentru că eroul nostru se numește Homa Brut, și este filozof.El reușește să omoare o vrăjitoare.Aceasta se dovedește a fi fata prea frumoasă a unui sotnik.Fata murind, lasă pe limbă de moarte, ca acest filozof să o păzească în biserică, trei nopți consecutive, rostind rugăciunile de la pomana ei.În biserică, moarta revine la viață, și bine înțeles, scena are ceva din filmele horor pe care le vedem pe ecranele televizoarelot noastre sau la cinematograf.
"Fata se ridicase, mergea prin biserică, având ochii închiși, căutând tot timpul ceva cu mâinile sale, pe care le ținea ridicate în față, ca și cum ar fi dorit să prindă cu ele pe cineva.Ea, a venit direct spre el.Filozoful, înfricoșat, a desenat un cerc în jurul său.Cu o oarecare sforțare a început să citească rugăciuni, și să spună descântecele pe care le învățase de la un călugăr ce văzuse toată viață sa vrăjitoare și duhuri necurate.Ea se oprise lângă linia cercului.Se vedea că nu avea forță să treacă dincolo de linie, și a devenit vânătă la față, precum cineva mort de trei zile."
Ceea ce este interesant aici, este cercul.El reprezintă în plan simbolic, soarele.Ori vrăjitoarele și morții, nu pot trece în universul solar al cercului desenat de către Homa, deoarece aceste entități aparțin nopții, întunericului, ai cărei copii sunt, sau devin.
Stând în mijlocul cercului, Homa seamănă cu un punct.Ori cercul având un punct la mijloc, repet, este hieroglifă egipteană a soarelui, Re sau Râ.Această imagine solară, este atât de importantă pentru oamenii preistorici, încât va pătrunde în iconografia antichității și chiar a evului mediu, sub forma soarelui de andezit,sub forma horelor de piatră, sub forma templelor,ca spre exemplu, aliniamentul circular de menhiri, de la Stonehenge, din Anglia.Masa tăcerii a lui Brâncuși, este o reprezentare modernă a soarelui, scaunele din jurul mesei, nefiind altceva decât simbolul razelor solare.Astfel de ansamble megalitice, s-ar putea să se găsească în Ceahlău, dar el va fi cunoscut sub denumirea de Ciobanul cu oile, și este reprtezentat de un menhir având împrejurul său un număr de pietre așezate circular.Menhirul, îl reprezintă pe cioban, în vreme ce ceilalți bolovani, sunt oile de piatră ale acestuia.Merită să menționam aici, un interesant ansamblu megalitic, probabil asemănător celui de la Stonehenge, care se găsește în țara noastră în zona Tainița.Numele, aparține unei păduri și a unui munte din preajmă munților Buzăului, unde se găsește un loc, numit de localnici, "Stâlpii Tainiței",datorită stâlpilor colosali de piatră,(menhiri), care alcătuiesc un cerc.Această construcție megalitică, sub formă de cerc, poartă numele de cromleh, și este, repet, o replică autohtonă a unui templu solar antic.Putem să tragem o concluzie interesantă, și anume că templul solar, în formă de cerc, avea că scop, împiedicarea invaziei duhurilor necurate, și respectiv a morții, în lumea luminii.Homa, desenând un cerc împrejurul său, ridica un templu virtual al luminii în spațiul căruia, duhurile malefice nu puțeau să pătrundă.
Simțind că nu poate să îl prindă pe filozof(atâta timp cât stăpânești lumina, întunericul nu are nici o putere asupra ta.Dar ce este această lumină?Cunoașterea , pe care Homa a căpătat-o în urmă învățăturilor?) frumoasa strigoaică, se va întoarce în lumea ei, reprezentată aici de sicriu.
"Deodată sicriul s-a ridicat de pe loc, și cu un fluierat, a început să zboare prin toată biserica,făcând un fel de cruci în toate direcțiile prin aer.Filozoful îl vedea aproape deasupra sa, dar a mai observat că sicriul nu trecea de granițele cercului sau, așa că sporise cititul descântecelor.La un moment dat, sicriul, s-a prăbușit în mijlocul bisericii, și a rămas nemișcat."
În noaptea următoare, lucrurile se repetă, și parcă au o intensitate și mai teribilă.Trupul vrăjitoarei se apropie iarăși de semnul lui Râ, și ea, începe să rostească cuvinte înspăimântătoare, care seamănă cu niște vrăji cumplite. Homa, aude murmurul glasului ei.De la cuvintele rostite, "în toată biserica a început să sufle vântul: se auzea un zgomot asemănător cu sunetul făcut de o mulțime de aripi. Auzea cum cineva sau ceva, se izbea cu aripile în sticla geamurilor de la biserică și în rame, cum zgâria cu ghearele fierul, cum o forță imensă apăsa ușa, încercând să pătrundă înăuntru. "
Accentul cade în mod deosebit pe activitatea de tip poltergeist care se manifestă cu violență în locașul de cult.Activitatea de tip poltergeist se continuă cu aceeași intensitate dementă și în noaptea a treia.Vrăjile moartei(sau blestemele ei?), nasc un veritabil vârtej, iar acesta face să cadă icoanele jos, iar cioburile geamurilor, să zboare prin biserică.Ușa este smulsă, și în interiorul bisericii, pătrund tot felul de animale înspăimântătoare.Dându-și seama că nu poate izbuti să-l găsească pe filozof numai cu ajutorul forțelor sale, vrăjitoarea cere să fie adus spiridușul Viy.Recunoscut de această entitate macabră, filozoful nu ,mai rezistă și moare, în momentul apoteotic al atacului dat de către forțele întunericului, subliniindu-se astfel, imperfecțiunea spiritului omenesc.
Spunându-va toată această poveste, chiar la modul rezumativ, cititorul este prins atât de puternic în mreajă ei, încât pierde din evidență, principalul.Fiți atenți.Nu ceea ce se întâmplă este important ci unde se întâmplă lucrurile acestea.Dvs., aveți în față imaginea unei biserici, și a unui sicriu aflat în mijlocul bisericii în care se odihnește o moartă.Dar ceea ce vedeți Dvs., prin ochii povestitorului, este o imagine autohtonă, posibilă, deoarece, există obiceiul încă din vechime, ca o persoană defunctă, să fie înhumată într-un loc sfânt.Dar atenție.Imaginea bisericii, vine și substituie o altă construcție, care în Egiptul antic, nu se numea Biserică, ci Piramidă.Prin urmare, povestitorul, nu vorbește despre o biserică oarecare, ci povestește despre ce se întâmplă într-un mormânt Egiptean, respectiv într-o Piramidă, după ce un defunct este închis între zidurile ei monumentale.Piramida, este singurul loc, care joacă rolul de templu și de mormânt.Vrăjile pe care le spune vrăjitoarea sunt blestemele care veghează mormântul Faraonului sau Faraoancei.Aceste blesteme, vin și subliniază faptul că acela care are curajul să pătrundă într-un mormânt regal, va muri, datorită blestemelor care îl apără pe cel "adormit"de incursiunile profanilor, în spațiul sacru.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri